2020-01-23 21:45

Învierea lui Hristos, Învierea noastră

 |  00:01
Învierea lui Hristos, Învierea noastră

Praznicul Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos străluceşte, în viaţa spirituală a creştinului ortodox, mai puternic decât celelate praznice împărăteşti. El revarsă, în sufletele credincioase, lumină dumnezeiască şi nemuritoare care aduce mângâiere şi alinare inimilor întristate şi cheamă la pace şi fericire pe creştinul din toate timpurile.

Lumina pe care acest praznic al praznicelor o revarsă în sufletul creştinului izvorăşte din marea minune a Învierii Mântuitorului Hristos din morţi; minune mai presus de fire şi gândire, că nimeni nu a auzit vreodată ca un mort să iasă din mormânt, fără a strica peceţile gropii şi fără a răsturna piatra de pe uşa mormântului. Această lumină izvorăşte din biruinţa lui Iisus Hristos asupra încuietorilor iadului care ţinea pe strămoşii noştrii ferecaţi, având stăpânire deplină peste ei; ea izvorăşte din bucuria deschiderii uşilor raiului care fuseseră închise odată cu păcatul săvârşit de către primii oameni în grădina Edenului, care era păzită de un înger cu sabie de foc, ca nimeni să nu mai poată intra acolo; ea mai străluceşte şi din faptul că această preaslăvită minune este chezăşia învierii noastre. Fiecare creştin are convingerea profundă că şi el va învia la o viaţă veşnică, unde v-a trăii în comuniune deplină cu Hristos, cu Maica Domnului, cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Credinţa în viaţa veşnică şi în înviere naşte în sufletul creştinului puteri nelimitate, îl fac încrezător în viaţă, în progres, în bine şi în fericire. Învierea lui Hristos îl convinge că nu moartea ci viaţa pune ultima pecete pe întreaga existenţă, după cum mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel în întâia Epistolă către corinteni: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră!’’(I Corinteni XV,14).

“Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, cel răstignit? A inviat!” (Marcu XVI, 6)

Credinţa creştinului în Învierea Mântuitorului este întărită de mărturii puternice şi convingătoare ale martorilor oculari şi transmise nouă de Sfintele Evanghelii. Ele stau de-a pururea ca nişte făclii, povăţuind sufletele credincioşilor pe calea vieţii sfinţeniei şi a nemuririi, arătând că Hristos a înviat cu adevărat din morţi, aşa cum a spus mai înainte.

Din învăţătura Noului Testament ştim că însuşi Mântuitorul Iisus Hristos avea convingerea că va învia din morţi, mărturisind aceasta de multe ori, atât în faţa ucenicilor Săi, cât şi a fariseilor şi a cărturarilor, care nu-L considerau Fiu al lui Dumnezeu, ci un răzvrătit împotriva Legii lui Moise. El a zis că „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze.”( Marcu VIII, 31).

Unele descoperiri despre învierea Sa, Mântuitorul Iisus le face în pilde, potrivit felului Său de a vorbi despre tainele cele mari ale dumnezeirii, pentru a fi mai uşor înţelese de cel ce-L ascultau. Astfel într-o convorbire avută cu fariseii care ii cereau un semn ca să-şi justifice învăţătura Sa le zice: „Precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi”(Matei XII,40), prevestind prin aceste cuvinte şederea Sa în mormânt şi preaslăvita Sa înviere din morţi.

De asemenea când a mers la Ierusalim şi a scos afară din templu pe schimbătorii de bani şi pe negustorii care profanau casa lui Dumnezeu şi care plini de uimire, l-au intrebat cu ce drept şi putere face El aceasta, Hristos le-a răspuns: „ Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”( Ioan II, 19), dar ei n-au priceput că „El vorbea despre templul trupului Său”( Ioan II,21), precum precizează Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan.

Martori şi mărturii ale Învierii

Pentru a dovedi ucenicilor Săi şi tuturor celor ce vor crede în El posibilitatea învierii morţilor, Mântuitorul a înviat pe fica lui Iair, mai marele sinagogii(Marcu V, 41-42), pe fiul văduvei din Nain (Luca VII, 11-17), care murise cel puţin cu o zi înainte şi a înviat pe prietenul său Lazăr din Betania (Ioan XI). Aceste minuni au fost şi prevestiri ale Învierii Sale din morţi.

Dovezile cele mai importante despre Învierea lui Hristos, pe care ni le oferă Sfintele Evanghelii, sunt arătările sau apariţiile Sale, care au avut loc în diferite împrejurări, timp de 40 de zile, cât a mai petrecut pe pământ, după Învierea Sa, după cum ne relatează Sf. Luca. (Fapte I, 3)

Sfintele Evanghelii ne mărturisesc că în prima zi a Învierii, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor şi apostolilor ca să preschimbe întristarea în bucurie. Printre cei care au avut fericirea să vadă primii minunea, au fost femeile mironosiţe, pentru că ele s-au dus la mormânt să ungă trupul Domnului, potrivit rânduielii iudaice cu privire la cei adormiţi. În faţa mormântului ele au fost întâmpinate de un înger. Tot în prima zi a învierii, Iisus Hristos s-a arătat Apostolului Petru, care era singur ( Luca XXIII,34), pentru că el se lepădase de Învăţătorul Său în noaptea patimilor şi acum se ruşina chiar de fraţii săi întru credinţă. În aceeaşi zi spre seară, Iisus Hristos s-a arătat la doi dintre ucenicii Săi, Luca şi Cleopa, care mergeau de la Ierusalim la Emaus.

Despre arătări avea să afle şi Apostolul Toma, căci auzind el nu vrut să creadă: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coastele Lui, nu voi crede.”( Ioan XX, 25) Hristos, cel care cunoaşte cele mai intime gânduri ale tuturor, le cunoştea şi pe cele ale ucenicului Său. De aceea, i-a împlinit dorinţa dându-i ocazia, în a 8-a zi după Înviere să-i atingă rănile, cele dătătoare de viaţă. Văzând Toma înviat pe cel ce fusese batjocorit, răstignit şi îngropat, a strigat: ”Domnul meu şi Dumnezeul Meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferciţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan XX, 28-29)

Nu peste multe zile Hristos s-a arătat la alţi şapte ucenici care se osteneau cu pescuitul pe Marea Tiberiadei. Aici pe malul mării a reprimit pe Petru în rândulile apostolilor, după întreita lui mărturisire de dragoste faţă de Învăţătorul Său, de care se lepădase, tot de trei ori în noaptea pătimirilor.

Acum toate s-au umplut de lumină

Nu există îndoială că arătările au fost mult mai numeroase, precum mult mai vastă a fost învăţătura Sa şi de necuprins faptele Sale, dar sfintele evanghelii nu le menţionează pe toate.

Mărturia lor nu se poate tăgădui, pentru că au fost văzute în repetate rânduri. Ele umplu sufletul creştinului de optimism. Oare credinţa în El, în învierea Lui nu este deja şi un început al învierii noastre, ca şi nădejdea, dragostea curată în nevoinţa şi jertfa, în lupta cu răstignirea patimilor, a răului din noi? Orice biruire a unui păcat, a răutăţii, a poftei, trufiei, slavei deşarte a eului înseamnă o biruire şi dezlegare din legăturile păcatului şi a morţii şi o simţire a nemuririi. Şi orice rugăciune, gând curat, faptă bună sunt semne ale puterii vieţii de veci. Şi orice mărturisire a Celui înviat este un semn al credinţei, al participării la viaţă spre mai multă conştiinţă, lumină, adevăr, pace, bucurie. Hristos a Înviat!


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-04-09

Mai multe imagini:
Învierea lui Hristos, Învierea noastră
zoom
Învierea lui Hristos, Învierea noastră
zoom
Învierea lui Hristos, Învierea noastră
zoom

Învierea lui Hristos, Învierea noastră
zoom
Învierea lui Hristos, Învierea noastră
zoom
Învierea lui Hristos, Învierea noastră
zoom





Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray