2019-12-09 15:30

Mari români din Diaspora. Ion Bălăceanu, decenii în şir peste hotare

 |  21:01
Mari români din Diaspora. Ion Bălăceanu, decenii în şir peste hotare

Provenind dintr-o veche familie boierească cu rădăcini până în secolul al XIII-lea, Ion (Iancu) Bălăceanu s-a născut la Bucureşti, la 25 ianuarie 1828. Pare, conform unor zvonuri, a fi fost fiul natural al fostului domnitor şi apoi caimacan Alexandru Ghica, care a trăit şi el multă vreme peste hotare.

Tânărul Bălăceanu a fost trimis la împlinirea vârstei de 10 ani în Franţa, unde s-a aflat apoi timp de un deceniu, urmând în fapt acelaşi traseu biografic ca şi alţi tineri fii de boieri de vârsta sa în număr atunci de câteva sute. A urmat studiile liceale la celebrul Liceu „Louis le Grand“ unde, de-a lungul timpului, au studiat alte zeci şi zeci de români. După susţinerea bacalaureatului, a făcut studii de drept. S-a implicat în activităţile românilor de acolo audiind, de exemplu, prelegerile de la College de France, ale celebrilor filo-români J. Michelet şi E. Quinet, implicându-se în activităţile Societăţii românilor de la Paris, unde a cunoscut şi s-a împrietenit cu cei mai de seamă reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste din care el însuşi a făcut parte.

Prefect de Muscel

În perioada imediat premergătoare izbucnirii Revoluţiei de la 1848 a revenit în ţară, prin Marsilia şi Constantinopol, în compania lui V. Alecsandri şi Costache Negri s-a implicat fără rezerve, la cei 20 de ani ai săi, în evenimentele revoluţionare de la 1848, fiind prefect de Muscel. În septembrie 1848, din proprie iniţiativă a lua drumul exilului, benevol ales, dar care a devenit apoi obligatoriu, fiind cuprins în iulie 1849 pe lista celor cărora li se interzicea pe termen nelimitat revenirea în ţară. La fel ca şi prietenul său mai vârstnic, Nicolae Bălcescu, s-a implicat în evenimentele din Transilvania. A fost astfel o vreme la Braşov, Sibiu sau în Ţara Moţilor, în apropierea lui Avram Iancu. Cu un paşaport englez, s-a deplasat o vreme la Constantinopol, după care a revenit din nou prin Serbia, în Ungaria şi Transilvania, unde vremelnic a avut şi funcţia de aghiotant al comandantului şef al armatei maghiare, generalul polonez Josef Bem.

1856, revenirea în ţară

Odată cu terminarea evenimentelor revoluţionare din Imperiul habsburgic, a luat drumul Occidentului. Trecând prin Viena a ajuns în spaţiul francez, unde, cu mici întreruperi, a stat peste şase ani la Paris, Montpellier şi Nisa. În 1853, odată cu izbucnirea conflictului ruso-otoman, la fel ca şi alţi exilaţi, a încercat fără succes să pătrundă în ţară, fiind nevoit a relua drumul occidentului, stabilindu-se o vreme şi în Elveţia. Abia în 1856, după opt ani de peregrinări peste hotare, a revenit la Bucureşti. A început o nouă etapă a vieţii sale, împărţindu-şi timpul între activităţi în ţară şi deplasări mai scurte sau mai lungi peste hotare.

Adversar al lui Cuza

Iniţial, s-a implicat fără rezerve în lupta pentru unirea Principatelor şi partida unionistă l-a folosit în frecvente deplasări peste hotare, la Viena, Paris, Torino etc. În anul 1858, cu ocazia Conferinţei speciale a Marilor Puteri privind problema românească, I. Bălăceanu s-a aflat circa un an de zile la Paris. În anul următor, aproape tot timpul s-a aflat peste hotare, Al. I. Cuza încredinţându-i misiuni secrete pe lângă sultan la Constantinopol, apoi la Torino, pe lângă premierul italian Cavour, şi la Paris, pe lângă împăratul Napoleon al III-lea. Ulterior, Ion Bălăceanu a devenit un adversar politic al lui Alexandru Ioan Cuza, situându-se pe poziţiile partidiei ce dorea, conform deciziilor divanurilor ad-hoc, aducerea în fruntea României nou-apărute a unui princpe străin. Astfel, s-a aflat în străinătate în cea mai mare parte a anului 1863.

Agent diplomatic

În 1866, la patru zile după abdicarea silită a domnitorului A. I. Cuza, a fost numit la cererea împăratului Franţei, după propriile sale mărturisiri, agent diplomatic al României la Paris, unde a rămas circa un an şi jumătate. Noul domnitor al României, principele Carol de Hohenzollern, i-a rămas recunoscător pentru sprijinul consistent pe care i l-a acordat pentru urcarea sa pe tron. Astfel, i-a încredinţat unele misiuni diplomatice peste hotare, ca de exemplu la Atena în 1868, când s-a negociat formarea unei alianţe balcanice, ce ar fi trebuit să ducă la obţinerea independenţei popoarelor din Europa de sud-est stăpânite de otomani.

În anii 1870-1871 a fost agent diplomatic al României în capitala otomană. După o vremelnică retragere din activităţi publice, când de altfel a călătorit frecvent peste hotare, în 1876 a fost numit agent diplomatic la Viena. A rămas în capitala austriacă circa şase ani, având un rol însemnat apoi, în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar în recunoaşterea independenţei statului român.

Moare la Nisa, în 1914

Spre sfârşitul anului 1882, a fost numit ambasador al României în capitala italiană, unde a rămas până în ianuarie 1884. Apoi patru luni a fost reprezentantul regatului României la Paris, după care, prin demisie, a revenit pentru puţină vreme în România. După o pauză în activitatea diplomatică timp de doi ani şi jumătate a fost din nou, în alte condiţii istorice, reprezentant al României în capitala otomană de pe malurile Bosforului. Apoi câţiva ani a fost delegat din partea statului român în Comisia Europeană a Dunării, ceea ce i-a prilejuit din nou frecvente deplasări peste hotare. Cariera sa diplomatică s-a încheiat cu o şedere de opt ani, din 1893 până în 1901, la Londra în calitate de şef al misiunii diplomatice a României de acolo. Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut la Nisa, în sudul Franţei, unde a şi murit, în anul 1914, şi a fost îngropat. Membrii familiei sale s-au împrăştiat şi ei în cea mai mare parte peste hotare. Astfel, de exemplu, surorile sale s-au căsătorit cu aristocraţi ruşi, iar cele cinci fete ale sale au contractat căsătorii şi au avut descendenţi în spaţiul francez împărţindu-şi zilele existenţei lor între Nisa, Bucureşti, Petersburg, Viena, Paris sau Londra. Unul dintre urmaşii lui Ion Bălăceanu este distinsul şi venerabilul academician Constantin Bălăceanu Stolnici, medic neurolog, pionier în domeniul neurociberneticii, profesor de neuropsihologie, membru de onoare al Academiei Române.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-07-29



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray