2020-01-18 19:34

„Marșul lui Radetzky”, atins de nazism? Faimosul Concert de Anul Nou de la Viena a luat-o razna

 |  16:37
„Marșul lui Radetzky”, atins de nazism? Faimosul Concert de Anul Nou de la Viena a luat-o razna

La 1 ianuarie 2020, în una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din lume – Sala de Aur de la Musikverein Viena se desfășoară celebrul Concert de Anul Nou, care va fi dirijat de această data de letonul Andris Nelsons.

Acum…Nu știm dacă celebrul concert trece printr-o criză de popularitate, sau printr-o criză financiară, dar în ultimii ani, mai precis după 2010, se petrec lucruri cam “stranii”. Să privim la rece: alegerea “repertoriului valsurilor” nu excelează,  polcile la cererea publicului sunt cam rare, scenele de balet la fel – fiind cu tentă modernistă interesantă, dar efect extraordinar nul, florile decorative din minunata sală de concert nu mai sunt aduse de la San Remo, ci provin de pe plan local, etc. Diferența se vede, chiar și la public. Să nu omitem faptul că românul Ioan Holender a condus timp de 19 ani Opera din Viena, cu realizări deosebite (a fost director al Operei de Stat din Viena în perioada 1992-2010).

 

A apărut arhiva, brusc

 

„Noutatea” ediției 2020, trâmbițată de organizatori, atinge chiar marele simbol al acestui concert (după valsul „Dunărea albastră”) și anume mult apreciatul Marș al lui Radetzky. Astfel s-a anunțat că splendidul Radetzkymarsch (în germană) compus de Johan Strauss-senior în 1848, va suferi o schimbare în partea finală. Adică exact acea parte care dădea o vibrație pozitivă la nivel mondial.  Motivul? Notele de final ale celebrului marș, care constituie de atâta vreme deliciul publicului din sala vieneză și din enorma sală de spectacole numită Pământ ar fi moştenirea maşinii propagandistice a Germaniei naziste… Ca urmare, la 1 ianuarie, Filarmonica de la Viena, condusă de dirijorul Andris Nelsons, va performa o variantă din 1914 a Marșului, pe care cercetătorii au găsit-o în arhivele orchestrei…

Deci, până azi, spectatorii şi melomanii au aplaudat frenetic o creaţie artistică a celui de al Treilea Reich. Adică piesa care a fost compusă în onoarea Feldmareşalului Johann Joseph Wenzel, conte de Radeţki, mort în 1858 - cu mai bine de 70 de ani înainte de ascensiunea la putere a lui Hitler. Frenezia „politically correct” - ultima modă - a început să capete, pe alocuri, accente penibile, potrivit analiștilor. E cam cum s-a întâmplat cu actrița Gina Lollobrigida care acum, la peste 90 de ani, s-a trezit că și ea a fost victima abuzurilor sexuale și s-a „integrat” în #metoo.

Ar trebui anulat întregul concert?

Poate acest lucru ar trebui făcut, pentru a fi total „politically correct”. Deoarece Hitler a fost cel care a dorit să instituţionalizeze acest eveniment muzical. După cum aminteşte Libero Quotidiano, istoricul Fritz Trumpi a demonstrat că acest concert a fost o idee a maşinii de propagandă a lui Joseph Goebbles (Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist, din anul 1933 și până în 1945). Și a existat un contract între Filarmonica din Viena şi Reichsrundfunkgesellschaft - radioul regimului, după cum scrie și Il Giornale.

Controversele în jurul trecutului nazist al Filarmonicii vieneze au apărut încă din 2012 și au continuat în 2013. Când Norbert Rief în cotidianul austriac „Die Presse” semnala faptul că acest Concert extraordinar de Anul Nou „s-a născut”, aproape neobservat de presa timpului, la orele 11:30, în ziua de 31 decembrie 1939. O zi în care, după cum notează jurnalistul Norbert Rief, presa era mai interesată de discursul de Anul Nou al lui Joseph Goebbels, ce anunța ca lozincă pentru 1940 „luptă și muncă”. În plus, un istoric și deputat al partidului ecologist, Harald Walser, susține că Filarmonica nu și-a examinat deschis istoria, că ignoră trecutul și că nu acordă nici un fel de recunoaștere membrilor orchestrei uciși în timpul nazismului. Doar partidul extremist de dreapta, FPÖ, cu cîțiva ani în urmă condus de Haider, a luat poziție pentru a apăra „cea mai mare orchestră din lume”, ce ar fi atacată „nejustificat”, într-o campanie de agitație.

Noua generație de istorici austrieci vorbește despre faptul că, în 1939, 47% dintre instrumentiștii Filarmonicii erau membri ai Partidului Nazist (NSDAP), 25% dintre ei fiind membri încă din perioada de interdicție a formațiunii, între 1933 și 1938. Și Herbert von Karajan, dirijorul care s-a identificat cu Concertul de Anul Nou de la Viena a fost membru NSDAP. Potrivit statisticilor mass media din Austria, în 1938 orchestra era epurată de 15 instrumentiști, considerați, pe motive rasiale și politice, elemente indezirabile, iar șapte membri aveau să moară în lagărele de concentrare naziste.

Calitatea orchestrei avea să sufere și, scrie unul dintre istorici, acesta pare să fi fost unul din motivele pentru care în programul concertului de Anul Nou au fost alese piese mai ușoare de Johann Strauss și valsurile ce aveau să fie decretate de Goebbels drept o muzică ce ușurează viața de zi cu zi în condiții de război.

Arhiva, bat-o vina…

E adevărat că aranjamentul muzical auzit până azi este al lui Leopold Weninger - un compozitor care era membru al NSDAP, partidul naţionalist german al muncitorilor. Potrivit presei italiene, tocmai versiunea cenzurată acum este mai atrăgătoare decât originalul! Compozitorul şi dirijorul Massimo Scapin a explicat că „în acele vremuri, orchestra redusă, mozartiană, s-a transformat în aceea a târziului romantic, mult mai mare. Weninger a introdus astfel toate noile instrumente implicând alămurile, în special cornurile, întărind armonia într-un fel foarte deştept, nu superficial. Introducerea tobei portabile o face mai plină de viaţă şi mai veselă decât partitura originală. Este vorba de o lucrare inteligentă şi rafinată, iar pentru aceste lucruri, a fost interpretată cu plăcere şi la un înalt nivel artistic de către Wiener orchestra”.

Discuțiile declanșate încă din 2012 au continuat cu dezvăluiri despre situația arhivei Filarmonicii. Arhivă privată neaccesibilă celor care studiază istoria culturii în epoca nazistă, potrivit europalibera.org. Sub diverse pretexte, unor istorici li s-a interzis, practic, accesul în arhivă, refuzurile la cererile lor scrise fiind transmise numai telefonic, pentru a nu rămâne urme... Este cumva tot arhiva în care a fost găsită varianta din 1914 a Marșului, cea care va fi interpretată acum?!?

Nu mai bem, nu mai filmăm?

Ca să fie total politically corect, problema a fost abordată sistematic și din alte puncte de vedere de către unii dintre analiștii occidentali. Spre exemplu, există sute de nume de companii cunoscute, care au colaborat cu Germania nazistă. Coca-Cola este un brand american iconic și chiar dacă Reich-ul german a numit, aparent,  această băutură răcoritoare ca fiind frivolă, publicul german a iubit-o şi a refuzat să renunţe la ea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Coca-Cola a fost acuzată că a jucat pe ambele părţi ale baricadei. Au fost sprijinite iniţial fabricile de îmbuteliere din Germania, apoi însă au creat o băutură răcoritoare specială pentru nazişti, numită Fanta. Acest lucru a permis publicului german să-şi asigure necesarul zilnic de zahăr în ciuda faptului că raţia de zahăr din ţară era scăzută.

Germania a fost o ţară foarte importantă pentru piaţa americană de film. Iniţial, studiourile de film americane, printre care Warner Brothers, nu au avut probleme cu guvernul german. Un exemplu important de sprijin nazist a venit de la MGM, care a donat o parte din filmele lor în favoarea Forţelor terestre germane după ce nemţii au invadat Polonia. MGM nu şi-a retras sprijinul pentru Germania nazistă până când Franţa şi Marea Britanie nu au ameninţat că vor boicota compania pentru susţinerea duşmanului lor.

De asemenea, Henry Ford a fost unul dintre idolii lui Hitler. În plus, Henry Ford a fost un antisemit deschis şi a fost distins cu o medalie nazistă de ziua aniversării celor 75 de ani. Ford a oferit, de asemenea, sprijin atât naziştilor cât şi aliaţilor în timpul războiului şi chiar a acceptat 1.200 de prizonieri ruşi ca plată pentru una dintre fabricile Ford din Köln. Și exemplele ar putea continua…

Epilog

Marșul lui Radetzky este compus în anul 1848 de Johann Strauss (tatăl) în onoarea feldmareșalului Josef Wenzel Radetzky von Radetz, cu ocazia victoriei pe care armata aflată sub comanda acestuia a repurtat-o la Custozza, contra revoluționarilor italieni. Prima audiție a marșului a avut loc pe 31 august 1848 la Viena. Piesa face parte în mod tradițional din programul Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, în timpul acestei ultime piese, audiența aplaudând în ritmul melodiei, în timp ce dirijorul se întoarce să dirijeze audiența în locul orchestrei.

Apoi, bis "Dunărea Albastră", bis Radetzky şi "Gluck, Gesundheit und Erfolg im Neuen Jahr!"…


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2019-12-29



Parerea ta...

IRON SKY FABULEAZA
29 Dec 2019

voi chiar credeti ce scrieti aici? muzica "nazista " la opera? si cum se face ca aceleasi melodii se canta la opera din alte tari,de exemplu in UK sau chiar la rusi? de ce nu scrieti de bancherii care au avut afaceri cu HITLER? si simultan cu STALIN .Oricum au scris altii totul despre bancile cu adevarat NAZISTO-COMUNiSTE din USA,LUXEMBURG si ELVETIA.Si uite o firma care a afcut afaceri si cu HITLER si cu STALIN care exista si astazi si face afaceri cu TIRIAC...se numeste THYSSEN-KRUPP
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray