2019-11-14 01:38

Muhammad Ali, cel mai mare boxer din istorie: De la lupta în ring la cea împotriva sistemului

 |  21:01
Muhammad Ali, cel mai mare boxer din istorie: De la lupta în ring la cea împotriva sistemului

A practicat un sport în care vorbele contează mai puţin, însă de fiecare dată le-a avut la el. Iar asta nu l-a ajutat doar în lupta din ring, ci şi în cea dusă cu societatea. A militat pentru libertatea religioasă, drepturile persoanelor de culoare şi a dus o luptă de orgoliu împotriva războiului din Vietnam. Şi-a demonstrat de fiecare dată măiestria, iar pentru asta a fost declarat Sportivul Secolului. La 72 de ani, Cassius Clay alias Muhammad Ali încă şi-a păstrat spiritul de învingător şi duce o luptă dificilă împotriva unei boli fără leac, Parkinson.

Născut într-o familie modestă din Louisville, actuala figură marcantă a sportului mondial a primit numele după politicianul din secolul al XIX-lea, un activist pentru abolirea sclaviei. Cine credea că un banal incident îi va lansa cariera celui mai mare boxer din lume? Aşa s-a şi întâmplat. În 1954, Cassius şi un amic de vârsta sa se plimbau prin parc, când le-a fost furată bicicleta. Viitorul campion mondial avea spiritul de războinic încă de mic. A alergat către primul poliţist pe care l-a văzut şi i-a strigat: „Sunt gata să-l bat rău pe cel care mi-a furat bicicleta!“. Iar omul legii l-a sfătuit că poate ar fi cazul să se apuce de box dacă vrea să câştige. Peste 4 luni, Cassius Clay câştiga primul său meci oficial în ring. Vasil Bodak, un antrenor cu origini române, avea să îl pregătească pentru lumina reflectoarelor, el fiind cel care l-a ghidat către titlul olimpic cucerit în 1960 la Roma. În autobiografia sa din 1975, Clay a povestit că medalia de aur şi faima obţinută nu l-au ajutat însă să mănânce la un restaurant unde erau acceptaţi doar albii. S-ar fi supărat şi a aruncat medalia în apele râului Ohio, însă povestea e negată de apropiaţi. De atunci însă a intrat în scenă şi activistul Clay.

KO pe bandă rulantă

La scurt timp după Jocurile Olimpice, Cassius Clay a intrat în boxul profesionist, iar în 1963 avea deja 19 victorii din tot atâtea posibile, dintre care 16 înainte de limită. Nu doar iscusinţa din ring l-a făcut celebru, ci şi controversa pe care o crea în jurul fiecărei dispute. A fost primul om care a reuşit să genereze un interes major pentru un meci de box nu doar în timpul desfăşurării, ci şi înainte. La începutul lui 1964 a fost desemnat challenger obligatoriu pentru campionul Sonny Liston, un pugilist intimidant din toate punctele de vedere. Cu un trecut criminal, Liston era impunător şi extrem de dur, dar asta nu l-a făcut pe Ali să spună la conferinţa de presă că „adversarul meu este un urs urât. Nu doar arată ca un urs, ci şi miroase ca un urs. Îl voi dona la zoo după ce îl înving“. A fost primul care a avut tupeul să îi spună asta lui Liston. A fost şi primul care l-a umilit pe campion, făcându-l KO în runda a 7-a. Atunci a pronunţat şi deja celebrul citat: „Zboară ca un fluture, înţeapă ca o albină“. Peste un an, cei doi îşi disputau meciul revanşă, câştigat tot de Clay, de data aceasta rapid, printr-un KO în prima repriză. Până în 1967, senzaţia boxului mondial avea să îşi mai apere de alte opt ori titlurile mondiale.

Exclus din box pentru aproape patru ani

După ce iniţial picase testele pentru a deveni eligibil la înrolare, Cassius a dat un nou test în 1966, iar la scurt timp a primit notificare pentru a face parte din trupele americane care luptau în Vietnam. Devenit membru al Naţiunii Islamului, la scurt timp după confruntarea cu Liston, Clay a anunţat că va refuza să lupte într-un război pe care Coranul nu îl acceptă. „Nu am nici un scandal cu Vietcongul, Vietcongul nu m-a făcut niciodată cioară", au fost cuvintele care au sensibilizat opinia publică din SUA, care a devenit tot mai drastică în privinţa opririi unui război considerat fără sens. Prezent la o înrolare în 1967, Clay a refuzat de trei ori să facă pasul în faţă atunci când i-a fost strigat numele. La scurt timp, a fost arestat şi risca o condamnare la 5 ani de închisoare. Nu a intrat la închisoare pentru că procesul împotriva sa abia începuse, dar i s-a retras licenţa de boxer profesionist. În toată această perioadă, a devenit un aprig susţinător pentru oprirea războiului şi a ţinut numeroase prelegeri publice în acest sens, devenind mult mai cunoscut decât atunci când boxa. Deşi nu ştia să scrie, a fost invitat în calitate de orator la diverse universităţi de prestigiu. Toate discursurile sale l-au adus în atenţia NSA (n.r., Agenţia Naţională de Securitate), care l-a pus sub observaţie, toate mişcările lui Clay fiind monitorizate. Într-un final, în 1971, justiţia l-a declarat nevinovat, iar pugilistul s-a putut întoarce în ring.

Ambasador al boxului

Reîntors pe scenă, Clay a pierdut la scurt timp după revenire confruntarea cu Joe Frazier în ceea ce a fost declarat „Meciul Secolului“. Un personaj carismatic, Clay a fost invitat ulterior în Canada, Elveţia, Japonia, Irlanda şi Indonezia să susţină meciuri care au umplut săli şi stadioane. În jurul lui Clay se crease un adevărat fenomen. Meciurile din Zair, cu George Foreman, şi din Filipine, cu Joe Frazier, au intrat în istorie drept „Rumble in the Jungle“ şi „Thrilla in Manila“. Învingător în ambele, Clay a câştigat o popularitate incredibilă, depăşind graniţele sportului. A redevenit campionul invincibil al greilor, obţinând succes după succes. În 1975 a decis să îşi schimbe şi numele, devenind membru al Islamului cu acte în regulă. De atunci nu se mai numeşte Cassius Clay, ci Muhammad Ali, în onoarea lui Elijah Muhammad, unul dintre mentorii islamiştilor din SUA, care a murit cu puţin timp înainte. După succesul de la Manila a urmat declinul pentru Ali. Au mai urmat câteva victorii, însă publicul nu mai părea la fel de entuziasmat de sportivul care a unit masele. În 1978, la scurt timp după ce şi-a luat revanşa în faţa lui Leon Spink, în faţa căruia pierduse cu câteva luni mai devreme, Ali şi-a anunţat retragerea. În 1980, a revenit asupra deciziei şi a mai disputat două meciuri, ambele pierdute. Şi-a încheiat parcursul profesionist cu 56 de victorii, dintre care 37 prin KO, şi 5 înfrângeri.

Se luptă cu Parkinson de trei decenii

În 1984, la trei ani de la ultimul său meci oficial, Ali a fost diagnosticat cu Parkinson. Tocmai el, cel care vorbea atât de mult şi era atât de activ. Iniţial, s-a temut să iasă în public şi să vorbească despre o problemă care la acea vreme era o necunoscută. Nimeni nu ştia vreun tratament capabil să blocheze maladia. În ciuda acestei situaţii, Ali a rămas un activist convins şi a luptat împotriva urii rasiale şi a războiului. În memoria colectivă a lumii, Muhammad Ali rămâne însă dreptul omul care „zboară ca un fluture şi înţeapă ca o albină”.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-12-02

Mai multe imagini:
Muhammad Ali, cel mai mare boxer din istorie: De la lupta în ring la cea împotriva sistemului
zoom




Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray