2019-12-14 05:29

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi

 |  21:01
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi

„Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.” (Troparul Cuvioasei Parascheva)

Sfânta Biserică înalţă astăzi imne de laudă şi cântări duhovniceşti în cinstea Cuvioasei Parascheva. Ea este cinstită în Moldova, întrucât mai bine de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi. La 14 octombrie, în fiecare an, creştinii de pretutindeni caută binecuvântare şi însănătoşire trupească şi sufletească la racla făcătoare de minuni a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, aducând cu bucurie şi evlavie creştinească prinosul lor de mulţumire şi recunoştinţă pentru binefacerile şi mângâierile primite de la dânsa. Este cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri” sau „Vinerea Mare”. Viaţa de după moarte a Sfintei arată că sfinţenia ridică pe omul purtător de Hristos, făcându-l lumină de iubire între toţi cei care mărturisesc aceeaşi credinţă. Prima învăţătură în limba română despre viaţa sfintei o găsim în „Cartea românească de învăţătură”, a mitropolitului Varlaam al Moldovei, de la Iaşi - 1643.

Viaţa Sfintei Parascheva

Obârşia aleasă a Cuvioasei  Maicii noastre Parascheva trebuie căutată în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivata (astăzi Boiados), pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (Istanbul), pe atunci capitala Imperiului Bizantin, într-o familie de oameni cu bună cuviinţă şi stare materială, împodobiţi şi îmbogăţiţi mai ales cu cinstirea lui Dumnezeu şi cu numele de creştini. După rânduiala Bisericii ea a fost botezată primind numele de Parascheva. Darul şi binecuvântarea lui Dumnezeu au strălucit în chip deosebit asupra copilei. Fiind hrănită mai vârtos cu darul Bunului Dumnezeu decât cu lapte, Sfânta Parascheva s-a arătat chip al desăvârşirii încă din copilărie. Iubind pe Hristos cu dragoste netrecătoare şi văzându-L pătimind şi suferind în săracii necăjiţi din vremea ei, nu o dată şi-a schimbat hainele sale strălucitoare cu zdrenţele acestora. Vieţile Sfinţilor spun că avea pe atunci numai 10 ani. Dar cuvintele Mântuitorului din Sfânta Evanghelie: „ Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8,34), rostite în Biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, se făcuseră în adâncul sufletului ei izvor de apă vie. Faptele sfinţilor se acoperă greu cu înţelegerea oamenilor prinşi în legăturile vieţii pământeşti. De aceea, ele apar lor totdeauna neînţelese şi ciudate. Cu atât era mai greu de înţeles şi priceput adevărata pornire a faptelor Sfintei Parascheva, cu cât ele erau săvârşite la o vârstă mult prea fragedă. Cuvintele lui Hristos au impresionat-o atât de mult încât a făcut milostenie şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor ei. Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, călugărul Eftimie, ales episcop al localităţii Madite, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea de moştenire ce i se cuvenea.

Cuvioasa împlineşte porunca slujirii lui Hristos

Parascheva pleacă la Ierusalim pentru a se închina la locurile sfinte, acolo unde Domnul Hristos şi-a dat viaţa pentru  lume. În drum vizitează bisericile din Constantinopol şi din alte localităţi rugându-se la moaştele sfinţilor adăpostite în ele şi ascultând cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. Urmând sfatul acestora, a părăsit capitala imperiului şi zăboveşte vreme de cinci ani în Heracleea, oraş în Asia Mică, petrecând în aspră nevoinţă duhovnicească. Ajungând la Ierusalim intră într-o mânăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului, dăruindu-se şi supunându-se total vieţii mănăstireşti până la vârsta de 25 de ani. Într- o noapte, un înger îi spune să se întoarcă în locurile natale. Mitropolitul Varlaam scria în cazania sa (Iaşi 1643) că îngerul i-a grăit aşa: „Lasă pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo se cade să laşi trupul tău pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu pe care L-ai iubit. După această vedenie, Sfânta lasă pustia şi se întoarce în lume la Constantinopol rugându-se în Biserica Precistei din Vlaherne în faţa icoanei Maicii Domnului: „Nu am altă nădejde, nu am alt acoperământ. Tu îmi fii îndreptătoare, tu îmi fii folositoare. Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârşitul vieţii mele, că altă nădejde nu am!”. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, iar la vârsta de 27 de ani s-a mutat întru odihna cea cerească, îngropată ca o străină, fără ca nimeni să ştie cine era.

Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

Nu după multă vreme, trupul sfintei a fost descoperit în chip minunat. Se spune că un marinar a murit pe o corabie şi trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat nişte creştini să îl îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă. Cu toate acestea au pus alături şi trupul corăbierului. În noaptea următoare i s-a arătat în vis celui care săpase groapa o împărăteasă şezând pe un scaun luminat înconjurată de mulţime multă de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat şi i-a zis: „Gheorghe, pentru ce n-aţi socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu ştiţi că Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a vrut să o proslăvească pe pământ?          Iar împărăteasa era Parascheva. Acelaşi vis l-a avut şi o femeie, Eftimia, în acelaşi chip şi în aceeaşi noapte. Credincioşii din Epivata aflând aceste semne au dezgropat trupul sfintei şi cu cinste l-au aşezat în biserica Sfinţilor Apostoli. Îndată au început să aibă loc vindecări miraculoase în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte.  În satul său de naştere, moaştele au stat 200 de ani. La anul 1230, ţarul Bulgariei aflând despre ele le-a luat şi le-a depus în Biserica celor 40 de Sfinţi Mucenici din Târnovo, unde au stat 150 de ani. De aici, pe la anul 1393, bulgarii, pierzând războiul cu turcii, au luat sfintele moaşte şi le-au dus spre miazănoapte; se pare chiar în Ţara Românească, dăruindu-le lui Mircea cel Bătrân. O vreme au stat şi la Belgrad, de unde au fost luate iar de turci şi duse la Constantinopol, apoi vândute Patriarhiei Ecumenice. În 1641, dreptcredinciosul domn al Moldovei, Vasile Lupu, le aduce la Iaşi şi le aşază în Biserica Sfinţilor Trei Ierarhi. Astfel, de peste 300 de ani, Sfânta Parascheva se află pe pământ românesc fiind un nesecat izvor de binefaceri şi ocrotire al celor din nevoi.  26-27 decembrie 1888, în timpul lucrărilor de restaurare în Biserica Sfinţii Trei Ierarhi racla cu Sfintele moaşte a fost mutată în capela fostei Mânăstiri Sfinţii Trei Ierarhi. În acea noapte, capela a luat foc de la o lumânare uitată aprinsă. Totul în jurul sfintei a ars. Până şi racla de metal s-a topit de dogoarea flăcărilor, dar sfintele moaşte au rămas neatinse de foc. Această minunată întâmplare a fost constatată de oameni vrednici de crezare şi s-a scris în presa din acel timp spre uimirea tuturor. De atunci şi până astăzi moaştele sale dătătoare de viaţă se găsesc în Catedrala din Iaşi.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-10-13

GALERIE MEDIA

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi




Parerea ta...

MARIA SORA
14 Oct 2014

Cuvioasa,Paraschiva ajuta pe cel ce se roaga! ati multu.Amin.
IRINA
31 Iul 2017

sf cuv paraschiva este o sfinta calugarita.
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray