2020-08-13 05:51

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

 |  22:01
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Prorocii în Vechiul Testament au fost aleşii lui Dumnezeu, oameni de credinţă şi curaj, glasuri de tunet ce vesteau voia Celui Preaînalt, glasurile de mângâiere ce trâmbiţau împlinirea nădejdilor mesianice, glasurile ce trezeau conştiinţele, predicând poporului israelitean întoarcerea la calea cea adevărată. Ei au apărat credinţa într-un singur Dumnezeu, pregătind astfel calea pentru Testamentul cel Nou, adică pentru Iisus Hristos.

Profeţii Vechiului Testament

Toţi profeţii au fost chemaţi la misiune direct de Dumnezeu. Ei făceau parte din diferite seminţii ale lui Israel şi din diferite pături sociale. Sfânta Scriptură ne vorbeşte de un  număr mare de profeţi. Şirul lor începe cu Moise şi se sfârşeşte cu Maleahi. De obicei, ei se împart în două grupe. Din prima fac parte profeţii care şi-au scris cuvântările rostite către popor, fiind numiţi şi profeţi noi. Aceştia sunt în număr de 16, şi anume 4 profeţi mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel şi Daniil; şi 12 mici: Osea, Ioil, Amos, Obadia, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia şi Maleahi.

Din a doua grupă fac parte profeţii care nu şi-au scris cuvântările, ei fiind numiţi şi profeţi vechi. Între ei se numără: Samuil, ultimul judecător, Gad, Natan, Ahia din Silo, Ilie cu ucenicul său Elisei şi mulţi alţii.

Sfântul Ilie şi activitatea sa profetică

Între aceştia din urmă se numără la loc de cinste Sf. Proroc Ilie, de loc din Tesba Galaadului. Activitatea sa profetică s-a desfăşurat în secolul IX î.d. Hr., în vremea domniei regelui Ahab din Samaria. Acest rege era un om încărcat de fărădelegi şi păcate. Tot aşa era şi soţia sa Izabela. Ei au părăsit închinarea către un singur Dumnezeu, ridicând temple şi jertfelnice zeului Baal şi zeiţei Aşera. Din pricina fărădelegilor lor, prorocul Ilie le-a prevestit că Dumnezeu nu va mai da ploaie pe pământ. El s-a retras apoi într-un loc ascuns lângă pârâul Cherit, nu departe de Iordan. Acolo îi aduceau corbii pâine în fiecare dimineaţă, iar apă bea din pârâu. Secând pârâul din pricina lipsei de ploaie, Domnul i-a poruncit să se îndrepte spre Sarepta Sidonului, căci poruncise unei femei văduve să-i dea de mâncare. Dar, în casa acelei femei n-a găsit decât o mână de făină şi puţin untdelemn, din care voia să facă o azimă pentru ea şi fiul ei şi apoi să moară. Sfântul Ilie o încurajează, spunându-i că Domnul a rânduit ca făina şi untdelemnul ei să nu se sfârşească până va da iar ploaie pe pământ. Şi s-a întâmplat după cuvântul lui dar, în scurtă vreme s-a îmbolnăvit fiul acestei femei şi a murit. El a fost înviat de Domnul prin rugăciunea Sf. Proroc Ilie.

Rugăciunea din Carmel

În cel de-al treilea an al acelei secete, Domnul i-a poruncit lui Ilie să se arate regelui Ahab. Făcând aceasta, prorocul i-a cerut lui Ahab să adune pe muntele Carmel întreg poporul, împreună cu cei 450 de preoţi ai zeului Baal şi cu cei 400 de profeţi ai zeiţei Aşera. După ce s-au adunat acolo au cerut să i se dea doi viţei, unul pentru preoţii păgâni, iar altul pentru sine, ca să-i pregătească pentru jertfă, dar să nu pună foc pe ea, ci fiecare să cheme şi să se roage la Dumnezeul lor să le aprindă jertfa. Preoţii lui Baal au făcut după cuvântul lui Ilie, rugându-se îndelung zeilor lor, dar rugăciunea lor a rămas zadarnică (III Regi XVIII, 28). Înspre seară, Ilie a luat 12 pietre din care a făcut un jertfelnic, pe care a pus lemne, iar deasupra viţelul cel tăiat. Apoi, prorocul Ilie face o rugăciune stăruitoare care a avut cuvinte de foc, în care dorea să se arate puterea lui Dumnezeu de care el era atât de convins, cerând pedepsirea slujitorilor idolului Baal: „Auzi-mă Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inimile la Tine!” Rugăciunea prorocului Ilie a fost ascultată, Dumnezeu şi-a arătat nemărginita Sa putere şi trimiţând fulger a aprins jertfa lui Ilie cea de trei ori stropită din belşug cu apă. Cei ce erau de faţă au văzut şi s-au încredinţat că Dumnezeu cel  Adevărat, Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul patriarhilor şi drepţilor, Dumnezeul lui Ilie este şi trebuie să fie adorat, de ei, şi nu zeii păgânătăţii. Poporul cunoscând acum care este adevăratul Dumnezeu i-a ucis pe toţi preoţii lui Baal. Îndată după aceasta Domnul a trimis şi ploaie. Din pricina uciderii preoţilor lui Baal, regele Ahab şi soţia sa au prins şi mai multă ură împotriva  lui Ilie, dorind chiar să îl ucidă. De aceea el s-a retras în muntele Horeb, unde a locuit într-o peşteră. De acolo, Domnul l-a trimis spre a unge proroc în locul său pe Elisei. Apoi, l-a trimis să-l mustre pe Ahab pentru că rânduise, prin soţia sa, uciderea unui locuitor cu numele Nabot, ca să-i răpească şi să-i stăpânească o vie. Prorocul i-a prezis că pentru această fărădelege va fi ucis atât el, cât şi soţia sa, lucru ce s-a întâmplat nu peste mult timp.

La scurtă vreme după săvârşirea acestor fapte, trecând împreună cu ucenicul sau  Elisei, Iordanul, pe care l-a despărţit în chip minunat în două cu mantia sa, s-a îndreptat spre pustie. Dar „iată că pe neaşteptate un car de foc a trecut printre ei şi Ilie s-a suit la cer într-un vârtej de vânt”(II Regi II,11). În timp ce era ridicat spre cer i-a căzut mantia, care i-a rămas lui Elisei, despărţind şi el cu ajutorul acesteia, apele Iordanului.

Sfânta slujire

Sfântul Ilie a fost ales dintre iubitorii de Dumnezeu, dintre cei curaţi la inimă, pentru ca să înalţe din nou inimile credincioşilor la Dumnezeu. El a fost ales dintre cei cu credinţa nezdruncinată, pentru a întări credinţa în suflete. A fost ales dintre cei curajoşi, pentru ca în faţa lui să tremure de frică regele Ahab şi soţia sa. A fost ales dintre cei umili, pentru a arăta măreţia şi puterea lui Dumnezeu. A fost ales dintre oameni, pentru a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor.

Puterea şi sfinţenia i-au fost date de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile lui stăruitoare. Sfântul Ilie a fost profetul rugăciunii. Aşa îl înfăţişează Sf. Ap. Iacob (VI,17-18).

Sf. Ilie a avut o mare şi sfântă misiune: slujirea lui Dumnezeu; de aceea în clipele de răscruce ale vieţii sale de proroc, în timpul foametei şi al secetei când a stat la Sarepta Sidonului, apoi în faţa altarului de pe muntele Carmel, el s-a rugat cu „rugăciune stăruitoare a dreptului”. Noul Testament ne spune că la Schimbarea la Faţă a Domnului s-a arătat împreună cu Moise vorbind cu Mântuitorul (Matei XVII, 3).

Viaţa şi faptele acestui proroc ne sunt pildă de rugăciune stăruitoare, de iubire neclintită şi fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de aproape.  Pentru aceasta Biserica îl prăznuieşte în fiecare an la 20 iulie.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-07-17

Mai multe imagini:
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
zoom
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
zoom




Parerea ta...

CALINIC
18 Iul 2014

Adevarat!
ADY
19 Iul 2014

Ce bine ca exista Dumnezeu
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


Autocar



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine


Fabiz