2020-08-05 02:24

Simptome care indică o tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie. ADHD, o boală ereditară care alterează grav calitatea vieţii copiilor şi a adulţilor

 |  20:24
Simptome care indică o tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie. ADHD, o boală ereditară care alterează grav calitatea vieţii copiilor şi a adulţilor

Este răspândită ideea potrivit căreia doar copiii sunt afectaţi de tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie, însă ADHD este o boală întâlnită şi în cazul adulţilor şi, în special, al vârstnicilor, ale cărei simptome nu trebuie neglijate. Impulsivitatea, lipsa de atenţie şi concentrare sau impulsivitatea sunt doar câteva dintre semnele care indică o tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie, care necesită tratament imediat pentru că, în timp, poate altera grav calitatea vieţii pacienţilor care se confruntă cu această afecţiune tot mai des întâlnită.

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie are la baza trei simptome majore: neatenţia, impulsivitatea şi hiperactivitatea şi este una dintre cele mai cunoscute probleme ale creierului întâlnite la copii, însă studiile arată ca 1 din 20 de adulţi suferă de această boală. Un studiu olandez realizat în 2012 releva faptul că 2,8% din adulţii cu vârsta peste 60 de ani au ADHD, iar 4,2% dintre aceştia prezintă simptome severe şi chiar anumite forme de handicap.

Situaţia este cu atât mai gravă în cazul pacienţilor cu ADHD care au şi alte probleme de ordin fizic, precum o mână sau un picior în ghips, o operaţie care prevede repaus la pat sau orice altă afecţiune care necesită odihnă pentru că aceştia nu pot sta locului. În cazul acestora, trebuie tratată, înainte de orice, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie cu ajutorul terapiei specifice, medicamentelor pentru ADHD şi pentru depresie pentru ca afecţiunea fizică ce necesită repaus să aibă şanse de vindecare.

În cazul copiilor cu ADHD, situaţia este la fel de gravă, mai cu seamă că aceştia se află în plin proces de formare a caracterului. Acel elev pe care profesorul îl trimite mereu în ultima bancă pentru că a agitat spiritele în clasă, neascultătorul, impulsivul, copilul care aleargă toată ziua printre bănci, iar odată ajuns acasă joacă fotbal în sufragerie şi nu poate sta locului nici pentru a-şi face temele, are toate şansele să sufere de ADHD. Această afecţiune apare grupat în familii, fiind o boală cu înaltă ereditabilitate (76-80%). Rudele de gradul I şi II ale pacienţilor cu ADHD au riscul de 5 ori mai mare pentru ADHD, iar copiii unui părinte cu ADHD pot să aibă în proporţie de 50%, la rândul lor, ADHD.

ADHD este o boală ce prezintă componenta genetică, cercetările actuale în domeniu vizând descoperirea exactă a genei implicate. Se pare că există o relaţie de tip cauză-efect între ADHD şi fumatul sau consumul de alcool în timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei între vârsta de 6-12 ani, moment în care simptomatologia devine deranjanta şi evidentă. 

 

Cu ce probleme se confruntă pacienţii cu ADHD

- memorie deficitară

- anxietate

- respect de sine scăzut

- probleme de angajament

- furie greşit controlată

- impulsivitate

- diverse abuzuri şi dependenţe de substanţe nocive

- capacitate organizatorică deficitară

- dificultăţi grave de focalizare a atenţiei

- lipsa de concentrare

- rezultate academice modeste sau chiar slabe

- probleme de conduită şi purtare în timpul orelor de curs

- abandon şcolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase

- apatie cronică

- incapacitate de concentrare

- tulburări de dispoziţie

- au un nivel socio-economic mai redus faţă de populaţia generală

- au tendinţa de a încălca legea mai uşor: primesc numeroase amenzi de circulaţie, li se suspendă permisul de conducere mai frecvent, sunt implicaţi în accidente rutiere

- folosesc substanţe stupefiante ilegale

- fumează şi asociază şi alţi factori de risc pentru sănătate

- recunosc şi acceptă mai frecvent ca populaţia generală problemele de adaptare socială cu care se confruntă

- depresie

- probleme de adaptare socială, sunt antisociali sau, dimpotrivă, hipersociabili

- au probleme în căsnicie şi de obicei trec prin mai multe mariaje

- au o incidenţă mai mare a divorţurilor şi separărilor din cuplu

Cum se poate depista ADHD

 

- examene neurologice

- examene paraclinice implicând computer-tomograf, rezonanţă magnetică nucleară, electro-encefalogramă, hemoleucogramă, dozarea hormonilor tiroidieni

- teste psiho-educaţionale (teste de inteligenţă, aprecierea IQ-ului)

- se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care constă într-un test cu 25 de întrebări referitoare la copilărie (axate pe problemele şi dificultăţile legate de această perioadă). Scopul acestui test este de a evalua prezenţa şi eventual severitatea simptomelor ADHD în timpul copilăriei.

Tratament comportamental

- strategii de a creşte respectul de sine

- modalităţi de relaxare şi tehnici de a face faţă stresului în vederea reducerii anxietăţii

- strategii de organizare a activităţilor personale şi profesionale. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, pot face liste cu lucruri care trebuie îndeplinite în anumite zile, pot seta alarma ceasului la orele la care au lucruri importante de realizat

- metode de a spori eficienţa la locul de muncă şi de a îmbunătăţi relaţiile intercolegiale

- controlul comportamentului impulsiv şi agresiv - strategia pentru a evita un astfel de comportament este simplă: pacientul este sfătuit să numere până la zece în timp ce respiră liniştit şi cât mai profund ori de câte ori are tendinţa de se enerva prea uşor

- educarea familiei pacientului

- focalizarea energiei în scopuri creative. Persoanele cu ADHD au uneori mult mai multă energie decât cei din jur. Poate fi util pentru ele dacă ar direcţiona această energie într-un hobby, un sport sau o altă activitate recreativă.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-02-05



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


Autocar



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine


Fabiz