2019-11-23 01:49

Suflet transformat în două culori. Top 10 al celor mai loiali jucători din istoria fotbalului românesc

 |  21:01
Suflet transformat în două culori. Top 10 al celor mai loiali jucători din istoria fotbalului românesc

Loialitatea a devenit un cuvânt dus de multe ori în derizoriu. Prezentul a făcut ca loialitatea să fie pe aceeaşi lungime de undă cu interesul. Când loialitatea este necondiţionată, atunci apare şi povestea. Iar sportul a dat multe exemple. Majoritatea au intrat în legendă. Paolo Maldini, Ryan Giggs sau Steven Gerrard sunt cele mai cunoscute nume din fotbalul internaţional, însă şi România a avut idolii ei. Cornel Dinu, Octavian Grigore, Remus Câmpeanu, Mircea Dridea şi Zsolt Szilagyi au pus dragostea faţă de echipă mai presus de orice, intrând definitiv în inima fanilor. Au trăit în agonie şi extaz. Au gustat din succes, însă au trăit şi eşecurile amare. Cotidianul PUTEREA a realizat un Top 10 al celor mai loiali fotbalişti din istoria României, incluzând doar perioada petrecută de aceştia la prima echipă.

1). Octavian Grigore - 19 ani la Petrolul Ploieşti (1981-2000)

Prin venele lui Tavi, aşa cum îl ştiu fanii Lupilor, curge sânge galben-albastru de când se ştie. Şi-a făcut debutul pentru echipa mare a Petrolului în 1982, atunci când a şi marcat golul victoriei contra Corvinului, şi nu a mai părăsit vestiarul de pe „Ilie Oană” decât la retragere, în 2000. Şi atunci a făcut-o doar în calitatea de fotbalist, deoarece a rămas alături de club din postura de oficial. Doar în Liga I a strâns nu mai puţin de 441 de meciuri şi a intrat în istoria fotbalului românesc, fiind în Top 10 din acest punct de vedere. În total a jucat nu mai puţin de 19 ani pentru Lupii Galbeni, cu peste 500 de meciuri, un record care mai poate fi cu greu egalat de un fotbalist român. Ulterior, în deceniul trecut, a şi pregătit Petrolul în două mandate.

2). Dumitru Antonescu - 17 ani la Farul Constanţa (1966-1983)

Atunci când crainicul îl anunţa pe Antonescu pe teren, miile de spectatori se ridicau în picioare pentru ovaţii. Era de departe cel mai iubit jucător din lotul Farului, clubul pe care l-a servit neîntrerupt vreme de aproape două decenii, între 1966 şi 1983, pentru ca ulterior, până 1985, să îi pregătească pe marinari. Acum, doar fanii melancolici îl mai evocă pe cel supranumit “Apărătorul Constanţei” datorită faptului că acesta juca în poziţia de fundaş. Pentru a rămâne la echipa sa de suflet, Antonescu le-a refuzat pe Dinamo şi Steaua, iar acum trăieşte dintr-o pensie de 800 de lei. Nu va trăda niciodată culorile, iar ultimul deceniu şi l-a petrecut antrenându-i pe piticii Farului. Cu 12 jocuri pentru naţională, acesta a strâns 390 de meciuri în tricoul alb-albastru.

3). Cornel Dinu - 17 ani la Dinamo (1966-1983)

Suflet transformat în două culori. Top 10 al celor mai loiali jucători din istoria fotbalului românesc
zoom

Atunci când vorbeşti de Dinamo, e inevitabil să nu spui şi Cornel Dinu. Procurorul este o emblemă la fel de importantă precum Discobolul. La un moment dat, s-a spus că singurii care nu vor pleca din Ştefan cel Mare sunt fostul fundaş şi deja celebra statuie din incinta stadionului. Adus de la Târgovişte în 1966, Dinu a jucat până în 1983 pentru alb-roşii, strângând 454 de jocuri pe prima scenă a fotbalului românesc. De 6 ori campion naţional şi selecţionat de 75 de ori la prima reprezentativă, acesta şi-a petrecut şi perioada de după retragerea ca fotbalist tot în Ştefan cel Mare, cu mici întreruperi. Ori în iarbă, ori în birou, Cornel Dinu şi atât, aşa cum scrie şi pe biroul său, a decis să-şi dedice viaţa unui club fondat cu doar două decenii înainte de sosirea sa.

4). Mircea Luca - 17 ani Universitatea Cluj (1939-1956)

“Dr. Mircea Luca revine acasă” este titlul dat de o publicaţie locală atunci când actualii şefi de la U Cluj au dezvelit statuia fostului jucător, care tronează acum în faţa Cluj Arena. A decedat în 2008, la vârsta de 86 de ani, însă în urma sa rămâne legenda. E omul care a jucat în perioada interbelică din postura de junior, apoi între 1939 şi 1956 ca senior. Alte câteva zeci de ani şi le-a petrecut ca antrenor sau conducător pentru club, în acelaşi timp în care activa ca medic, de altfel unul dintre cei mai apreciaţi de altfel din judeţ.

5). Dan Anca - 16 ani Universitatea Cluj (1964-1981)

În fiecare vară, clubul pentru care şi-a dedicat întreaga viaţă organizează o competiţie care îi poartă numele. Venit de la Turda în 1964, Dan Anca s-a ataşat imediat de club, iar fanii de el. A adunat nu mai puţin de 318 meciuri în Liga I pentru Şepcile Roşii. În 1976, când U a căzut în B, Anca a rămas alături de echipă şi s-a retras abia după revenirea în prima divizie. Şi ca antrenor a activat tot doar pentru Universitatea Cluj, fiind şi vicepreşedinte pentru o perioadă. S-a stins din viaţă în 2005.

6). Dumitru Macri - 16 ani Rapid Bucureşti (1950-1965)

Nu este la fel de cunoscut ca şi alţi jucători de la Rapid, însă cu siguranţă a fost cel mai devotat. A început să joace pentru feroviari imediat după război şi din 1950, când a debutat la prima echipă, a evoluat neîntrerupt până în 1965. S-a retras chiar înainte ca Rapid să cucerească în premieră titlul naţional, acesta fiind şi marele său regret. În 1961, Macri a fost primul fotbalist român intrat în topul pentru Balonul de Aur, clasându-se în final pe poziţia a 35-a.

7). Zsolt Szilagyi - 16 ani Universitatea Cluj (1998-2014)

Este cel mai recent exemplu că uneori dragostea nu trece prin stomac. A început să joace pentru piticii lui U Cluj în 1991, iar la retragere, în vara acestui an, îmbrăca acelaşi tricou dungat alb-negru. A dat dovadă de un devotament ieşit din comun. A evoluat pentru U inclusiv atunci când clubul a fost la un pas de faliment şi a ajuns în Liga a III-a. Supranumit unicul căpitan de către fani, cei care au declanşat şi o adevărată revoluţie acum patru ani când clubul dorea să renunţe la serviciile sale, Szilagyi s-a retras în vară şi a preluat o funcţie de conducere în cadrul clubului pe care îl serveşte de peste două decenii.

8). Remus Câmpeanu - 15 ani Universitatea Cluj (1960-1975)

U Cluj este fără doar şi poate clubul care se poate mândri cu cei mai loiali jucători. Un exemplu este şi Remus Câmpeanu, cel care a trăit toată viaţa doar în alb şi negru. A evoluat pentru U între 1960 şi 1975, fiind la fel de longeviv şi ca preşedinte - între 1975 şi 1989, iar mai apoi din 2008. În momentul retragerii, adunase 325 de jocuri în Liga I, un record la acea vreme. "Cel mai frumos lucru din viaţa mea este că am jucat la Universitatea atâţia ani. Spiritul lui «U» îl port mereu în suflet. Pentru mine nu a murit", spune întotdeauna omul neinteresat de ispita Capitalei.

9). Mircea Dridea - 15 ani Petrolul Ploieşti (1956-1971)

Suflet transformat în două culori. Top 10 al celor mai loiali jucători din istoria fotbalului românesc
zoom

Simbol al Petrolului, formaţie la care a şi început fotbalul în 1952, şi-a făcut debutul în prima ligă în 1956. A jucat pentru Lupi până în 1971, retrăgându-se cu 282 de meciuri şi 145 de goluri, cea mai cunoscută reuşită fiind cea împotriva lui Liverpool. Şi după ce a agăţat ghetele în cui, a rămas ataşat de echipă, pe care a pregătit-o atunci când a avut nevoie de el.

10). Cătălin Tofan - 15 ani Oţelul Galaţi (1989-2003)

Născut în Galaţi, Tofan şi-a trăit visul copilăriei. Aşa cum îi vedea pe Nicolae Burcea şi Marius Stan ca idolii săi, în anii care au urmat Revoluţiei, tinerii gălăţeni voiau să fie precum Tofan, omul care a jucat timp de 15 ani pentru Oţelul. A adunat nu mai puţin de 390 de meciuri în Liga I pentru metalurgişti, iar sufletul său a rămas alături de club şi ulterior, ocupând diverse funcţii de conducere.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-10-14



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray