2019-12-13 00:43

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

 |  21:01
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

La 29 august, Biserica prăznuieşte pe Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Mântuitorului Iisus Hristos. Sărbătoarea de astăzi ne aduce aminte de uciderea ultimului şi celui mai însemnat dintre proroci. Ioan este cel care s-a învrednicit să Îl primească pe Fiul lui Dumnezeu în apele Iordanului şi să Îl boteze, martor făcându-se al arătării Sfintei Treimi, în chipul smereniei celei mai adânci.

Luceafărul lui Hristos

Viaţa şi predica Marelui Ioan sunt înfăţişate la 7 ianuarie atunci când se prăznuieşte Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Figură deosebită atât a Vechiului, cât şi a Noului Testament, el este ultimul care vesteşte venirea lui Hristos şi cel care îndrumă omenirea la pocăinţă în faţa Împărăţiei Cerurilor. Din relatările Evangheliştilor Luca şi Matei, aflăm că Sfântul Ioan era fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, verişoara Sfintei Fecioare Maria. Născut dintr-o maică înaintată în vârstă şi stearpă într-un chip minunat, din vestire dumnezeiască trimisă prin îngerul Domnului, Sfântul Ioan rămâne un chip cu totul original.

Naşterea sa a fost anunţată în templu chiar de Arhanghelul Gavriil, cel care o anunţase şi pe Fecioara Maria că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul Celui Preaînalt, prin lucrarea Duhului Sfânt, cel de viaţă dătător. Pentru că Zaharia nu a crezut cele spuse de către Gavriil, a rămas mut până în a opta zi după naşterea lui Ioan.

Nu trebuie uitat episodul călătoriei Maicii Domnului la Nazaret, la Elisabeta. Atunci s-a întâmplat un fapt minunat, când după ce Maria a salutat-o pe Elisabeta, Ioan din pântecele mamei sale a „săltat de bucurie”. Astfel vedem cum Ioan a cunoscut prezenţa lui Hristos mai înainte de naşterea sa.

Ioan, glasul celui ce strigă în pustie

Încă din anii copilăriei, Sfântul Ioan Botezătorul s-a retras în pustiul Iudeii, din jurul Iordanului, unde trăia în post şi rugăciune împreună cu fiarele şi cu leii. Sfintele Evanghelii menţionează că nici băutură nu bea, nici pâine nu mânca; mâncarea lui era mierea albinelor şi fructele copacilor. Setea şi-o potolea cu apă din izvoarele pustiului, paharul lui îi erau pumnii, pământul pat, iar cerul acoperiş. Era îmbrăcat în haină din păr de cămilă şi încins împrejurul mijlocului cu o curea din piele.( Matei III,4) Picioarele desculţe şi arse de soare, părul lung şi ochii pătrunzători îl făceau să pară că vine dintr-o lume total necunoscută. Pătruns până în adâncurile fiinţei sale de adevărurile măreţe ale iubirii, moralei şi dreptăţii, pe care le oglindea în limpezimea sufletului său, Sfântul Ioan prevestea şi propovăduia venirea lui Iisus, căutând să pregătească drumul sfinţeniei adevărate şi a dreptăţii veşnice în Mântuitorul neamului omenesc.

Pe unde mergea, cu o predică vehementă anunţa: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor !”. Şi totuşi el a fost acela pe care Domnul l-a ales ca să Îl boteze în apa Iordanului. Cu acest prilej a fost cunoscută Dumnezeirea Persoanelor Treimice, când cerul s-a deschis, Duhul în chip de porumbel s-a pogorât asupra Fiului, iar glasul Tatălui s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu iubit întru care am binevoit”.

Mulţime multă venea la Ioan şi se boteza, mărturisind păcatele. La apa Iordanului aceştia nu se mirau numai de cuvintele Botezătorului, dar simţeau că din fiinţa acestui om ieşea sfinţenia adevărului, simţeau o prezenţă care le dădea răspuns la marile întrebări şi frământări ale vieţii. Ioan îi îndemna zicându-le: „Cel care are două haine să dea şi celui care nu are, iar cel care are bucate să facă asemenea”. Pe ostaşi îi îndemna să nu asuprească pe nimeni, vameşilor, care erau urâţi de popor, le cerea să nu facă mai mult decât le este rânduit, să nu ia taxe mai mult decât le este îngăduit.

Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul

Toate acestea loveau puternic societatea, loveau în bogăţia acelora care luau peste măsură şi profitând de puterea lor diavolească exploatau pe cei suferinzi şi săraci. Sfântul Ioan observa greşelile oamenilor şi îi mustra. Nu cruţa pe nimeni. Mustrări şi mai aspre a făcut lui Irod Antipa, tetrarhul provinciilor Perseea, Iudeea şi stăpânitorul provinciei Galileea. Acesta şi-a alungat soţia şi trăia în fărădelegi cu Irodiada, soţia fratelui său Filip. Irodiada şi-a părăsit soţul şi împreună cu fiica ei, Salomeea, s-au stabilit în palatul lui Irod. Sfântul Ioan Botezătorul a fost singurul care a avut curajul să critice fapta nelegiuită a regelui, atrăgându-şi ura Irodiadei. Sub influenţa acesteia, Irod a întemniţat pe Sfântul Ioan, cu toate că ţinea la el, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt şi chiar îl ocrotea, ascultându-l cu mare bucurie. Datorită intrigilor Irodiadei, Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului a fost în cele din urmă arestat şi închis în închisoarea Maherus, aflată dincolo de Marea Moartă şi Iordan. Poftele şi dulceaţa păcatului nu au putut fi oprite, astfel că după un an de temniţă, s-a ivit prilejul pentru Irodiada de a-şi pune în practică planul diabolic. Când Irod îşi prăznuia ziua de naştere, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în faţa lui şi a tuturor invitaţilor. Aceasta a plăcut lui Irod şi tuturor dregătorilor, căpeteniilor oştirii, precum şi fruntaşilor cetăţii Maherus şi a mai marilor ţinutului Galileii. Irod i-a făgăduit acesteia că îi va da orice îi va cere. La îndemnul Irodiadei, fata îi cere regelui capul Sfântului Ioan „pe tipsie”. Auzind Irod aceasta s-a întristat foarte mult, dar pentru jurământul făcut a trimis în temniţă un paznic să îi aducă capul Botezătorului. Aşa a căzut capul cel sfinţit al celui pe care îl avem în icoane cu aripi îngereşti, cel care a fost mare mărturisitor al lui Dumnezeu. Ucenicii Sfântului Ioan au venit, au ridicat trupul sfântului şi l-au îngropat. Ioan Botezătorul avea atunci numai 32 de ani.

Pedeapsa divină pentru Irod, Irodiada şi Salomeea

Crima săvârşită nu a rămas fără ecou. Curând Irod solicită Împăratului Caligula drepturi mai mari pentru provincia Galileea, dar împăratul, cunoscând necinstea şi crimele sale, îl exilează împreună cu Irodiada în Galia, unde mor în sărăcie şi lipsuri, dispreţuiţi şi uitaţi de către toţi. Despre Salomeea, tradiţia mărturiseşte că a căzut într-un râu îngheţat şi un sloi de gheaţă i-a retezat capul având aceeaşi moarte pe care o ceruse pentru Sfântul Ioan.

Activitatea, viaţa şi sfârşitul Sfântului Ioan Botezătorul ne arată răutatea şi păcatul care îşi făurăşte cuib în inimile noastre şi ce înfluenţă nefastă are în viitorul sufletului nostru nemuritor. Vedem cât de mult desfigurează păcatul faţa sufletului şi chiar a trupului nostru. Lăcomia, ura, invidia trebuie îndepărtate din viaţa noastră şi înlocuite cu iubire, smerenie şi fapte bune. În aceste vremuri, glasul Sfântului Ioan Botezatorul strigă şi răzbate din nou cu aceeaşi putere însă noi, oamenii, suntem adormiţi de plăcere şi egoism, căci nu vrem să ne trezim, ci vrem să trăim în duhul acestei lumi care ne împinge în prăpastia suferinţei.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-08-27

Mai multe imagini:
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
zoom
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
zoom
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
zoom

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
zoom
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
zoom




Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray