127 de tone de aur, scoase pe furiș din Venezuela și trimise în Elveția

În toiul uneia dintre cele mai grave crize economice din istoria sa recentă, Venezuela a recurs la o soluție extremă, ținută ani la rând departe de ochii publicului: scoaterea aurului din seifurile băncii centrale și trimiterea lui, cu avionul, spre inima industriei mondiale de rafinare. Datele făcute publice ulterior arată dimensiunea operațiunii – 127 de tone de aur transportate în Elveția, într-o cursă contra cronometru pentru lichidități.

Operațiunea, desfășurată pe parcursul a cinci ani, a fost documentată ulterior de Euronews, pe baza datelor vamale elvețiene și a investigațiilor realizate de presa publică din Elveția. La acel moment, aurul reprezenta una dintre puținele ancore financiare rămase pentru statul sud-american.

Aurul scos din seifurile băncii centrale

Cu aproximativ zece ani în urmă, autoritățile de la Caracas au inițiat, în condiții de maximă discreție, transportul unei cantități uriașe de aur din rezervele naționale. Valoarea totală a metalului prețios trimis în străinătate se ridica la aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni, echivalentul a peste 5 miliarde de euro la cursul de atunci.

Aurul a fost expediat pe cale aeriană, în mai multe tranșe, către Elveția, unde urma să fie topit, rafinat și, ulterior, vândut sau utilizat drept garanție pentru împrumuturi externe. Deși operațiunea nu a fost anunțată oficial, fiecare transport a fost înregistrat de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează strict fluxurile de metale prețioase.

08:11 • ACTUALITATE

Scandalul avionului escortat de F-18: Nicușor Dan publică înregistrarea din carlingă. „Gest de respect” sau procedură de rutină?

08:02, 08.01.2026 • POLITICĂ

George Simion cheamă românii în stradă pe 15 ianuarie

De ce Elveția

Alegerea Elveției nu a fost întâmplătoare. Statul alpin este unul dintre cele mai importante noduri ale comerțului global cu aur, fiind, din punct de vedere valoric, cel mai mare importator și exportator de aur din lume. Infrastructura financiară, logistica de top și reputația de neutralitate au transformat această țară într-un punct-cheie pentru statele care doresc să monetizeze rapid rezervele de metal prețios.

Un element esențial pentru Venezuela a fost faptul că Elveția găzduiește unele dintre cele mai mari rafinării de aur de pe glob, capabile să proceseze lingouri la standardele internaționale cerute pe piețele financiare.

Rafinăriile din Ticino, piesa centrală a operațiunii

Majoritatea aurului venezuelean a ajuns în cantonul Ticino, unde sunt concentrate rafinării de talie mondială precum Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus. Aceste unități pot topi și reface aurul sub formă de lingouri „Good Delivery”, acceptate pe bursele internaționale, și pot emite certificatele necesare pentru tranzacționare.

Prin acest proces, aurul își pierde practic „amprenta” inițială, devenind mult mai ușor de integrat în circuitul global al piețelor financiare.

Discreția elvețiană și lipsa de transparență

Guvernul elvețian nu a publicat la momentul respectiv informații detaliate despre transferurile de aur ale Venezuelei. Această lipsă de transparență se înscrie în tradiția de discreție financiară a federației, un element care continuă să atragă atât mari investitori, cât și regimuri politice aflate sub presiune internațională.

Abia ulterior, prin investigații jurnalistice și date vamale agregate, amploarea operațiunii a devenit cunoscută publicului.

„Act de disperare” pentru evitarea falimentului

Potrivit postului public elvețian SRF, exportul masiv de aur a reprezentat un „act de disperare” al guvernului condus de Nicolas Maduro. O parte din lingouri a fost vândută direct, iar o altă parte a fost folosită ca garanție pentru împrumuturi externe sau pentru refinanțarea unor datorii ajunse la scadență.

În acea perioadă, Venezuela era deja practic exclusă de pe piețele financiare internaționale, iar accesul la valută forte devenise extrem de limitat.

Criza datoriilor și colapsul veniturilor

Un document de politică publicat în 2017 de Centre for International Governance Innovation estima un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari într-un singur an. Datoria garantată se ridica la aproximativ 12 miliarde de dolari, sumă care ajungea aproape de 20 de miliarde dacă erau incluse obligațiile față de China.

În același timp, veniturile din exportul de petrol – principala sursă de dolari a statului venezuelean – s-au prăbușit dramatic. Potrivit CIGI, aceste venituri erau „total insuficiente” pentru a acoperi serviciul datoriei externe.

Unde a ajuns aurul după retopire

După rafinare, o parte din aurul venezuelean nu a rămas în Elveția. Conform SRF, lingourile au fost probabil redirecționate către alte centre majore de tranzacționare, inclusiv Marea Britanie, și către Turcia, care a devenit un cumpărător important de aur venezuelean în acea perioadă.

La momentul respectiv, aceste tranzacții nu încălcau regimul de sancțiuni internaționale. Situația s-a schimbat însă radical după 2018, când Elveția și-a înăsprit reglementările financiare, aliniindu-se sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană împotriva regimului de la Caracas.

În ciuda exportului masiv de aur, Venezuela a intrat oficial în incapacitate de plată în 2017. De atunci, statul nu a mai reușit să își onoreze obligațiile externe, nici în ceea ce privește rambursarea principalului, nici plata dobânzilor.

Datoria externă totală este estimată în prezent la până la 170 de miliarde de dolari, echivalentul a aproape dublul producției economice anuale a țării.