20 de ani de turbulențe în energie. Urluescu: „Statul schimbă regulile din mers, iar costurile ajung tot la consumator”

În plină perioadă de tensiuni pe piața carburanților și într-un context energetic regional complicat, președintele Asociației Furnizorilor de Energie din România (AFEER), Laurențiu Urluescu, avertizează că una dintre marile probleme ale sectorului nu este doar prețul energiei, ci mai ales instabilitatea reglementărilor și întârzierile statului în aplicarea propriilor angajamente financiare.

La aniversarea a 20 de ani de activitate a asociației, Urluescu a vorbit despre schimbările legislative repetate, despre blocajele din mecanismul de compensare și plafonare, despre costurile ascunse din sistem și despre nevoia unor măsuri țintite, nu generalizate, pentru sprijinirea consumatorilor vulnerabili.

Potrivit acestuia, în ultimele două decenii piața energiei a fost marcată de modificări continue de reglementare, uneori atât de frecvente încât au creat mai multă confuzie decât stabilitate.

„Autoritățile sunt foarte creative, de multe ori atât de creative încât mai mult încurcă lucrurile decât ajută”, a spus președintele AFEER, dând ca exemplu ordonanțe schimbate în mod repetat sau reglementări care nici nu intră bine în vigoare și deja sunt discutate pentru modificare.

Unul dintre cele mai invocate exemple este celebra OUG 27, actul normativ care a stat la baza schemei de plafonare și compensare, dar care, spune Urluescu, a fost modificat de 22 de ori. În opinia sa, această succesiune de schimbări arată că multe măsuri au fost adoptate în grabă, fără o calibrare suficientă a aplicabilității lor în piață. Mai mult, unele prevederi inițiale care obligau statul la decontări într-un termen ferm către furnizori au fost eliminate tocmai pentru că instituțiile nu au reușit să respecte acele termene.

Statul dator la furnizorii de energie- între 8 și 10 miliarde de lei

Din perspectiva furnizorilor, problema nu este doar birocratică, ci financiară. Laurențiu Urluescu susține că sumele restante pe care statul le mai are de confirmat și decontat se situează între 8 și 10 miliarde de lei. Acești bani nu reprezintă profituri ale companiilor, spune el, ci costuri deja suportate de furnizori pentru a cumpăra energie și a o livra consumatorilor la prețuri plafonate, în baza promisiunii că diferența va fi rambursată ulterior de stat.

„Statul a promis că va acoperi această subvenție pentru consumator și a uitat să mai facă subvenția”, a explicat Urluescu. În lipsa acestor decontări, companiile sunt obligate să se finanțeze din credite bancare, iar costurile de finanțare se adaugă lanțului de costuri din sistem. În cele din urmă, avertizează el, și aceste costuri ajung tot în economie și, indirect, tot la consumator.

Șeful AFEER a indicat și sursa principală a blocajului: procesul de verificare și confirmare derulat de ANRE. Furnizorii transmit rapoarte detaliate privind achizițiile, vânzările și livrările către fiecare client, iar abia după validarea acestora pot solicita decontările de la ministerele competente. Dacă la început procesul a funcționat rezonabil, ulterior ritmul s-a deteriorat, până la blocajul total din decembrie anul trecut. Potrivit lui Urluescu, de la confirmări de ordinul miliardelor pe lună s-a ajuns la milioane pe săptămână, iar apoi la zero.

O problemă de etică economică

În acest context, liderul AFEER a criticat și filosofia sprijinului acordat uniform, indiferent de profilul consumatorului. În opinia sa, ajutorul ar trebui direcționat strict către cei vulnerabili, nu distribuit generalizat, inclusiv celor cu consumuri foarte mari și cu venituri ridicate. El a dat exemplul plafonării la energie electrică, unde sunt sprijiniți deopotrivă consumatori cu un consum lunar redus și persoane care își permit consumuri foarte mari, inclusiv pentru facilități de lux precum încălzirea unei piscine.

Această abordare ridică, spune Urluescu, inclusiv o problemă de etică economică. Dacă sprijinul este acordat tuturor, ajutorul total ajunge să fie mai mare exact pentru cei care consumă mai mult. Din acest motiv, AFEER susține de mai multă vreme ideea unor forme de sprijin țintit, orientate spre consumatorii care au într-adevăr nevoie de protecție.

În același registru, președintele asociației a vorbit și despre modul în care în sistem sunt „socializate” costuri și scheme de sprijin. El a amintit certificatele verzi, cogenerarea și alte mecanisme care, deși au avut logica lor la momentul lansării, au fost finanțate în cele din urmă prin facturile plătite de toți consumatorii. „Cel mai simplu este să dai un ajutor din banii altuia”, a remarcat acesta, sugerând că în multe cazuri costurile sunt transferate discret în sarcina întregii piețe.

Unii prosumatori și micile afaceri mascate

Un punct sensibil al discuției l-a reprezentat tema prosumatorilor. Urluescu spune că, potrivit unui studiu lansat recent de AFEER, pentru fiecare MWh introdus în rețea de un prosumator există un cost suplimentar între 200 și 350 de lei, cost care este în final suportat tot de consumatori. El nu contestă ideea prosumatorului autentic, adică a celui care produce energie pentru consumul propriu și își reduce astfel factura, ci critică situațiile în care această facilitate este utilizată pentru a crea, în fapt, mici afaceri mascate.

„Unii produc mult mai mult decât pentru consumul propriu, pentru a câștiga bani”, a spus el, dând exemplul unor instalații fotovoltaice de dimensiuni foarte mari montate în puncte cu consum redus, fără o justificare reală de autoconsum. În aceste cazuri, afirmă Urluescu, nu mai vorbim despre prosumatori în sensul european al conceptului, ci despre mici producători care beneficiază de facilități gândite pentru altă categorie.

Mesajul său este unul nuanțat: oamenii ar trebui încurajați să devină prosumatori, dar în limite rezonabile, pentru acoperirea consumului propriu și nu pentru a exploata lacunele cadrului de reglementare. Problema, susține el, nu este că cineva vrea să facă bani, ci că nu este corect să beneficieze de același tratament ca un consumator casnic obișnuit, în condițiile în care desfășoară de facto o activitate economică.

Suprataxarea traderilor: retragerea lor din piață și deteriorarea mecanismelor concurențiale

Șeful AFEER a apărat și rolul traderilor în piață, într-un moment în care aceștia au devenit o țintă facilă în discursul public. În opinia sa, traderii aduc lichiditate și concurență, iar fără ei piața riscă să devină rigidă și să lase producătorii să dicteze prețurile. El a amintit că, în trecut, suprataxarea traderilor a avut exact acest efect: retragerea lor din piață și deteriorarea mecanismelor concurențiale.

„Cu cât sunt mai mulți traderi, cu atât ai mai multă competiție. Iar competiția duce întotdeauna la un preț corect”, a subliniat Urluescu. Pentru furnizori, existența unei piețe lichide este esențială inclusiv pentru formularea ofertelor către marii consumatori, care se bazează pe un reper de preț credibil și funcțional.

Un alt punct criticat este nivelul amenzilor. Urluescu spune că sancțiunile trebuie să existe, dar să fie proporționale cu gravitatea faptei și cu efectul real produs în piață. În opinia sa, nu este rezonabil ca o abatere cu impact redus să fie sancționată cu amenzi uriașe, de tipul unui procent semnificativ din cifra de afaceri. „Trebuie corelată amenda cu efectul perturbator”, a explicat el.

Problemele de reglementare afectează și relația directă cu consumatorii, inclusiv prin întârzieri la facturare. Urluescu a explicat că schimbările legislative operate de pe o zi pe alta au pus presiune uriașă pe sistemele informatice ale furnizorilor. În condițiile în care aceștia gestionează milioane de clienți, orice modificare legislativă necesită intervenții tehnice complexe asupra sistemelor de facturare, care nu pot fi implementate instantaneu.

Întârzierile la emiterea facturilor, o consecința directă a unei legislații instabile

„Un sistem de facturare nu e un Excel”, a spus el, explicând că orice ajustare, chiar aparent minoră, presupune proiecte IT, resoftări și timp de implementare. Din acest motiv, spune AFEER, multe dintre întârzierile la emiterea facturilor nu au fost efectul relei-credințe, ci consecința directă a unei legislații instabile.

În ceea ce privește sprijinul acordat Republicii Moldova, Urluescu a făcut distincția între ajutorul de avarie, care poate fi acordat rapid prin operatorul de sistem în situații excepționale, și energia livrată comercial, la prețuri comparabile cu cele din piață. El a precizat că nu are informații despre vreo subvenție directă a statului român pentru energia vândută Moldovei în prezent.

Pe fondul tuturor acestor tensiuni, întrebarea-cheie rămâne dacă România riscă o criză energetică propriu-zisă. Răspunsul lui Laurențiu Urluescu este, deocamdată, unul rezervat optimist. Din punctul său de vedere, o criză reală înseamnă lipsa energiei, iar România nu se află într-o astfel de situație. El invocă mixul de producție relativ echilibrat și gradul bun de interconectare regională, care reduc riscul unui deficit sever de alimentare.

Blackout local?

Președintele AFEER nu exclude incidente tehnice punctuale, inclusiv întreruperi de tip blackout local, dar spune că acestea țin de funcționarea sistemului și nu echivalează cu o criză structurală de aprovizionare. „Pe partea de alimentare cu energie a României, nu cred că există un risc de criză, cel puțin nu foarte curând”, a concluzionat el.

Mesajul de fond al intervenției sale este însă limpede: problema nu este doar cât costă energia, ci cât de coerent este administrată piața. Iar într-un sector atât de sensibil, improvizația legislativă, întârzierile decontărilor și transferarea costurilor în lanț către consumator pot deveni, în timp, o vulnerabilitate mai mare decât volatilitatea prețurilor.