2026, anul în care statul le spune pensionarilor: „nu mai avem bani pentru bătrânețile voastre”

Legea promitea indexare, guvernul promite „disciplina bugetară”. Tradus în română simplă: în 2026 pensiile nu se mai măresc, deși ar fi trebuit să crească cu circa 7%. Asta înseamnă în medie vreo 180 de lei pe lună tăiați din venitul unui om care deja numără mărunțișul la farmacie. Între timp, un val uriaș de noi pensionari – „decrețeii” – intră în sistem și apasă și mai tare pe un buget deja sufocat.

Ce înseamnă, de fapt, „înghețarea” pensiilor în 2026

Din punct de vedere tehnic, lucrurile stau așa: în 2026 nu va exista indexarea pensiilor la 1 ianuarie, deși formula din lege ar fi cerut o creștere de aproximativ 7%.

Cu alte cuvinte:

• prețurile vor continua să crească;
• pensiile vor rămâne pe loc;
• diferența dintre viața reală și hârtia de la Casa de Pensii o plătește pensionarul, leu cu leu, lună cu lună.

07:30, 26.10.2025 • Turism

Cel mai trendy loc de vizitat în 2026

Cei 7% care nu vin înseamnă, „în medie”, cam 180 de lei pe lună pierduți față de ce s-ar fi întâmplat dacă legea era respectată.

Și aici e marea minciună contabilă:
– oficial nu se taie nimic;
– neoficial, îți iau din buzunar bani pe care legea îți spunea că ai dreptul să-i primești.

„Înghețarea” pensiilor în 2026 ridică o problemă de legalitate.
Ce spune legea (în vigoare) despre indexare

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (noua lege, aplicabilă din 2024) prevede la art. 84 alin. (2) că:

„Cuantumul pensiei se majorează anual, începând cu data de 1 ianuarie, cu rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.”

Asta înseamnă că indexarea e automată și obligatorie, nu un gest de bunăvoință guvernamentală.
Ea se aplică prin hotărâre de Guvern, dar guvernul nu are dreptul să decidă unilateral „nu aplicăm”, decât dacă există o bază juridică excepțională.

În ce condiții se poate suspenda sau amâna legal indexarea

Există doar trei căi posibile prin care guvernul poate, temporar, bloca indexarea:

a) Prin lege specială sau ordonanță de urgență care derogă explicit de la Legea pensiilor

Guvernul poate adopta o OUG sau Parlamentul o lege care spune negru pe alb:

„Prin derogare de la art. 84 alin. (2) din Legea nr. 360/2023, în anul 2026 nu se aplică mecanismul de majorare a pensiilor.”

Asta s-a mai făcut — de exemplu, în 2010–2011, când pensiile au fost înghețate în baza Legii responsabilității fiscale și a acordului cu FMI.
Atenție: e o derogare temporară, dar trebuie justificată prin situație excepțională (criză economică, deficit excesiv, forță majoră etc.).

b) În baza Legii responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010

Această lege impune limite stricte de cheltuieli, iar dacă România e sub procedura de deficit excesiv (cum este în prezent), guvernul poate invoca obligațiile asumate față de Comisia Europeană pentru a suspenda temporar creșterile de cheltuieli.

Totuși, și aici trebuie emis un act normativ concret (ordonanță, lege), nu e suficient un anunț sau o scrisoare către Bruxelles.

c) În caz de stare de urgență / forță majoră care determină o rectificare bugetară excepțională

Dacă ar apărea o situație de criză majoră (de exemplu, o recesiune abruptă, o calamitate, un conflict armat etc.), Guvernul ar putea justifica printr-o ordonanță amânarea temporară a aplicării indexării.

Dar și atunci, conform art. 53 din Constituție, o asemenea măsură trebuie:

• să fie proporțională;
• să fie temporară;
• și să nu afecteze substanța dreptului la pensie (adică nu poate reduce pensia deja în plată, doar amâna creșterea).

Ce NU are voie să facă Guvernul

• Nu poate suspenda indexarea prin simplă hotărâre sau decizie administrativă, fără bază legală.
• Nu poate invoca „nu sunt bani” fără un act normativ adoptat legal.
• Nu poate discrimina – adică să aplice indexarea doar pentru anumite categorii de pensionari, pentru că ar încălca art. 16 din Constituție (egalitatea în fața legii).

Concluzie juridică

Dacă în 2026 nu se aplică indexarea prevăzută de lege, acest lucru nu poate fi făcut decât printr-o ordonanță de urgență sau o lege care să prevadă explicit derogarea.
Altfel, neaplicarea ar fi nelegală și ar putea fi atacată în contencios administrativ sau chiar la Curtea Constituțională.

Cum se justifică guvernul: deficit, UE și „n-a fost o decizie politică”

Mesajul oficial vine ambalat frumos: e vorba de deficit bugetar, de angajamente față de UE, de faptul că „trebuie să fim responsabili”.

Ministrul de Finanțe spune că înghețarea pensiilor și a salariilor în 2026 „nu a fost discutată în Coaliție”. Asta sună aproape comic: nu s-a discutat, dar guvernul și-a asumat în fața Bruxelles-ului că nu mărește cheltuielile cu pensiile și salariile.

Traducere:

• nu ne-am certat pe subiect, pentru că decizia era deja luată;
• nu mai aveam ce să discutăm, doar să executăm.

În logica rece a finanțelor publice, statul spune așa: „n-avem de unde să mai mărim pensiile, altfel explodăm la deficit”. Doar că în spatele cifrelor sunt oameni care nu pot să „înghețe” prețurile la medicamente, la întreținere sau la mâncare.

Cea mai cinică ”economie”: nu tai pensii, dar lași inflația să lucreze

Guvernul se poate lăuda liniștit:
– „nicio pensie nu scade”,
– „nu s-a atins nimeni de cuantumul în plată”.

Da, pe hârtie nu scade nimic. Dar în viața reală, se întâmplă asta:

• 180 de lei pe lună * 12 luni = peste 2.000 de lei pe an pierduți de un pensionar mediu față de ce ar fi însemnat indexarea;
• la pensiile mici, orice sută de lei contează cât o gură de aer – e diferența dintre a-ți permite medicamentul original sau varianta mai proastă, dintre carne de două ori pe săptămână sau doar o dată la două săptămâni.

E o formă elegantă de austeritate:

Nu tai nimic cu cuțitul, doar nu mai pui pe masă ce ai promis. Statul se spală pe mâini: „nu v-am luat nimic”. Doar că uită să adauge: „v-am lăsat singuri în fața scumpirilor”.

Tsunami-ul „decrețeilor”: când generația cea mai numeroasă intră la pensie

Și ca tabloul să fie complet, vine și bomboana demografică: până în 2031, aproximativ 1,6 milioane de români din generația „decrețeilor” intră la pensie.

Ce înseamnă asta?

• mai mulți beneficiari în sistemul public de pensii;
• și mai puțini angajați activi care să alimenteze, lunar, bugetul;
• deci presiune mult mai mare pe un mecanism deja obosit.

Dacă privim la rece, înghețarea pensiilor în 2026 e doar preludiul: statul își pregătește terenul pentru momentul în care numărul de pensionari explodează, dar nu are curajul să spună asta pe față.

2026, anul în care bătrânețea devine program de austeritate

Problema e că, în România, austeritatea se aplică mereu de jos în sus:

• întâi pensionarii „normali”, cu 1.800–2.500 de lei;
• apoi bugetarii „mici”, cei care chiar muncesc;
• la final, dacă mai rămâne ceva curaj, foarte timid se umblă la niște privilegii mari, cosmetizate cu formule tehnice.

Înghețarea pensiilor în 2026 lovește fix în oamenii care nu mai au nicio pârghie de negociere. Un angajat își mai caută un job, mai face un side gig, mai pleacă afară. Un pensionar ce să mai facă? Să-și ia „al doilea job” la 75 de ani?

Și mai e ceva: guvernul știe că pensionarii sunt disciplinați la vot. Mulți cred în continuare promisiunile televizate, „mai strângem cureaua un an și după aia va fi bine”. Și pentru că nu ies masiv în stradă, devin categoria perfectă de sacrificiu.

Povestea unei bătrâneți stoarse de sens: nu mai e vorba doar de bani

La un moment dat, discuția despre pensii încetează să mai fie doar despre sume. Devine despre respect.

Când îi spui unui om care a muncit 35–40 de ani că:

• legea îi promite ceva,
• dar realitatea bugetară „nu permite”,
  îi transmiți indirect că statul în care a crezut o viață întreagă e, de fapt, un partener neserios.

Pensionarii sunt generația care:

• a prins comunismul;
• a suportat privatizări dezastruoase;
• a trăit tranziția cu inflație sălbatică;
• a îndurat „reforme structurale” făcute pe genunchi.

Acum, la final de drum, aud din nou același refren: „nu sunt bani”.

2026 nu e doar un an prost pentru pensii, e un test moral pentru stat

Înghețarea pensiilor în 2026 arată ceva mai grav decât un calcul contabil: arată ce loc are bătrânețea în ordinea de priorități a statului român.

Sigur, deficitul trebuie ținut sub control.

Sigur, nu putem tipări bani la nesfârșit.

Dar întrebarea esențială rămâne: de ce tăiem mereu de la cei care nu mai pot fugi nicăieri?

Când un guvern își face curaj să spună Bruxelles-ului: „nu mai creștem pensiile și salariile”, dar nu are curaj să le spună același lucru, la fel de clar și brutal, oamenilor în fața cărora a jurat pe Constituție, avem o problemă de onestitate, nu doar de finanțe.

Pentru pensionari, 2026 va fi încă un an de „descurcă-te, mamă, cum poți”.

Pentru stat, ar trebui să fie anul în care înțelege, în sfârșit, că nu poți construi viitorul unui popor tratându-i bătrânii ca pe o cheltuială deranjantă pe o coloană de Excel.