245 de miliarde de dolari: Ce se întâmplă dacă UE își scoate aurul din SUA?

Tensiunile transatlantice au dus la o întrebare incomodă: e timpul ca Europa să-și repatrieze aurul? Pe fondul unei relații tot mai tensionate între Uniunea Europeană și Statele Unite, Asociația Contribuabililor Europeni a trimis scrisori deschise băncilor centrale din Germania și Italia, cerând retragerea lingourilor de aur depozitate în Statele Unite, în valoare totală de circa 245 de miliarde de dolari. Mișcarea, aparent simbolică, ar putea avea consecințe majore asupra echilibrului financiar global și ar reprezenta un semnal clar al erodării încrederii reciproce între parteneri istorici.

Aurul european și trecutul său american

Aurul Europei de Vest nu a fost întotdeauna „americanizat”. Decizia de a depozita rezervele în Fort Knox și în alte seifuri ale Trezoreriei SUA datează din perioada postbelică, când dolarii americani erau considerați mai valoroși decât aurul. Guvernele Germaniei și Italiei, confruntate atunci cu instabilitate economică și lipsă de valută, au preferat să transfere metalul prețios peste Atlantic pentru a-l putea schimba rapid în bancnote în caz de criză.

În paralel, pe fondul Războiului Rece, s-a format un parteneriat tacit între SUA și Europa Occidentală: sprijin diplomatic și politic în schimbul unei colaborări economice favorabile. Rezervele de aur păstrate în SUA deveniseră un simbol al încrederii transatlantice – încredere care, în 2025, pare tot mai fragilă.

Aurul revine în centrul atenției

Schimbarea climatului geopolitic și creșterea tensiunilor cu SUA, mai ales sub conducerea lui Donald Trump, au readus aurul în prim-planul politicilor financiare europene. Creșterea cheltuielilor pentru apărare – impusă sub presiunea Washingtonului – obligă UE să caute garanții solide pentru împrumuturi, iar aurul este, istoric, un astfel de garant.

Statistici recente arată că, în 2025, 59% dintre băncile centrale din lume intenționează să-și majoreze rezervele de aur, față de 41% în 2024. În acest context, păstrarea aurului peste ocean este tot mai des pusă sub semnul întrebării, iar întrebarea cheie devine: ce garanții oferă Statele Unite dacă relațiile se deteriorează brusc?

Italia și Germania – două cazuri sensibile

Italia are de departe una dintre cele mai mari rezerve de aur din lume – aproximativ 2.450 de tone – dintre care 43% sunt depozitate în Statele Unite. Valoarea estimată a acestor rezerve se ridică la 82-100 de miliarde de dolari. În 2019, actualul prim-ministru Giorgia Meloni cerea pe rețelele de socializare repatrierea lingourilor. Odată ajunsă la putere, însă, inițiativa a fost abandonată, în favoarea unei relații cordiale cu Washingtonul.

Germania, pe de altă parte, a reușit între 2013 și 2020 să repatrieze o parte importantă din aurul său, o operațiune care a costat circa 7 milioane de dolari. Totuși, 37% din rezervele sale rămân în SUA.

În 2025, doi membri ai Bundestagului au cerut oficialilor germani dreptul de a audita seiful din Fort Knox – cerere ce nu a primit niciun răspuns din partea americană.

Fort Knox: simbolul secretelor și al suspiciunilor

Fort Knox, una dintre cele mai bine păzite locații din lume, este învăluită în mister. Ușa principală cântărește 22 de tone, iar accesul este limitat la un număr extrem de restrâns de persoane. Nicio inspecție completă nu a mai avut loc din 1953, iar lipsa de transparență naște suspiciuni chiar în interiorul SUA. Fostul congresman Ron Paul a cerut în repetate rânduri un audit integral, avertizând că lipsa controlului poate duce la pierderea încrederii publicului în dolar și în sistemul financiar american.

Într-un gest cu accente populiste, președintele Trump a anunțat în februarie 2025 că va vizita Fort Knox pentru a „verifica dacă aurul mai este acolo”. Tonul amenințător cu care a rostit această declarație a stârnit îngrijorări în rândul partenerilor europeni și a reaprins dezbaterea privind securitatea rezervelor de aur depozitate în SUA.

Repatriere aurului: simbol al deglobalizării?

O retragere masivă a rezervelor de aur ale Germaniei și Italiei din SUA ar avea efecte profunde asupra relațiilor internaționale. În primul rând, ar slăbi rolul dolarului ca monedă de rezervă globală și ar alimenta tendințele de dedolarizare deja în creștere. Un astfel de gest ar semnala că UE nu mai consideră Statele Unite un partener de încredere, iar impactul asupra piețelor financiare ar fi considerabil.

Totodată, mutarea aurului în Europa ar submina simbolic poziția New York-ului ca centru financiar internațional. S-ar crea un precedent periculos: dacă Europa își ia aurul înapoi, ce va face India, care își păstrează și ea parte din rezerve în SUA? Sau alte puteri emergente?

O lecție a trecutului recent: cazul Rusiei

În 2022, UE a înghețat active rusești în valoare de 300 de miliarde de euro, un gest fără precedent care a creat un precedent juridic.

În logica dreptului anglo-saxon, o astfel de acțiune poate fi reciproc aplicată. Iar dacă SUA sau UE îngheață bunurile altor state, aceleași măsuri ar putea fi luate împotriva lor. Această logică începe să influențeze deciziile de repatriere a activelor, inclusiv a aurului.