5 milioane de euro arse la Cugir: ministrul Radu Miruță vorbește despre posibil sabotaj

Un incendiu devastator, milioane de euro pierduți, mii de cartușe pulverizate și o întrebare care nu poate fi evitată: a fost doar o neglijență sau asistăm la un sabotaj în plină criză strategică?

Pagube de peste 5 milioane de euro la una dintre cele mai importante fabrici de armament din România.

Când, pe 1 august, o coloană densă de fum s-a ridicat din zona industrială a orașului Cugir, puțini își imaginau dimensiunea reală a dezastrului. Explozia urmată de un incendiu violent a afectat grav o hală de producție deținută de Uzina Mecanică Cugir, instituție cu tradiție în fabricarea de muniție și componente compatibile NATO. Flăcările au fost stinse cu dificultate, iar pompierii au reușit să evite un scenariu și mai grav: extinderea focului spre alte sectoare sensibile ale platformei industriale.

Potrivit datelor oficiale, în momentul izbucnirii incendiului, în hală se aflau aproximativ 400.000 de cartușe de tip 14/5 mm, folosite în aplicații militare. Estimările arată că cel puțin 130.000 de cartușe au fost complet distruse, ceea ce duce valoarea totală a pagubelor directe la peste 5 milioane de euro – o pierdere uriașă pentru un sistem de apărare care încearcă, cu greu, să se adapteze la noile cerințe strategice ale Europei de Est.

Răspunsul autorităților: un început timid

La doar câteva ore după incident, Ministrul Economiei, Radu Miruță, s-a deplasat la fața locului și a anunțat deschiderea unei anchete oficiale. Nu a exclus varianta unui sabotaj, precizând că sunt luate în calcul toate scenariile, inclusiv cele deliberate. Poliția Județeană Alba a confirmat ulterior că a fost deschis un dosar penal pentru distrugere din culpă, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

În paralel, anchetatorii au început colectarea imaginilor de pe camerele de supraveghere și audierea personalului implicat. Vor fi analizate protocoalele interne, sistemele de prevenire a incendiilor și potențialele deficiențe administrative care ar fi putut permite o asemenea catastrofă.

De ce e important Cugirul?

Cugirul nu este o fabrică oarecare. Este una dintre puținele platforme industriale din România care produce armament de calibru mic și muniție compatibilă cu standardele NATO, într-o perioadă în care stocurile de muniție din Europa sunt deja la limită. În contextul războiului din Ucraina, al tensiunilor din Balcani și al planurilor de reînarmare ale UE, orice incident într-o fabrică precum cea din Cugir are ecouri strategice majore.

Mai mult, uzina produce și pentru clienți internaționali, fiind implicată în proiecte comune cu alți parteneri ai Alianței Nord-Atlantice. O întrerupere a fluxului de producție sau o compromitere a securității liniei de fabricație nu înseamnă doar pagube economice, ci o potențială breșă în lanțul logistic militar.

Sabotaj? Cine ar putea avea interesul?

Într-o țară unde teoriile conspirației circulă cu viteza luminii, suspiciunea de sabotaj nu pare complet lipsită de sens. România, aflată în prima linie a flancului estic NATO, este o țintă reală pentru acțiuni hibride. Dincolo de clasicul „scurtcircuit” sau „neatenție umană”, există cel puțin trei posibile ipoteze:

1. Actori externi, interesați să slăbească capacitatea de producție a armamentului românesc și, implicit, a flancului estic.
2. Interese interne obscure, care ar putea profita de un astfel de incident pentru a forța privatizarea sau mutarea anumitor active strategice.
3. Neglijență managerială, mascată sub o teorie de sabotaj pentru a evita responsabilitatea.

Oricare ar fi explicația reală, faptele sunt dure: uzina a pierdut într-o clipă o cantitate masivă de muniție, imaginea instituției este grav afectată, iar încrederea în securitatea infrastructurii industriale de apărare scade drastic.

Implicații pentru sistemul industrial de apărare

Incendiul de la Cugir vine într-un moment critic, când România se pregătește să atragă zeci de miliarde de euro pentru dezvoltarea capacităților sale de apărare, prin fonduri europene și parteneriate strategice. Este, sau era, o oportunitate rară de a revitaliza uzinele ruginite ale fostei industrii socialiste și de a le integra într-un ecosistem modern, capabil să producă drone, sisteme de protecție balistică, muniție de precizie și chiar vehicule blindate.

Dar dacă fabricile ard, fie din prostie, fie din alte motive, atunci orice plan devine hârtie arsă.

La ce ne așteptăm

Ancheta va trebui să stabilească rapid și clar cine e vinovat – fie un angajat neglijent, fie o defecțiune tehnică, fie o mână nevăzută care a apăsat pe trăgaciul haosului. Între timp, Ministerul Economiei trebuie să răspundă la câteva întrebări esențiale:
– Cum e posibil ca o hală cu sute de mii de cartușe să fie atât de vulnerabilă?
– Ce măsuri de prevenire aveau?
– Cine era responsabil cu supravegherea?
– Ce stocuri de rezervă mai avem?
– Cum va fi afectat contractul de producție pe 2025–2026?

La omul sărac…

Explozia de la Cugir nu e doar o defecțiune industrială. Este o simptomatologie a fragilității sistemului românesc de apărare: între lipsa de investiții, opacitatea instituțională și neglijența cronică. Focul care a mistuit 130.000 de cartușe a aprins și altceva: semnalul de alarmă că România nu-și permite luxul amatorismului în domenii strategice.

Dacă nu învățăm nimic din asta, nu ne rămâne decât să aprindem bețișoare parfumate în fața fabricilor – poate se roagă și ele la un miracol.