Furnizorii nu mai pot livra materialele (vorbim de cantități suficiente) și nici nu mai există un minim orizont de predictibilitate privind prețurile (în fiecare zi prețurile variază).
În acest context, antreprenorii riscă să frâneze considerabil din ritmul lucrărilor pe șantiere și să nu mai dispună de resurse financiare conform contractelor încheiate cu CNAIR, care nu vor mai avansa din punct de vedere al stadiului financiar. Fără materiale, nu avem lucrări efectuate, și nici bani.
Practic, autostrăzile din România vor stagna din punct de vedere fizic și în primul rând, financiar. Contractele încheiate de antreprenori prevăd o ajustare de maxim 5% din valoarea contractului atunci când prețul materialelor variază extrem de mult și costul materialelor crește considerabil. Această valoare stipulată în contract nu este suficientă în special în contextul actual.
În prezent, ne așteptăm la diminuarea ritmului pe șantiere și la frânarea dezvoltării infrastructurii. Riscăm să rămânem cu șantiere goale dacă această problemă a prețurilor și cantităților materialelor de construcții nu va avea o rezolvare cât mai urgentă.
Încă de acum 10 luni, când războiul din Ucraina era departe, am semnalat că sectorul de construcții riscă să devină Calul Troian al economiei (detalii aici).
Anunțam atunci că în lumina ultimelor date din domeniul construcțiilor (respectiv creșterea prețurilor la materialele de construcții) putem asista la o gripare gravă a economiei naționale. Vorbim de un blocaj la nivel investițional, la nivelul constructorilor mici, mijlocii și mari din piață și la nivelul simplilor cetățeni care vor resimți direct în portofel (în prețul final al achiziției unui imobil sau al renovărilor) efectele acestei crize care se prefigurează deja la orizont.
Să sperăm că sectorul construcțiilor nu va traversa o criză și mai gravă, cu șantiere goale și autostrăzi în așteptare.