Institutul de Cercetări Metalurgice, o monstruozitate întinsă pe 36 de ha care nu mai face nimic

Lângă Lacul Morii din Capitală se află ruinele a ceea ce încă mai este Institutul de Cercetări Metalurgice, organism aflat în proprietatea Ministerului Economiei.

36 de hectare de teren, peste 20 de clădiri aflate în ruină, unele cu zeci sau sute de camere, rugină și vegetație care străpunge construcțiile. Acest loc desprins din imaginile filmelor postapocaliptice, se află în București, la doi pași de Lacul Morii. Aici își desfășoară activitatea Institutul de Cercetări Metalurgice, societate aflată în proprietatea Ministerului Economiei. E impropriu spus că își desfășoară activitatea, pentru că cercetarea a dispărut din acest spațiu. Cei 12 angajați, câți mai sunt la institut, se ocupă de treburi administrative, adună chirii de la firmele care au închiriat spații în clădirile ICEM și calculează pierderi an de an.

Sălile cu laboratoare sunt închise, în lipsă de personal, de comenzi, de proiecte, din lipsă de fonduri europene. Cu toate acestea, institutul este ținut în viață. Din când în când, câte o AGA sau AGOA decide vânzarea pavilionului central, o ruină la propriu, dar o hotărâre ulterioară o desființează pe precedenta.

Nici șefii nu sunt interesați să vină aici. De exemplu, Cristian Mihalcea a refuzat pur și simplu să conducă o fantomă, chiar și provizoriu, în locul său fiind numit Mihai-Sabin Neagu Manicatide, un fel de manta pentru vreme rece, pentru că a mai fost șef la ICEM.

An de an, ICEM a fost lăsat de izbeliște. Sute de mii de cercetători au performat aici pentru industria metalurgică românească, însă în deceniile din urmă, odată cu diminuarea sectorului metalurgic și siderurgic, au început să dispară și comenzile, iar cercetătorii au plecat care încotro.

Afacerile ICEM se prăvălesc vizibil, datoriile cresc, pierderile se acumulează an de an, iar personalul se împuținează. Conducerea, care încă se caută, nu mai are nici măcar puterea să se ocupe de singura activitate a institutului: închirierea de spații.

Nici informațiile publice despre acest institut nu mai sunt de găsit. Site-ul icem.ro a încremenit undeva în 2020, și atunci, cu rubrici întregi goale de conținut.

Conform graficului de mai jos, lovitura decisivă a fost încasată în criza economică din 2008-2009, când industria mondială, nu doar cea românească, s-a contractat masiv.

Imediat după aceea a început pentru ICEM sarabanda datoriilor:

Și tot din acea perioadă a dispărut și profitul, iar personalul s-a evaporat:

ICEM este una dintre multele societăți ale Ministerului Economiei care și-au pierdut identitatea. E una din societățile care vine din anii comunismului, perioadă în care a cunoscut gloria și a format specialiști cu renume, dar care azi e ținută în viață din motive obscure.