Povestea bisericii monument istoric din care au mai rămas doar câteva elemente de pictură murală

Biserica din Budurăști, județul Vâlcea, construită în anii 1755–1756, este un monument de patrimoniu care, din păcate, nu a rezistat trecerii timpului.

Pictura murală, tot ce a rămas din biserică

Astăzi, din biserica ridicată acum aproape trei secole au rămas doar fragmente — porțiuni de pictură murală care poartă încă amprenta unei istorii bogate. Aceste rămășițe, deși fragile, reprezintă o moștenire vizuală și spirituală de neprețuit, martori tăcuți ai credinței, meșteșugului și identității unei comunități.

În anul 2016, echipa Fundației Pro Patrimonio a intervenit pentru a salva ceea ce se mai putea din această biserică abandonată și aflată în stare avansată de degradare. Cu o muncă atentă și dedicată, specialiștii au reușit să extragă și să conserve porțiuni importante din pictura originală, astfel încât ele să poată fi studiate, protejate și, poate, într-o zi, recontextualizate.

sursa foto: Facebook

08:00, 25.04.2025 • OPINII

Papa care a avut curajul să nu mai aibă toate răspunsurile

20:30, 11.04.2025 • Internațional

Exponate ucrainene vândute pe piața neagră: Rusia acuzată de furt sistematic de patrimoniu cultural

Această intervenție nu a însemnat doar salvarea unor fresce, ci și recuperarea unei părți din identitatea culturală a zonei. A fost un act de rezistență în fața uitării, un gest de respect față de trecut și față de meșterii anonimi care au construit mai mult decât ziduri — au creat spații sacre, comunități și sens.

„De Paște, ne dorim să prețuim nu doar ceea ce avem, ci și ceea ce am pierdut. Iar din fragmente se poate naște uneori o nouă poveste”, transmite Pro Patrimonio, pe Facebook.

Fundaţiei Pro Patrimoniu se datorează salvarea mai mult monumente istorice din ţară. Unul dintre acestea este  Conacul Neamțu din satul Olari, judeţul Olt, un exemplu remarcabil de arhitectură neoromânească, cu o istorie bogată și un destin zbuciumat. Configurația actuală a conacului a fost realizată între anii 1920 și 1935 de către arhitectul Constantin Iotzu, sub influența stilului promovat de Ion Mincu, marcând astfel o epocă de rafinament și expresie națională în arhitectura românească.

Inițial, proprietatea a fost cumpărată în 1901 de către Constantin C. Neamțu de la un negustor grec. Neamțu, director al Băncii Comerțului din Craiova și veteran al Războiului Balcanic și al Primului Război Mondial, a transformat conacul într-un adevărat centru de viață rurală boierească. Sub supravegherea arhitecților Ion Mincu și Nicolae Iotzu, clădirea a fost restaurată și adaptată gusturilor epocii interbelice.

După instaurarea regimului comunist, conacul a fost naționalizat și transformat în sediul Cooperativei Agricole de Producție (CAP), devenind victima degradării continue. Timp de decenii, a fost supus uitării, până în 2016, când a fost donat Fundației Pro Patrimonio de către unicul urmaș al familiei, Șerban Neamțu. Acesta, crescut în atmosfera vibrantă a conacului până în 1948, a ales să-și salveze locul copilăriei oferindu-l unei organizații care avea puterea și viziunea de a-l readuce la viață.

De atunci, conacul a intrat într-un amplu proces de igienizare, conservare și restaurare. Începând cu 2018, lucrările au fost susținute prin donații și munca neobosită a voluntarilor, mulți dintre ei veniți din străinătate. Restaurarea continuă și astăzi, fiecare etapă readucând la lumină detalii pierdute ale unui patrimoniu cultural de neprețuit.