Biblia nu e o lozincă de campanie
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/05/index.webp)
Înainte să-ți lași conștiința la garderoba secției de votare, întreabă-te: de ce se învârte politica românească în jurul moaștelor, mătăniilor și a Bibliei fluturate în direct ca un program de guvernare? De ce candidații la cea mai laică funcție a statului – Președintele Republicii – aleg să înlocuiască confruntările de idei cu slujbe, cădelnițe și jurăminte cu degetele pe coperta Sfintei Scripturi?
Victor Ponta, fost premier, actual invitat de onoare la Mănăstirea Pantocrator, a refuzat o dezbatere electorală pentru o liturghie. A mers, spune el, să se roage „pentru binele tuturor românilor”. Așadar, în loc de întrebări despre economie, justiție sau relații externe, am primit un selfie spiritual însoțit de o postare pe Facebook. La TVR, unica dezbatere la care a binevoit să participe, a deschis o Biblie în direct și a mimat că citește. Pentru imagine. Pentru like-uri. Pentru voturi dintr-o Românie unde icoana încă ține loc de analiză critică.
Apoi o avem pe Elena Lasconi. Într-un moment de criză și furie, l-a somat pe Nicușor Dan să jure pe Biblie că nu minte. În lipsa argumentelor politice, a scos arma absolută: cartea sacră, pe post de detector de minciuni. Ca-ntr-un tribunal medieval. Dan, prudent, a refuzat să se preteze. A zis că e creștin practicant, dar „nu profanează”. Poate cel mai decent gest dintr-o campanie murdărită de pietate mimată. Chris Terheș a recitat din Biblie, iar George Simion galerie tot fluturat-o prin diverse studiouri TV înainte să boicoteze dezbaterile finale. Și să ne amintim și de Călin Georgescu garsonieră, cu ale sale pilde de fraierit fraierii…
Acesta este teatrul religios al politicii românești. De la candidați care se închină cu mâna stângă în direct, la cei care se îngrămădesc să pupe moaște în campanie, dar nu calcă într-o biserică în restul anului. Biblia, în mâinile lor, nu e călăuză morală. E recuzită. Nu se citește, se agită. Nu se respectă, se instrumentalizează.
Statul român este laic. Constituția spune clar. Dar politicienii noștri și-au făcut din mistică un plan de comunicare. Nu au curajul dezbaterii, nu au coerența proiectului, nu au decența dialogului. Așa că se ascund în fum de tămâie. Ca și cum Duhul Sfânt ar trebui să compenseze lipsa de viziune și de caracter.
Iar noi, alegătorii, asistăm la acest spectacol cu ochii larg închiși. Lăsăm politica să fie înlocuită de ritual, guvernarea de invocații, iar rațiunea de supunere. De ce? Pentru că e mai ușor să crezi decât să gândești?
Biblia nu e program de guvernare. Nici certificat de bună-credință. Iar moaștele, oricât de sfinte, nu pot înlocui responsabilitatea, transparența și adevărul. Cine își începe mandatul cu un jurământ fals pe o carte sfântă îl va termina, inevitabil, cu o trădare pe o foaie de hârtie.
Crezi că ar trebui să includem și aluzii la campaniile anterioare cu Iisus „pe Facebook” sau afișe electorale cu „România creștină”?