Visul Cotrocenilor și damful celulei: manual alternativ de candidaturi penale
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/05/candidati-de-neuitat.png)
O știm: România e o țară originală. Aici, nu doar că se confundă statul de drept cu statul de pomană, dar până și visul de a ajunge președinte se poate transforma – cu puțină „neatenție” – în visul de a prinde un pat cu saltea între pereți văruiți gros.
Când buletinul de vot pare mai degrabă o listă de penitenciar
Nu-i glumă: în România, alegerile prezidențiale ar putea foarte bine să se desfășoare în sala de mese a unei închisori. Sau, de ce nu, în sala de apeluri de la Înalta Curte. Ce-i drept, e mai ieftin cu pază acolo, iar candidații n-ar mai fugi de întrebări – că n-au unde.
Când te visezi șef de stat, dar sfârșești împărțind bricheta cu colegul de celulă
Am făcut o selecție de aur penal, cu foști candidați care și-au încercat norocul la urne și au ajuns… urniți spre penitenciar. Urmează o colecție de figuri publice care, dacă ar mai candida azi, ar avea sloganul „Un viitor cu gratii pentru toți!”.
Prințul Paul – escrocul cu sânge albastru și dosar penal gros
A vrut tronul. A primit 3 ani și 4 luni cu executare. În 2000 a candidat la prezidențiale și a obținut 0,49%, adică exact cât ia o ciorbă slabă la rating. A fost prins cu mâna în retrocedările ilegale și s-a evaporat ca vaporii monarhiei. În 2024, Malta l-a protejat de extrădare. Se pare că și țările insulare au o slăbiciune pentru basme.
Adrian Năstase – fost premier, actual studiu de caz la Drept
A pierdut alegerile din 2004 la mustață și a câștigat un bilet dus către Rahova. A făcut 9 luni la „Trofeul Calității” – ironic, pentru un om care visa calitate la nivel național. A mai bifat 4 ani în dosarul „Zambaccian”. De atunci, scrie editoriale, își dă cu părerea despre moralitate și poartă nod la cravată chiar și când taie lemne.
Gigi Becali – ciobanul cu valiză și Cod Penal în buzunar
Candidat în 2004, Gigi a demonstrat că poți visa la Cotroceni chiar dacă ai hărțuit niște hoți, ai schimbat terenuri cu armata și ai urcat valize de bani în avion. A făcut pușcărie, dar a ieșit cu pieptul înainte și Biblia sub braț. Când vorbește, lumea se închină – nu de evlavie, ci de jenă profundă.
Sorin Oprescu – doctorul șpăgii cu stetoscopul la domiciliu
Medicul-primar și-a dorit inima națiunii. A primit 10 ani și 8 luni pentru abuz în serviciu și apartenență la grup infracțional. Diagnosticul: poftă cronică de bani. Fuga în Grecia n-a ținut. L-au adus înapoi și l-au internat la secția „reeducare prin detenție”.
Elena Udrea – de la „bună pentru România” la „bună ziua, doamnă gardian”
Când Elena Udrea spunea că are energie și viziune, puțini și-au imaginat că viziunea includea „Gala Bute” și multe dosare penale. A primit 6 ani de închisoare și a fugit. A fost prinsă. A plâns. A dat interviuri. A pozat. A reintrat în umbră. Umbra de care avea nevoie! România a răsuflat ușurată.
Dan Diaconescu – televiziune, țambal și tăcere în celulă
Regele audiențelor de la OTV, cel cu masa rotundă și prostimea piramidală, a vrut să fie președinte și Mesia în același timp. A ajuns să fie doar inculpat. 5 ani și 6 luni pentru șantaj. A ieșit, dar și-a pierdut vocea. Probabil pentru prima oară în viață.
Adevărata întrebare: cine vrea binele României?
Adevărul e dureros, dar comic: România a avut mai mulți candidați cu dosare decât cu doctorate reale. Iar când ai o clasă politică în care Codul Penal e mai des citit decât Constituția, trebuie să-ți pui o întrebare serioasă: „Îi alegem pe cei mai buni… la ce?”
Așadar, la acest tur de scrutin, poate ar trebui să fim mai atenți. Nu la ce promit, ci la ce au comis.
România, țara unde candidatul ideal trebuie să aibă trei lucruri: slogan, avocat și avocatul avocatului
Alegerile prezidențiale din 2025 nu se mai joacă doar pe ecran, ci și în instanțe. E posibil să avem turul doi între două persoane aflate sub anchetă. Sau între un independent certat cu limba română și un naționalist cu mască de dac liber.
Una peste alta, dacă s-ar vota pe bază de cazier, secțiile de vot ar fi la Rahova și Jilava. Și s-ar sta la coadă nu pentru vot, ci pentru dreptul la recurs.