Oraşul din ţară unde chiria este de 16 lei pe lună

16 lei pe lună este preţul lunar plătit pentru chirie într-un oraş din România. Important centru economic înainte de 1989, acum doar 3.000 de persoane mai trăiesc aici.

Chiria este de 16 lei pe lună

În inima judeţului Hunedoara, într-un colţ uitat de lume al Văii Jiului, se află Aninoasa – oraşul cu cea mai mică chirie din România: doar 16 lei pe lună. Deşi preţul infim pare incredibil într-o ţară în care costurile locative cresc de la an la an, realitatea din Aninoasa este departe de un trai confortabil. Cei 16 lei nu reprezintă o oportunitate, ci un simbol dureros al decăderii, potrivit bugetul.ro.

Cândva, Aninoasa era un oraş înfloritor, construit pe temelia industriei miniere. În 1989, la momentul în care localitatea a fost declarată oficial oraş, peste 6.000 de oameni trăiau aici, iar speranţa era alimentată de zăcămintele de cărbune din subteran. În subsolurile minei, sute de mineri coborau zilnic până la aproape 1.000 de metri adâncime, lucrând în condiţii dure, uneori aproape inumane.

„Puteam frige slănina pe cărbuni”, îşi aminteşte cu umor amar Ion, un fost miner cu 28 de ani de muncă în spate.

Totuşi, speranţa de „aur” s-a transformat într-un vis spulberat. În 2006, mina din Aninoasa a fost închisă, la fel ca multe altele din Valea Jiului. Acest eveniment a declanşat exodul masiv al populaţiei: peste jumătate dintre locuitori au părăsit oraşul în căutarea unui trai mai bun. Astăzi, doar aproximativ 3.000 de persoane mai trăiesc aici, într-un oraş fantomă.

Creatorul de conţinut Adrian Anton a vizitat recent Aninoasa şi a surprins realitatea dureroasă într-un clip video devenit viral.

„Este unul dintre cele mai dezolante orașe în care am intrat vreodată… parcă aș fi undeva prin Africa”, a spus el, arătând imagini cu blocuri dărăpănate, străzi pustii şi clădiri abandonate. Lipsa gazelor naturale forţează oamenii să se încălzească cu lemne, iar perspectivele economice lipsesc aproape complet.

Cu toate acestea, viaţa continuă în Aninoasa. Fostele familii de mineri se descurcă cum pot, trăind din pensii sau din munci ocazionale. Unii încearcă să-şi menţină locuinţele în stare decentă – montând termopane sau renovând uşor – în speranţa că vremurile bune se vor întoarce.