Referendumul imaginar al lui Simion: o jalnică stratagemă de campanie

George Simion nu vrea doar să câștige alegerile. Vrea să pară că le salvează. Că vine ca un „ales al mulțimii” să repare o nedreptate cosmică: invalidarea primului tur din decembrie 2024 și excluderea mentorului său ezoteric, Călin Georgescu. Dar ideea cu care vrea să ridice cortina peste România e una din cele mai absurde văzute în politica postdecembristă: referendum pentru reluarea turului doi.

Serios? Ce e în mintea lui? Răspunsul e simplu și grav: nu democrația, ci spectacolul de carton al unei puteri inventate pe hârtie, dar pregătită să sfâșie tot.

Mai întâi de toate, trebuie înțeleasă corect ”Lumea lui Georgică”

Georgică e jmeker. Are și niște pulifrici care-l orientează (binișor!) spre publicul-țintă. E perfect conștient că trebuie să colecteze voturile bazinului Georgescu. Acolo e mana cerească. Acolo e tot bășinismul românesc de împrumut culturalist, iluzia revelației, nevoia de sfințenie.

Pe care Georgescu a mimat-o convingător, pentru toți cei subdezvoltați cultural din România. E acea masă de creierașe incapabile de a discerne între real și imaginar. Nu ai cum să accesezi acest prag intelectual în absența unor repere culturale solide.

Georgescu e idealul prostimii cu pretenții de ”spiritualism”. Genul ușor de convins cu câteva vorbe bine țintite, care plasează visul personal într-o falsă dumnezeire.

Prostănacul bisericos vrea neapărat acest discurs. Nu l-a deranjat niciodată că popa i-a făcut recomandări politice. S-a tăvălit mereu p-acolo, la toate marile hramuri și sfeștanii, fiindcă așa crede al că își cumpără dreptul de a spera. La sănătate, la ceva care să-l scoată din sărăcie și irelevanță eternă.

Georgică a ”pătruns” soluția!

Și Georgică (bine sfătuit!) a înțeles că e obligatoriu pentru ”proiectul” lui prezidențial să păstreze aceste iluzii. Iluziile unui Mesia aflat aici, după colț. Printre blocuri. Care nu e el, dar ce importanță mai are. Iluzia Georgescu trebuie dusă mai departe.

Iar Georgică se duce la minge, cu tot talentul lui de golănaș ceva mai deștept decât armata de subculturali care-l susține.

Ăia.

Ăștia:

Rezerviștii militari, convinși că, după o viață de ciordit de la popotă și de la rezervoarele de motorină ale unității, ar merita mai mult de la Statul Român. Aici violența anti-logică e maximă. Li se cuvine! Indiferent de petlițe! N-au fost cu ”Scorpionii Roșii” în Afghanistan dar… au apărat Țara, la cambuza cu ciolan de porc afumat.

Lumpenul agricol disperat. Ăla care vrea neapărat casă de 35 000 de euro, deși nu va avea nicicând banii s-o plătească. Da… poate… până la urmă… se dă gratis!

Citadinul derutat care trebuie să împartă 4000 de lei cu 3-4 copii și o nevastă cu aceleași 6-8 clase ca și el. Resentimentar, prin definiție. Oricine e la putere îl minte și îi refuză șansa de a deveni și el milionar în euro. Era deja înscris pe listele lui Dan Diaconescu la casă gratis și 20 000 de euro.

Țărănetele care nu a muncit o zi în toată viața lui, s-a pansat cu asistența socială aberantă a viziunilor pesediste. A fărâmat bănișorii la birt și a înțeles că s-ar putea ca ”ajutoarele” să nu mai prea vină, curând. Ceea ce… nu e bine pentru Țară!

Provincialul de periferie, care visează că se întorc dacii cu raza și-i facem praf pe toți. Aici… de neînțeles, aproape, sunt tare mulți care au ”văzut” raza. N-ai cum să-i contrazici.

Cam asta e Lumea lui Georgică.

Sigur, nu mai punem la socoteală rezervorul imens de frustrați ai Sistemului, eliminați din calculele combinațiilor ”benefice”.

Ăștia sunt sponsorii lui Georgică. Băieții veseli care nu au mari probleme financiare, în realitate, dar nu înțeleg defel de ce lumea a devenit atât de nedreaptă cu ei. De ce nu mai au loc ”la masă”. De ce s-a restrâns în așa hal accesul la resursele bugetare încât… încât… încât… a devenit o situație de neacceptat. Genul… Gabriel Oprea, Generalul Izmană. Și tot felul de alții asemenea.

Pentru că…

… Ciolăcimea recentă a creat un blocaj cumplit pentru tare mulți din foștii abonați la ”cărnița” guvernării. Nepoțismele s-au rafinat, prin acces la interminabilele invenții de organisme bugetare sinecuristice.

Dar… tare multă lume a rămas pe dinafară. Am mai spus-o, aici e cheia nemulțumirilor ”anti-Sistem”. Nu a celor reale. A celor care mobilizează această uriașă armată de ”foști” și ”semi-foști”. Gunoaiele politice care alimentează pârjolul ”suveranist”.

Chiar mai crede cineva că aici e vorba despre valori și principii?

Adică… mai crede cineva, sincer, (în afară de prăpădiții subculturali de pe social-media) într-o ”renaștere suveranistă”? Dacă da, o să avem ceea ce ne trebuie neapărat: o dictatură a ticăloșiei.

Fiindcă ăsta e viitorul unui Regim Georgică-Georgescu.

Ne trebuie din când în când un reset. Așa ne spune istoria. Din când în când proștii trebuie să ajungă neapărat la conducere. Se sfârșește întotdeauna foarte trist. Stalin. Hitler. Ceaușescu.

Azi, astrele par aliniate pentru niște ani care vor intra, din nou, la categoria ”regimuri de tristă amintire”.

Cu proștii nu ai cum să scrii istorie. Decât pentru proști.

Ce urmărește cu adevărat această idee aberantă

Într-o țară normală, niciun politician sănătos n-ar propune așa ceva. Dar România lui Simion nu e o țară normală. E o scenă. Iar promisiunea reluării turului doi, făcută de un om care știe foarte bine că nu există bază constituțională pentru așa ceva, nu e doar un gest de frondă. E o mișcare tactică cinică cu mai multe straturi:

1. Reactivarea bazinului de vot al lui Georgescu

Turul I anulat i-a lăsat pe mulți „georgescieni” dezamăgiți, derutați, unii chiar furioși. Simion știe că fără ei, nu are nicio șansă reală în turul decisiv. Așa că le oferă iluzia continuării revoluției lor de salon ezoteric: n-am uitat de Călin, ba chiar îl aduc înapoi. Referendumul devine astfel o făgăduință de reparație magică, un mod de a ține trează emoția acelei „Românii profunde” care crede că lupta e între adevăr și sistem, nu între candidați.

2. Schimbarea subiectului

Campania lui Simion este subțire. N-are program, n-are viziune externă, n-are răspunsuri economice decât „o să-i alungăm pe toți”. Ce poate face în schimb? Să schimbe agenda. Să nu se mai vorbească despre el, ci despre fantezia unui referendum. Să pună toți actorii politici în poziție defensivă. Să creeze haos. E un diversionist cu steag tricolor.

3. Instalarea mentală a unui regim prezidențial autoritar

Propunerea unui referendum pentru reluarea unui vot deja invalidat e o bombă logică. Dar exact de aceea funcționează: nimerește în subconștientul colectiv al unei părți din electorat care nu mai înțelege instituții, doar emoții. Nu contează că e imposibil. Contează că „cineva are curaj”. Contează că „Simion face ceva”. Și astfel, se instalează încet ideea că, de fapt, Simion ar putea schimba totul printr-un simplu vot al poporului. E primul pas spre autocrație. Nimic nu mai trebuie negociat, doar aprobat de stradă.

Cine-l ghidează pe ”Calea Georgescu”

Întrebarea-cheie: de ce a început Simion să semene atât de tare cu Călin Georgescu, deși, pe fond, sunt doi indivizi complet incompatibili? Georgescu vorbește în parabole și inițieri mistice, Simion în sloganuri și pamflete cu sclipici. Unul visa reîntoarcerea României la suveranitatea daco-getică, celălalt vrea stadion și boxe mari la Cotroceni.

Dar tocmai în acest decalaj stă schema: Simion împrumută masca Georgescu ca să seducă votul ezoteric și confuz, exact cât are nevoie să treacă linia finală. E o strategie cu dublu câștig: fură legitimitatea morală a „vizionarului” și promite că-l va pune prim-ministru, deci nu-l anulează, îl subordonează. Și-apoi îl va abandona, fără dubiu. Așa cum a făcut cu toți până acum. Mă rog, dacă se va ajunge vreodată acolo…

Cui i se adresează această manipulare?

Publicul-țintă al acestui delir de referendum nu e România întreagă. E o minoritate vocală, radicalizată, care crede că alegerile au fost furate de „sistem”. E exact genul de electorat care nu mai crede în instituții, în reguli sau în media. Pentru acești oameni, orice contrazice „voința lor” e dictatură.

Și Simion știe că dacă rămâne campionul acestui bazin, îl poate folosi nu doar în turul doi, ci și după – ca forță de presiune împotriva Parlamentului, Curții Constituționale, partidelor, oricui se opune.

Pe scurt: Simion vrea să construiască o majoritate paralelă, una mitologică, care trăiește în afara legii și a procedurilor. O „Românie adevărată”, în numele căreia poate justifica orice abuz.

Ce urmează dacă acest joc merge mai departe

Dacă acest discurs prinde rădăcini, ne putem aștepta la:

• Criză constituțională prelungită, în care președintele ales contestă legalitatea propriului mandat
• Guvern format unilateral, fără acordul Parlamentului, sub pretextul „voinței populare”
• Presiuni violente asupra CCR, Avocatului Poporului și instituțiilor-cheie
• Proiecte legislative populiste imposibil de implementat, dar utile propagandistic
• Izolare internațională, în condițiile în care România va deveni o țară cu regim imprevizibil

Referendumul lui Georgică nu e despre vot. E despre putere fără frâne

Această promisiune absurdă nu e o gafă, nu e o glumă. Este un test de obediență populară. E un mod de a verifica cât de departe poate merge George Simion cu ideea că „voința poporului” bate orice. E o fereastră deschisă spre un autoritarism mascat în patriotism de stadion. ”Voința populară” și ”dialogul DIRECT cu poporul” sunt invocate mai ales când nu mai ai argumente serioase pentru a revendica Puterea.

Și dacă nu i se răspunde ferm, lucid și organizat, următoarele decizii prezidențiale ar putea fi despre dizolvarea Parlamentului sau schimbarea Constituției prin grohăituri în stradă.

În fond, nu asistăm la o inițiativă democratică. Ci la repetiția generală a unei lovituri de stat. Cu buletin de vot.