Interziceți această propagandă străină! Poate cinema-ul să amenințe cu adevărat securitatea națională?

Președinte american Donald Trump a postat recent pe rețeaua sa Truth Social un mesaj vehement, în care a afirmat că „industria cinematografică americană MOARE într-un ritm foarte rapid”, denunțând avantajele fiscale de care beneficiază producțiile realizate în alte țări.

Aceste practici constituie în viziunea sa o amenințare la adresa securității naționale și justifică introducerea unei taxe vamale de 100% pentru filmele produse în afara Statelor Unite.

Chiar dacă tonul, limbajul și fundamentele juridice ale propunerii sunt discutabile, ideea centrală a reușit să atragă atenția: Hollywood-ul nu mai este ce-a fost odată, iar o parte a industriei admite, fie și în șoaptă, că există o problemă reală – fuga producțiilor peste hotare.

Scăderea producției interne: cifre care îngrijorează

Conform datelor obținute de The Guardian, numărul de zile de filmare pentru lungmetraje în Los Angeles a scăzut de la 3.901 în 2017 la doar 2.403 în 2024 – o reducere de 38%. Motivul principal? Avantajele fiscale oferite de alte state: de la Noua Zeelandă, la Marea Britanie și până în Europa de Est, multe guverne au înțeles că industria de film poate deveni un motor economic, oferind reduceri de taxe, facilități logistice și forță de muncă specializată.

Marile francize – precum Mission: Impossible sau Avatar – au migrat către aceste locații. Într-o scenă devenită emblematică, Tom Cruise planează peste Lacul Districtului din Marea Britanie, în timp ce oile din Derbyshire sunt îndepărtate pentru a permite reluarea filmării. Este greu de susținut că astfel de scene reprezintă o amenințare reală la adresa securității SUA, dar președintele Trump alege o interpretare amplificată a rolului pe care filmul îl poate juca în geopolitică.

12:32 • Internațional

Efectul Trump: scumpiri la produsele marilor branduri

22:58, 08.05.2025 • Internațional

Noul Suveran Pontif, felicitat de liderii mondiali. Ce au transmis Donald Trump, președintele ONU și Ilie Bolojan

Hollywood ca instrument de soft power

Ideea că filmele reprezintă un vehicul pentru ideologie și influență nu este nouă. După cel de-al Doilea Război Mondial, SUA au inclus difuzarea de filme americane în Europa postbelică în cadrul Planului Marshall, considerând cinematografia un instrument de promovare a valorilor democrației. Walter Lippmann scria în 1947 că America construia „o Atena celuloidă” care exporta idei despre libertate și autodeterminare.

Dar dacă în trecut protestele împotriva dominației culturale americane veneau din Franța sau alte state europene, acum, odată cu planul lui Trump, SUA joacă rolul victimei. Este o inversare ironic-istorică a discursului protecționist.

Precedente internaționale: de la „Jurassic Park” la „Germinal”

În 1993, lansarea Jurassic Park în Franța, în 450 de cinematografe (un sfert din total), a stârnit reacții aprinse din partea oficialilor francezi. Ministrul culturii, Jacques Toubon, a denunțat filmul ca fiind „o amenințare la adresa identității naționale franceze” și a îndemnat cetățenii să vizioneze în schimb Germinal, ecranizarea romanului lui Émile Zola.

Presa franceză a vorbit atunci despre „yankosaurii” care amenință cultura europeană, iar regizorul Bertrand Tavernier a comparat ofensiva hollywoodiană cu tratamentul aplicat de americani populațiilor indigene. Din această tensiune culturală s-a născut însă și un val de răspuns: Nouvelle Vague franceză.

Un tarif de 100%: imposibil, ilegal, ineficient

Conform International Emergency Economic Powers Act, președintele SUA are puteri extinse în fața unor amenințări de securitate, dar filmele sunt explicit excluse din domeniul de aplicare al acestui act. Impunerea unui tarif de 100% pe filmele realizate în afara SUA ridică multiple întrebări: cum se definește „produs în străinătate”? Ce se întâmplă cu filmele parțial filmate în SUA? Cum se taxează un bun digital, fără punct de intrare fizic?

Un oficial al Casei Albe a declarat vag: „Departamentul Comerțului lucrează la soluții”, dar în realitate, orice aplicare practică ar necesita o reconfigurare legală complexă.

Risc pentru industria americană, nu un ajutor

Industria cinematografică americană nu este în deficit, ci într-un rar surplus comercial: 15,3 miliarde de dolari, conform Motion Picture Association. Aproximativ 70% din veniturile de box office ale Hollywood-ului provin din piețele internaționale.

Aplicarea unor tarife punitive ar duce, cel mai probabil, la:

• reducerea numărului de filme realizate (mai ales în zona independentă),

• dificultăți în finanțarea producțiilor de buget mediu,

• scăderea atractivității distribuției în cinematografe,

• și o potențială mutare a producțiilor majore în afara SUA, cu studiouri recalibrând bugetele în funcție de profitabilitate.

Paradoxal, în loc să încurajeze producția internă, măsura ar putea contribui la colapsul ei.

Cenzura și influențele externe: între realitate și fobie

Trump invocă propagandă și mesaje secrete „băgate” în filmele filmate în străinătate. Dar faptele concrete contrazic aceste temeri. Exceptând China – unde există reguli stricte de coproducție – alte state nu au impus niciodată condiții de conținut politic.

Bill Mechanic, fost președinte 20th Century Fox, susține că, deși a produs sute de filme în Australia și Mexic, niciun guvern nu a cerut schimbări de conținut. Filme precum Titanic sau Hacksaw Ridge, ambele filmate în străinătate, ar fi fost imposibil de realizat cu o taxă de 100%.

Hollywood între sensibilități globale și autocenzură

Pe măsură ce dependența de piețele externe a crescut, producătorii americani au devenit mai atenți la sensibilitățile culturale. Toy Story 2 a renunțat la imnul american în versiunea internațională, Bohemian Rhapsody a fost „curățat” pentru China, iar steagul Taiwanului a fost eliminat inițial din Top Gun: Maverick, apoi reintrodus în versiunea taiwaneză.

Cazul cel mai notoriu rămâne cel al filmului The Interview (2014), o comedie despre asasinarea lui Kim Jong-un. În urma unui atac cibernetic revendicat de Coreea de Nord asupra serverelor Sony Pictures și a unor amenințări, studioul a retras filmul, iar un alt proiect similar, Pyongyang, a fost abandonat.

Între nostalgia anilor ’50 și complexitatea lumii de azi

Planul lui Donald Trump de a „face filmele americane mari din nou” amintește mai degrabă de un vis nostalgic despre anii 1950, când studiourile produceau totul pe backlot-urile din Hollywood, iar America domina fără opoziție cultura globală.

Dar realitatea actuală e alta. Cinematografia este un ecosistem globalizat, multipolar și interdependent. În loc de izolare și tarife, soluția reală pentru revitalizarea producției în SUA constă în politici fiscale inteligente, stimulente pentru filmările interne și adaptarea la noile dinamici ale pieței mondiale.

După cum sintetiza Walter Lippmann în urmă cu aproape 80 de ani, America a fost odată „o Atenă celuloidă” care transmitea idei lumii. Astăzi, lumea răspunde. Iar dacă Hollywood vrea să rămână relevant, va trebui nu doar să vorbească, ci și să asculte.