Va cârmui un Alexis Tsipras și luntrea piloților orbi din România?

Palatul Cotroceni va avea de săptămâna viitoare un nou locatar în persoana celui de al cincelea președinte al României de după 1990.

La votul din 18 mai 2025, românii vor trebui să aleagă între doi candidați care și-au făcut ucenicia printre adepții lui Soros, dar, ulterior, s-au remarcat prin scandaluri de stradă. Unul, adică Nicușor Dan, a ajuns „vedetă” ca mare dușman al construcțiilor ilegale, mai ales al celor de pe spațiul verde, iar celălalt – George Simion – a fost propulsat în față ca mare suporter al echipelor de fotbal. Dar unul,George Simion, a fost și este mai gălăgios decât celălalt, adică Nicușor Dan.

„Gălăgiosul” George Simion s-a remarcat prin faptul că a încercat să transforme Parlamentul într-un stadion de fotbal, iar „Mormăilă” Nicușor Dan a fost „premiantul” preferat al bucureștenilor, timp de patru ani, pentru absența prelungită de la  Primăria Capitalei, însă cu vacanțe repetate pentru dușuri reci și valuri de căldură de la …Polul Nord. Acum, cei doi se bat pentru funcția de președinte al României. Care Românie? O Românie aflată într-o criză politică prelungită și la un pas de colap financiar și economic. Adică, așa cum spunea Mircea Eliade în 1937, o țară în care „luntrea statului nostru este condusă de nişte piloţi orbi”.

„Luntrea condusă de piloţii orbi se lovise de stânca finală”

Practic, România de astăzi este ca cea descrisă de Mircea Eliade în articolul publicat pe 19 septembrie 1937, în ziarul Vremea, adică ca în urmă cu 88 de ani.

„Acum, când se pregăteşte marea luptă după care se va şti cine merită să supravieţuiască şi cine îşi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îşi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai găseşti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, ameninţarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii aceştia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Nimeni n-a înţeles ce se întâmplă, dregătorii făceau politică, neguţătorii îşi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste şi ţăranii de ogorul lor. Numai istoria ştia că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însuşirile în afară de aceea capitală: instinctul statal.

07:12 • POLITICĂ

Ponta s-a răzgândit. Ce i-a transmis George Simion

20:28 • POLITICĂ

Mii de participanți la mitingul electoral al lui Nicușor Dan. A existat și un apel la 112

…Crima elitelor conducătoare româneşti constă în pierderea acestui instinct și în înfiorătoarea lor inconştienţă, în încăpăţânarea cu care îşi apără puterea. Au fost elite româneşti care s-au sacrificat de bună voie, şi-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam.

Clasa conducătorilor noştri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii, face tot ce-i stă în putinţă ca să-şi prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambiţiile pe care şi le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Şi nu în aceste câteva miliarde risipite şi câteva mii de conştiinţe ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înţeleg să se resemneze”, descria Mircea Eliade, în 1937, situația din România.

Din păcate constatăm că vorbele lui Mircea Eliade sunt și azi de mare actualitate, iar România a ajuns în situația din 1937, sau ca a Greciei din urmă cu zece ani.

Lecția greacă

Dar, lecția dată atunci întregii lumi de Grecia trebuie reamintită. Pe 26 ianuarie 2015, la vârsta de 40 de ani, Alexis Tsipras a devenit cel mai tânăr prim-ministru al Greciei din ultimii 150 de ani. Dar Grecia la aceea vreme era în mâna creditorilor, iar misiunea lui Tsipras era să salveze țara.

După negocieri prelungite, la 13 iulie 2015, Tsipras a ajuns la un acord cu creditorii și Grecia a obținut un împrumut de 82–86 miliarde de euro, pe care va trebui să-i ramburseze gradual între 2015 și iunie 2018. Totodată, Grecia se angajează să aplice mai multe reforme de austeritate. Deși, inițial, Tsipras a câștigat încrederea cetățenilor printr-o poziție radical opusă, contra măsurilor de austeritate, fiind în funcția de premier el a acceptat aceste condiții, asumându-și răspunderea și declarând că a făcut asta „pentru a evita un dezastru în țară”.

Drept urmare a acestor acțiuni, Tsipras a pierdut parțial susținerea colegilor de partid și coaliție, obținând în schimb o susținere a opoziției. La data de 17 iulie 2015, Tsipras a efectuat remanieri masive în guvern, zece miniștri și vice-miniștri din cadrul echipei sale fiind demiși pentru că au votat împotriva „planului de salvare al Greciei” ce conținea reformele aspre cerute de creditorii internaționali pentru acordarea unui nou împrumut.

Ulterior, pe 20 august 2015, Tsipras și-a dat demisia și a anunțat convocarea de alegeri parlamentare anticipate. La alegerile anticipate din 20 septembrie 2015, partidul lui Tsipras- SYRIZA, a obținut 35,50% din voturi, iar, a doua zi, pe 21 septembrie 2015, Alexis Tsipras a fost numit din nou în funcția de prim-ministru pe care a deținut-o până pe 8 iulie 2019. De atunci, nimeni nu a mai auzit de Tsipras, dar nici de datoriile uriașe ale Greciei.

Un Tsipras sau tot un pilot orb

Practic, duminică 18 mai 2025, românii trebuie să aleagă între Nicușor Dan și George Simion, adică pe unul ca Tsipras care va trebuie să pună pe linia de plutire luntrea numită România, condusă până acum de niște piloți orbi.

Ca atare, cum spunea nenea Iancu Caragiale în „O scrisoare pierdută”: „Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez?