Presa maghiară: România, prizoniera unei crize politice și sociale profunde care zguduie întreaga Europă

România parcurge în prezent un traseu politic și social care reflectă tendințe largi în Europa Occidentală, scrie presa maghiară, subliniind că, deși în anii 2010 în această țară nu s-a impus o politică de extremă dreaptă, în ultimii ani discursul politic a transformat problema clasei sociale într-una de identitate etnică și rasială, asemănător cu situația din Franța, Germania sau Italia.

Această transformare se manifestă acum și în România, unde, în urma alegerilor prezidențiale din această primăvară, există posibilitatea ca un candidat de dreapta să preia conducerea statului, iar în contextul instabilității guvernamentale să se formeze chiar un guvern cu orientare similară, scrie publicația Mérce.

Pe de altă parte, România se confruntă cu o serie de provocări economice și sociale specifice unei regiuni considerate semi-periferice în cadrul Uniunii Europene. Aceasta include efectele crizei economice prelungite începând cu 2008, dificultăți în menținerea serviciilor publice de bază, precum și probleme demografice și sociale profunde. Fenomene asemănătoare au fost observate și în alte țări din Balcani, precum Serbia, Macedonia de Nord sau Bosnia și Herțegovina.

Un element esențial al analizei este declinul semnificativ al forței politice a partidelor de stânga tradiționale, care s-au îndepărtat de reprezentarea clasei muncitoare și au permis astfel ascensiunea unor formațiuni cu discurs radical. De asemenea, situația reflectă dificultățile politicii etnice și minoritare, inclusiv a politicii maghiare coordonate din Budapesta, care nu a reușit să contracareze această dinamică.

George Simion, președintele partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care ar putea deveni președinte al României, este văzut ca un exponent al unor tendințe politice europene mai largi. Observatorii remarcă similitudini cu evoluțiile din Franța lui Emmanuel Macron, Germania sub Olaf Scholz și Friedrich Merz sau alte state care au asistat la întărirea unor discursuri naționaliste, conservatoare și critice la adresa unor politici sociale tradiționale.

14:20 • POLITICĂ

George Simion acuză guvernul de la Chișinău că deja fraudează votul

Exclusiv

11:29 • POLITICĂ

Visa Waiver și alegerile anulate din România: ”Este momentul ca Marco Rubio să ne lămurească!”

Mai mult, alegerea lui Simion reflectă o nemulțumire mai amplă față de partidele tradiționale, precum Partidul Social Democrat și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), care au pierdut teren în fața unor noi forțe politice atât de dreapta, cât și neoliberale. Astfel, în alegerile recente, Alianța pentru Unirea Românilor și-a triplat scorul față de scrutinul parlamentar precedent, consolidându-și poziția.

Criticii acestei evoluții pun în evidență o politică anticorupție care a degenerat în anticomunism radical, în care orice adversar politic este etichetat drept „comunist” sau „fost securist”, alimentând o polarizare puternică a societății românești. Această dinamică favorizează apariția unor grupări cu ideologii autoritare, care, în ciuda discursului lor vehement anti-comunist, au preluat treptat un rol tot mai important în scena politică.

Contextul politic românesc este complicat de poziționarea minorității maghiare, reprezentată de UDMR, care se află într-o situație dificilă, între susținerea unor forme tradiționale de politică și încercarea de a face față ascensiunii extremei drepte. Relațiile cu guvernul maghiar, care a susținut discursuri favorabile AUR, au creat o situație paradoxală, în care unele zone cu populație majoritar maghiară au devenit țintă a campaniilor electorale ale AUR.

De partea cealaltă, opoziția față de partidul lui Simion este reprezentată în principal de un curent elitist și tehnocrat, care promovează o guvernare bazată pe profesionalism, loialitate față de Uniunea Europeană și politici neoliberale, dar care este percepută de o parte a electoratului drept distantă și lipsită de preocupare pentru problemele sociale profunde.

Astfel, România se găsește în mijlocul unei alegeri esențiale între aceste două tabere: pe de o parte, forțele tradiționale ale status quo-ului și pe de alta, mișcările radicale care promit schimbări profunde, dar care mențin, potrivit unora dintre analiști, aceleași probleme fundamentale, se arată în publicația maghiară.