Boom Boom și războiul din parc: cum a reușit o statuie de oțel să tulbure apele liniștite din Taupō

În mijlocul unei țări cu vulcani adormiți și lacuri de o frumusețe care-ți taie respirația, un dinozaur din oțel inoxidabil a reușit ce n-au reușit zeci de inițiative culturale locale: să scoată oamenii din pasivitate și să-i pună pe jar. „Boom Boom”, așa cum se numește sculptura uriașă, a devenit în doar câteva zile un simbol al rupturii dintre estetică și gustul popular, dintre artă și economie, dintre fabulos și ridicol.

Când s-a ridicat prima oară la orizont, urcând solemn pe o sferă geometrică din inox, Boom Boom a fost salutat de unii ca o bijuterie postmodernă și detestat de alții ca o monstruozitate scumpă și inutilă. La șapte metri înălțime, învelit în luciu oglindit și metalic, cu aerul melancolic al unei reptile preistorice ieșite din Matrix, dinozaurul lui Gregor Kregar n-a lăsat pe nimeni indiferent. Și tocmai asta e problema.

O scânteie în mijlocul unei liniști vulcanice

Taupō este o localitate superbă din inima insulei de nord a Noii Zeelande, cu un trecut vulcanic spectaculos și un prezent turistic pașnic. Peisajul pare pictat în acuarele calme: Lacul Taupō, munții din fundal, vegetație densă, și… Boom Boom. În mijlocul parcului de sculpturi.

La prima vedere, ar putea părea o glumă artistică: un dinozaur din oțel lucios care țopăie pe un bol inspirat de rocile vulcanice. Dar gluma a costat 100.000 de dolari neozeelandezi, bani proveniți din contribuțiile cetățenilor. Iar cetățenii, cum era de așteptat, s-au împărțit rapid: unii au ridicat din sprâncene, alții din ton.

Pe rețelele sociale au curs valuri de comentarii. De la „fabulos, un punct de atracție pentru oraș” până la „o rușine cromată, complet ruptă de peisajul local”. Cineva l-a numit „eyesaur” – un joc de cuvinte între „eyesore” (ceva inestetic) și „dinosaur” –, marcând astfel intrarea dinozaurului în galeria operelor controversate.

De ce Boom Boom?

Pentru că, spune artistul Gregor Kregar, „e greu să urăști o sculptură cu un dinozaur”. Sau poate tocmai de aceea. Pentru că e imposibil să n-o remarci. Boom Boom nu se ascunde, nu sugerează, nu susură. Se impune. Strălucește. Râde de granița dintre kitsch și concept. Și îți arată oglinda, în sens propriu și figurat: dacă nu-ți place, poate n-ai înțeles nimic. Dacă îți place, poate ai înțeles prea mult.

Kregar este născut în Slovenia și trăiește în Auckland. Lucrările lui au fost expuse în galerii de prestigiu din întreaga lume. Iar Boom Boom este, în viziunea lui, mai mult decât o mascotă urbană: este o provocare. O pauză în ritmul cotidian. Un prilej de interogație. „Sculptura oprește oamenii din fluxul lor zilnic. Îi face să se uite altfel la spațiul în care trăiesc.”

Desigur, în epoca în care totul se măsoară în utilitate, iar arta publică e judecată în monedă locală și like-uri, un dinozaur de inox poate părea o provocare exagerată. Dar poate că exact asta e și miza: să zgâlțâie consensul. Să scoată frumosul din banal.

Disputa nu e despre un dinozaur. E despre cine suntem.

Ceea ce se întâmplă în jurul lui Boom Boom nu este o simplă polemică artistică. Este o dispută identitară. Ce înseamnă un oraș „frumos”? Ce înseamnă „valoare comunitară”? Este mai important să păstrăm armonia locului sau să-i permitem un gest de îndrăzneală vizuală? Și, mai ales: cine are dreptul să decidă cum arată arta într-un spațiu public?

Pentru unii locuitori ai Taupō, răspunsul e simplu: contribuabilul. „Să se fi făcut o consultare publică!” – au spus mulți. Pentru alții, în schimb, libertatea artistică nu are nevoie de referendum. Boom Boom a fost gândit, aprobat, bugetat și realizat încă din 2018, cu ani înainte de recenta creștere a taxelor locale. Criticile au venit prea târziu. Sau prea devreme, în funcție de cum privești timpul în raport cu arta.

Un lucru e cert: Boom Boom a reușit ce n-au reușit ani întregi de proiecte culturale liniștite. A generat dezbatere. A pus întrebări. A produs emoție. Și asta, indiferent de gust, este deja o formă de reușită.

Boom Boom – kitsch sau manifest?

Dincolo de polemică, Boom Boom se încadrează perfect într-o linie a artei contemporane care caută coliziunea între familiar și straniu. Un dinozaur e, la urma urmei, o figură populară: e simpatic, nostalgic, copilăros. Dar când îl pui pe un bol geometric din oțel, deasupra unui lac vulcanic, într-un parc urban, devine altceva: o glumă serioasă. O ruptură conștientă. O provocare.

Kregar știe exact ce face. Nu creează artă decorativă. Nu oferă răspunsuri. Boom Boom nu spune „uite ce frumos sunt!”, ci „uite cum poți fi nelalocul tău într-un mod atât de clar, încât devii parte din peisaj”.

Se naște povestea locului

Cei care îl detestă astăzi, e posibil să-l îndrăgească mâine. Și să-l considere, într-o zi, „al lor”. Pentru că așa funcționează deseori arta publică: întâi o respingi, apoi o accepți, iar într-un final devine parte din povestea locului.

Boom Boom este, în cele din urmă, o oglindă. A ceea ce vrem de la spațiul în care trăim. A felului în care reacționăm la provocare. A curajului de a pune un dinozaur din oțel în mijlocul unei armonii peisagistice. Și a libertății de a spune: „e ciudat… dar e al nostru.”

Chiar și așa. Mai ales așa.

Vreo legătură cu ”Nessie”?

Nu există nicio legătură oficială sau documentată între sculptura „Boom Boom” din Taupō și celebrul monstru din Loch Ness, cunoscut sub numele de „Nessie”. Deși ambele creaturi au o formă alungită și o estetică preistorică, asemănarea pare a fi pur întâmplătoare.

Nessie

Artistul Gregor Kregar a declarat că inspirația pentru „Boom Boom” provine dintr-o jucărie gonflabilă, dorind să reflecte caracterul jucăuș al orașului Taupō ca destinație de vacanță. De asemenea, baza geometrică pe care stă dinozaurul face referire la istoria vulcanică a regiunii, reprezentând bolovanii uriași ejectați în timpul erupțiilor vulcanice din trecutul zonei.

O coincidență vizuală…

În ceea ce privește lacul Taupō, acesta este o calderă vulcanică formată în urma unei erupții masive acum aproximativ 1.800 de ani. Deși există povești și legende legate de istoria geologică a regiunii, nu există nicio legendă locală cunoscută care să asocieze lacul cu o creatură asemănătoare lui Nessie.

Așadar, orice asemănare între „Boom Boom” și Nessie este, cel mai probabil, o coincidență vizuală, fără o bază în mitologia sau tradițiile locale din Noua Zeelandă.