Ura biblică din conflictul din Gaza: De ce ambele tabere sunt orbite și împinse spre violență

Hussein Agha, un veteran al negocierilor pentru pace între israelieni și palestinieni, s-a arătat săptămâna aceasta mai pesimist ca niciodată cu privire la șansele unui acord durabil între cele două părți.

Pentru el, conflictul nu este despre granițe sau formule diplomatice, ci despre emoții adânc înrădăcinate – ură ce pare să devină din ce în ce mai nemiloasă și greu de stăpânit, scrie The Guardian.

Agha face referire la furia care a condus Hamas să ucidă aproximativ 1.200 de israelieni într-o dimineață liniștită de sâmbătă, acum aproape 20 de luni, și la răspunsul guvernului Benjamin Netanyahu, care de atunci bombardează Fâșia Gaza, provocând peste 50.000 de victime, conform ministerului sănătății controlat de Hamas. În ultimele 80 de zile, populația rămasă în enclavă a fost supusă unui blocaj alimentar sever. Potrivit lui Agha, ura care alimentează aceste acțiuni și este, în același timp, întărită de ele, riscă să crească până la punctul în care nimic și nimeni nu va mai rămâne neafectat. „Este o furie biblică”, a spus el.

Această furie, spune Agha, este o forță orbitoare care împiedică orice raționament și îi face pe cei cuprinși de ea să vadă doar propria lor parte, refuzând să accepte adevăruri aparent contradictorii.

De exemplu, în această săptămână au avut loc două evenimente care ilustrează perfect această tensiune. Pe de o parte, blocada alimentară impusă de Israel asupra Gaza, care durează de 11 săptămâni și care a fost criticată pe plan internațional ca o armă de război imorală. Ridicarea parțială a blocadei oferă doar o cantitate minimă de provizii, admisă de însuși Netanyahu ca fiind pragul minim necesar pentru a păstra sprijinul politic din partea Statelor Unite.

21:57, 21.05.2025 • Internațional

România cere explicații Israelului, după ce soldații israelieni au deschis focul asupra unor diplomați români în Cisiordania

17:27, 21.05.2025 • Internațional

Haaretz: Netanyahu, înfrângere strategică în România. Sprijinul oferit AUR și lui George Simion s-a transformat într-un eșec diplomatic major

Pe de altă parte, atacul armat asupra Muzeului Evreiesc din Washington DC, soldat cu moartea a doi angajați ai ambasadei Israelului, a fost un act de antisemitism. Atacatorul, care a strigat „Free Palestine” și „Am făcut-o pentru Gaza”, a vizat o instituție evreiască, iar acest fapt nu poate fi negat.

În ciuda acestor fapte clare, mulți se străduiesc să le accepte pe amândouă simultan, temându-se că recunoașterea unuia ar diminua gravitatea celuilalt. În acest context, Netanyahu și aliații săi au folosit atacul din Washington pentru a delegitima criticile aduse acțiunilor Israelului în Gaza, argumentând că astfel de condamnări echivalează cu susținerea terorismului.

La rândul său, șeful politicii umanitare a ONU, Tom Fletcher, a cerut insistent Israelului să permită accesul alimentelor și medicamentelor în Gaza, avertizând asupra consecințelor catastrofale ale blocadei. Totuși, unele dintre declarațiile sale, precum cea privind moartea a 14.000 de bebeluși în 48 de ore, au fost ulterior corectate, pentru a evita panica excesivă într-un context extrem de tensionat.

În acest peisaj sumbru, și liderul opoziției israeliene, Yair Golan, a atras atenția asupra pericolului ca Israelul să devină un stat paria dacă nu renunță la violența împotriva civililor. Criticii săi au acuzat-l pe Golan de revigorarea unor vechi acuzații antisemite, pe fondul unui discurs dur privind violența și suferința din conflict.

Conflictul israeliano-palestinian continuă să fie o temă extrem de complexă, cu adevăruri multiple și aparent contradictorii, greu de împăcat. Este nevoie de o abordare atentă, recunoscând că ura adâncă și furia de proporții biblice riscă să distrugă orice șansă de pace reală. Hussein Agha crede că, în acest moment, nu mai poate vorbi despre pace, ci doar despre niște „aranjamente” temporare menite să țină sub control furiile ce amenință să devoreze totul.

În cele din urmă, indiferent de numele și justificările politice, este evident că acest conflict trebuie să înceteze. Rămâne însă o întrebare dureroasă: cum și când?