Rămâne bărbatul sau pleacă și el? POT se destramă sub ochii Anei Maria Gavrilă

Pe 26 mai 2025, POT – Partidul Oamenilor Tineri – e ca o ruladă de cofetărie din Însurăței: la suprafață pare dulce, dar pe dinăuntru s-a stricat de tot. Grupul de la Senat a căzut cu zgomot: cinci senatori și-au făcut bagajele și au lăsat-o pe Anamaria Gavrilă cu ochii în soare. La Camera Deputaților, lucrurile stau la fel de prost: mai sunt doar 14 din 24, iar zvonurile sunt că și acolo pică zarurile. Ia spune, tu, tanti Gavrilă: cine e pe cale dispariție?

Și, pe fundalul acestui film de prost gust, rămâne un mister de telenovelă politică:

pleacă și bărbatul Anei Maria Gavrilă din partidul condus de propria soție sau își ține bărbăția de cavaler medieval până la capăt?

Cristian Alexandru Popa, partenerul oficial al Anei Maria Gavrilă, stă ca un pion pe tabla de șah a trădărilor. Într-un partid care crapă la fiecare ședință, el încă n-a ieșit public să spună dacă rămâne pe corabie sau sare și el la prima șalupă de salvare. Dar la cum merg lucrurile, e clar că trebuie să-și pună la punct „strategia de fugă” – cu sau fără binecuvântarea doamnei.

Povestea POT: de la ”suveranism” cu Georgescu la scandaluri cu iz de mahala

Să nu uităm cine e POT: un grup de tineri cu pretenții de revoluționari care l-au aplaudat pe Călin Georgescu și au făcut sluj la ușa lui George Simion. Au promis „schimbare” și „patriotism”, dar au livrat doar ceartă, amenințări și excluderi în direct. Mai nou, foștii colegi îi dau în judecată pe actualii șefi, iar la capitolul PR, totul e un dezastru cu iz de ciorbă stricată.

Amenințări, scandaluri și „statul paralel” de cafenea

Prin Parlament bântuie deja povești cu „capete sparte” și replici de genul „dacă nu ieși, te scoatem noi cu forța”. Anamaria Gavrilă țipă că „sistemul vrea să mă scoată din politică” și vrea alegeri anticipate. În realitate, e greu de spus dacă „sistemul” e problema sau dacă propria-i echipă s-a săturat de joaca asta de-a partidul.

Și, între timp, la toate mesele de ”ședință”, apare aceeași întrebare:

Mai poți, bre, Cristi?

Și Cristi, cu un zâmbet de bărbat nobil și cu mâinile în buzunare, răspunde automat:

Mai POT, mai POT!

Dar știe și el, și știe toată lumea: la cum se destramă POT-ul, mai degrabă o să-l întrebe cineva „pe bune?!” decât „vrei o funcție?”. Căci în final, orice cozonac umflat de promisiuni se lasă când e prea plin de aer cald și de trădări.

Așa se scrie povestea POT: un partid care s-a strecurat în Parlament sub faldurile adulației pentru Profetul Kremlinuș, dar care s-a făcut varză sub ochii tuturor. Rămâne doar să vedem dacă „bărbatul doamnei” va pleca discret, cu o valiză mică și cu un „adio” politicos, sau dacă va rămâne să adune firimiturile rămase dintr-un partid care s-a prăbușit sub propria aroganță.

Ca la scara blocului

Așa ar trebui să fie soarta tuturor impostorilor: să-și facă valiza și să plece discret, când toată lumea s-a prins de glumă. Să-și ducă la gunoi pancartele cu „patriotism”, să-și șteargă de pe Facebook pozele cu „luptători pentru țară” și să lase locul altora, mai decenți. Pentru că politica nu e despre cine urlă mai tare la televizor, ci despre cine poate să-și țină cuvântul și să nu dea înapoi la primul șantaj.

Într-o țară normală, construcțiile de carton se prăbușesc sub greutatea propriei minciuni. Iar ce se întâmplă azi cu POT e un semn bun: că minciuna are termen de expirare, că fățărnicia nu rezistă și că la final, toți „vitejii” de la microfon ajung să-și vadă de treabă – fără glorie, fără lacrimi, cu un „adio” rostit printre dinți.

Ceea ce vă dorim tuturor golanilor ajunși în Parlament!

Așa să fie și pentru alții care cred că pot fura viitorul oamenilor cu sloganuri goale și cu aplauze de galerie. Că politica nu e despre „poză de profil” și nici despre „brand personal”, ci despre ce lași în urmă după ce microfonul s-a stins.

Și da – e un semn de normalitate. Un semn că România se mai spală din când în când de ipocrizie. Un semn că impostorii pot fi măturați pe lângă bordură, cum merită.

Bravo, băieți! Mergeți acasă!