Rețeaua invizibilă a cercetării de stat din România: 178 de entități și salarii colosale

România are 113 institute de cercetare, 12 centre de cercetare, 48 de stațiuni de cercetare, o editură, o revistă și chiar și o unitate militară care figurează ca „unitate de cercetare”. În total, 178 de entități finanțate din bani publici în domeniul cercetării, potrivit unei analize făcute de fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui.

Aceste instituții aparțin sistemului de cercetare de stat și sunt finanțate integral din bugetul public. Năsui atrage atenția că în spatele fiecărei linii din listă se află organigrame complete – conducere, secretariat, șoferi, clădiri, logistică. Fiecare dintre aceste instituții este ordonator de credite, adică gestionează bugete proprii.

Bani publici, transparență minimă

Pentru o parte din aceste instituții, Năsui spune că se află în procese în instanță pentru a obține informații despre salariile angajaților. Deși funcționează din bani publici, multe dintre ele refuză să ofere detalii despre cum sunt cheltuiți acești bani.

„Cele mai mari salarii din statul român se găsesc în aceste institute, cel puțin din ce am descoperit eu. Unele depășesc salariul președintelui SUA, iar în anumite cazuri chiar și totalul salariilor tuturor miniștrilor din Guvern la un loc”, afirmă fostul ministru.

Care este scopul acestor instituții?

Deși misiunea oficială a acestor institute este cercetarea, Năsui sugerează că în realitate scopul principal este salarizarea și asigurarea de posturi de conducere pentru persoane cu conexiuni politice. El atrage atenția și asupra suprapunerii tematice a multor institute, ceea ce sugerează o dublare inutilă a activităților.

„Ei tot cercetează de 35 de ani. Ce cercetează? Care e rezultatul? Vă las pe dumneavoastră să ziceți”, spune Năsui.

Salarii lunare de peste 40.000 lei

Potrivit informațiilor publice disponibile pentru anul 2024, unii directori de institute din rețeaua celor 178 de INCD-uri aflate în coordonarea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) au obținut salarii nete lunare care variază între 28.000 și 42.000 lei.

Printre cele mai mari venituri se numără:

• INCD Turbomotoare COMOTI București: aproximativ 42.000 lei/lună

• INCD pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INSEMEX) Petroșani: peste 39.000 lei/lună

• INCD Delta Dunării – INCDDD Tulcea: aproximativ 32.000 lei/lună

• INCD pentru Ecologie Industrială – ECOIND: în jur de 28.000 lei/lună

• Institutul Național de Fizica Pământului (INFP): peste 23.000 lei/lună

Aceste sume sunt de 4 până la 8 ori mai mari decât salariile obținute de cercetători, ingineri și alți specialiști din cadrul acelorași instituții.

Cum sunt posibile aceste venituri?

Veniturile directorilor sunt stabilite prin contracte de management aprobate de ministerul de resort și sunt finanțate în parte din veniturile proprii ale institutelor, în parte din contractele cu statul sau din fonduri europene. În multe cazuri, directorii cumulează salariul de bază cu indemnizații de conducere și venituri din proiecte în care figurează ca experți.

Un exemplu este directorul general al INCDDD Tulcea, Marian Toader, care, pe lângă salariul net, a încasat și venituri din poziția de expert în proiecte de cercetare, însumând peste 245.000 lei într-un singur an, potrivit declarațiilor de avere analizate de publicația Fanatik.

Nu toți sunt vinovați

Totuși, Năsui nu generalizează complet. El recunoaște că a întâlnit în aceste instituții și cercetători autentici, care își fac treaba cu dedicare, dar subliniază că fondurile importante nu ajung la ei, ci la „nomenclatura politică” care a ajuns să conducă cercetarea românească.

De ce nu dispar aceste entități?

Numărul agențiilor și instituțiilor crește anual, iar niciuna nu dispare vreodată, notează Năsui. Motivul? Sunt create nu pentru performanță științifică, ci pentru a oferi locuri bine plătite oamenilor politici și celor conectați la sistemul politic.

Lista completă

Năsui publică o listă de 178 de entități care acoperă toate domeniile – de la pomicultură, textile, sociologie, viticultură, turism, spațiu, lingvistică, filozofie, până la irigații sau tehnologii nucleare. Lista include inclusiv stațiuni agricole și zootehnice, institute academice, unități militare sau oficii obscure și centre documentare.

Lista integrală este publicată de fostul ministru și evidențiază complexitatea și dimensiunea aparatului de cercetare de stat.