Megaconstelațiile precum rețeaua Starlink a SpaceX reprezintă o gravă amenințare la adresa siguranței noastre pe Pământ
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/06/starlink-F7sAWKbh7fxWNhRnQGMPSR-1200-80.webp)
Megaconstelațiile de sateliți precum Starlink reprezintă o amenințare gravă pentru siguranța Pământului, din cauza poluării atmosferice provocate de reintrarea acestora și a riscului tot mai mare de coliziuni orbitale catastrofale.
Cum pune Starlink Pământul în pericol
Creșterea accelerată a numărului de sateliți lansați în orbită joasă a Pământului (LEO), în special în cadrul megaconstelațiilor precum Starlink de la SpaceX, ridică îngrijorări serioase privind siguranța și mediul înconjurător, relatează livescience.com. Cu mii de sateliți care au durate de viață extrem de scurte, finalul lor presupune reintrarea în atmosferă, unde ard parțial, eliberând vapori de metale toxice, precum aluminiu și litiu, în stratosferă.
Dacă la nivel individual impactul este redus, amploarea fenomenului schimbă complet ecuația. Starlink plănuiește lansarea a până la 42.000 de sateliți, iar masa metalică rezultată din arderea acestora va depăși de 25 de ori ratele naturale de infuzie atmosferică. Deja, în 2023, 10% din aerosolii stratosferici conțineau urme de metale provenite din sateliți arși.
Mai grav, resturile care nu ard complet cad pe sol, uneori în zone populate. Fermieri din Canada, dar și oameni din Polonia, Kenya sau SUA s-au trezit cu fragmente spațiale în curți. Riscul de victime umane devine inevitabil, în lipsa unor reglementări stricte.
Lăsarea sateliților morți în orbită nu este o alternativă sigură, deoarece pot produce coliziuni catastrofale, declanșând așa-numitul Sindrom Kessler – o reacție în lanț de ciocniri care ar face LEO inutilizabil timp de decenii sau chiar secole.
Starlink are cea mai mare densitate de sateliți operaționali care a existat vreodată pe orbită. A raportat, în a doua jumătate a anului 2024, o medie de o manevră de evitare a coliziunilor la fiecare două minute în cadrul megaconstelației, iar de atunci au mai fost lansați sute de sateliți în aceeași regiune orbitală.
Până acum, Starlink a reușit în mod impresionant să evite coliziunile. Însă frecvența acestor manevre de evitare înseamnă că, în cazul unei erupții solare majore, al unui atac cibernetic asupra sistemelor sau chiar al unei simple erori umane, nu ar mai putea fi efectuate manevre pentru o perioadă de timp semnificativă — ceea ce crește riscul unei coliziuni.
Singura soluție viabilă constă în limitarea numărului de sateliți și dezvoltarea unor modele mai durabile, cu durate de viață mai mari. Fără reglementări internaționale clare sau restricții autoimpuse de companii, megaconstelațiile riscă să compromită siguranța globală și explorarea spațiului pe termen lung.