Saint Kitts and Nevis: două insule, o țară cât o comună, dar cu pașaport de lux și un campion olimpic

Când ai impresia că România e prea mică pentru ambițiile ei, aruncă o privire în jos, pe hartă, spre Caraibe. Mai jos. Și mai jos. Acolo unde, între valuri albastre și brize leneșe, stă Saint Kitts & Nevis, o țară cu dimensiunea unui cartier mai mare din Bacău și cu ambiții diplomatice de președinție ONU. Se vând pe-acolo și hărți ale unor comori fabuloase. Unele dintre ele sunt, în mod cert, reale.

Nu glumim. Vorbim despre cea mai mică națiune suverană din emisfera vestică, dar și despre unul dintre cele mai interesante fenomene politico-economice ale prezentului: un stat de buzunar cu o agendă de țară mare.

Unde, ce și de ce contează

Saint Kitts & Nevis este o federație de două insule vulcanice din arhipelagul Antilelor Mici. Împreună au puțin peste 260 km² – adică ceva mai mult decât Bucureștiul fără zonele comerciale. Capitala e Basseterre, pe insula Saint Kitts, dar Nevis are autonomie parțială, propriul parlament și chef de independență de fiecare dată când economia scârțâie.

Pe scurt: două insule, un singur stat, două mii de orgolii și o grămadă de palmieri.

Istoria? Simplă: zahăr, sclavi, britanici

Saint Kitts a fost prima colonie britanică din Caraibe, numită uneori și „Mama coloniilor”. Prin secolul XVII, britanicii și francezii s-au certat pe ea până au obosit, după care au tras linie și au împărțit caraibele în funcție de cine avea mai multe corăbii și mai mulți sclavi de exploatat. Economia era bazată pe plantaje de trestie de zahăr și pe munca forțată a afro-caraibienilor aduși din Africa de Vest.

Independența a venit târziu, în 1983, dar fără mari drame. Tot ce și-au dorit a fost să-și poată scoate singuri pașapoartele și să decidă cine vine și cine pleacă.

O țară mică cu pașaport de mare căutare

Saint Kitts & Nevis e cunoscută azi nu pentru că are industrie grea (n-are), armată (aproape deloc) sau parlament de scandal (ar fi prea cald pentru asta), ci pentru că e un paradis fiscal legalizat.

Are cel mai vechi program de cetățenie prin investiții din lume – funcțional încă din 1984. Dacă ai bani (cel puțin 250.000 de dolari) și nu prea-ți place pașaportul tău actual, poți deveni cetățean Saint Kitts & Nevis fără să știi vreun vers din imnul lor.

Avantaje:

• călătorești fără viză în peste 150 de țări;
• nu trebuie să locuiești acolo;
• nu ești întrebat nimic despre convingerile tale ideologice;
• nu te bate nimeni la cap cu taxa pe avere globală.

Așa se face că mulți ruși, chinezi, arabi, indieni și oligarhi de toate națiile au investit masiv în imobile de pe insule – doar ca să-și cumpere o identitate alternativă.

Campioni la sprint, relaxare și discreție

Dar Saint Kitts & Nevis nu e doar despre bani discreți și pașapoarte șic. Este și patria unui campion olimpic, Kim Collins, legenda sprintului mondial care a uimit planeta în 2003 când a câștigat aurul la 100m la Campionatul Mondial de Atletism. Avea 27 de ani, 1,80 înălțime și 0 șanse în fața americanilor și jamaicanilor – dar i-a întrecut pe toți.

Kim Collins e un fel de Hagi național, dar cu picioare mai rapide și mai puține vorbe. A fost de 5 ori portdrapelul național la Jocurile Olimpice. L-au iubit toți, chiar și cei de pe Nevis!

Turism de lux și lene regală

Economia reală se bazează pe:

• turism de croazieră (peste 1 milion de vizitatori anual, în sezon);
• vile de lux pentru cetățeni itineranți;
• și ceva servicii financiare offshore, discret administrate din birouri cu vedere la ocean.

Plajele sunt superbe, drumurile liniștite, iar ritmul e de o lentoare legendară. Saint Kitts & Nevis nu produce spectacole. Produce absență de stres. Este locul perfect pentru cei care vor să uite că lumea există. O spune inclusiv sloganul lor turistic: „Follow your heart.” Adică „Fă ce vrei, dar fă-o pe banii tăi”.

Nevis – sora mai mică și mai pretențioasă

Nevis e genul de insulă care îți zice „nu mă chema dacă nu ai chef de liniște”. Vrea adesea independență, ba chiar a organizat referendumuri pentru separare (n-au trecut). Dar continuă să aibă guvern propriu, aeroport propriu și un pic de atitudine superioară.

Este locul de naștere al lui Alexander Hamilton, da, acel Hamilton – părintele fondator al SUA, idolul musicalurilor de pe Broadway și strateg al sistemului bancar american. Ironia? A crescut pe o insulă care azi e evitată de bănci din motive de conformitate internațională.

România și lecția Saint Kitts & Nevis

Ce ne învață țara asta minusculă?

Că nu trebuie să fii mare ca să fii important. Că poți face din identitate o industrie. Că poți fi relevant într-o lume uriașă dacă știi să exploatezi discret ceea ce ai: liniște, stabilitate, puțin mister și un pașaport atractiv.

În timp ce noi ne certăm pe rotația premierului și reinventăm moralitatea cu fiecare ciclu electoral, ei își vând pașapoartele și își cresc PIB-ul. În timp ce la noi „ciolanul” e doctrină națională, la ei „ciolanul” e doar pe grătar, servit cu rom și ananas.

Așadar…

Dacă într-o zi te trezești scârbit de votul prostimii agresive, de Ministerul cu 16 secretari de stat și de eternul „Să trăiți, unde ducem damigenele astea, șefu”, amintește-ți de Saint Kitts & Nevis. O țară mai mică decât Băicoi, dar cu ambasade la ONU, campioni olimpici și plaje de exil fiscal.

Nu vor salva lumea, dar și-au salvat demnitatea. Și, uneori, e mai mult decât ce fac țările mari.

Vrei să-i urmezi? E simplu: strânge niște bani, renunță la iluzii și… follow your heart.