Poveștile Nordului: un oraș cu nume suedez pe teritoriul Rusiei

Există orașe care trăiesc din ceea ce sunt. Și altele care supraviețuiesc din ceea ce n-au apucat să fie. Pe malul unei mări reci, între păduri de pin și ziduri vechi ca un oftat, se întinde o așezare care ar fi putut avea soarta norocoasă a nordicilor: rigoare, lumină, echilibru, turism civilizat și școli bune. Ar fi putut fi o perlă baltică, cu piste de biciclete, cafenele minimaliste și funcționari zâmbitori care îți spun „hey” în suedeză.

Un oraș cu o inimă nordică, prins într-un corp care n-a fost niciodată al lui.

Dar istoria a tras altfel linia graniței. În locul coerenței scandinave, a venit eternul hățiș estic: cetăți părăsite, străzi care n-au mai fost reparate, turiști care vin mai mult pentru băutură decât pentru muzee. În loc de welfare și bunăstare, a rămas o melancolie cu acoperișuri din tablă ruginită, fațade căzute și o limbă care nu are nicio legătură cu rădăcinile locului.

Orașul Vyborg, aflat astăzi în Federația Rusă, are un nume de origine suedeză, pentru că… a fost fondat de suedezi și a făcut parte din Regatul Suediei timp de aproape 500 de ani.

De unde vine numele „Vyborg”?

Numele original este „Viborg”, din suedeză, și înseamnă ceva de genul „cetatea sfântă” sau „fortăreața sacră” (vi = sfânt, borg = cetate, fortăreață). E un toponim comun în Scandinavia (există și un oraș Viborg în Danemarca). Forma rusească Vyborg e o adaptare fonetică.

1. Istoria unei cetăți nordice aruncate în răsărit

Începuturile acestui oraș nu au nimic rusesc în ele. Fortificat de suedezi, ridicat cu gândul la apărare și comerț, a fost cândva un avanpost al civilizației nordice. A fost construit pentru a ține piept slavilor, dar și pentru a deschide porți maritime către lumea baltică. Un bastion cu privirea spre Occident și spatele la stepele estului. Cândva, aici se vorbea suedeza și finlandeza, se ascultau coruri luterane și se desenau hărți cu linii clare.

11:44, 26.06.2025 • Internațional

Armata rusă a primit noi avioane de vânătoare capabile să transporte rachetele R-37M, extrem de periculoase

06:58, 26.06.2025 • Internațional

Rusia nu mai are nevoie de ajutorul Iranului: Financial Times explică motivele

Apoi au venit războaiele. Și au tot venit. Timp de secole, orașul a fost jucat ca un pion între marile puteri: Suedia, Rusia, apoi Finlanda, iar mai târziu URSS. De fiecare dată, cu o alta administrație, altă limbă de stat, alt imn. I s-a tot schimbat stăpânul, dar nu și dorul de sine.

2. 1944 – anul în care totul s-a rupt

În plin Al Doilea Război Mondial, orașul a fost cucerit de trupele sovietice, într-un moment care a schimbat pentru totdeauna destinul său. Finlanda, care îl stăpânise între cele două războaie mondiale, a fost obligată să-l cedeze. A fost unul dintre prețurile grele ale armistițiului cu URSS. Cu această cedare, au plecat aproape toți locuitorii finlandezi – familii întregi, învățători, artizani, comercianți. Locul lor a fost luat de migranți aduși din interiorul Uniunii Sovietice, fără nicio legătură cu trecutul locului.

Noul oraș – redenumit, rescris, reeducat – a rămas o cochilie. Clădirile au rămas, dar povestea lor a fost ștearsă. Catedralele protestante au fost închise sau transformate, centrele culturale s-au umplut de busturi ale lui Lenin, iar casele elegante au fost împărțite în apartamente comunale.

3. Ce mai e azi acolo?

Astăzi, orașul trăiește la marginea Rusiei, ca un loc uitat de lume și de destinul pe care îl merita. Are farmec, dar e un farmec stins. E frumos, dar e o frumusețe care a obosit. Un oraș cu clădiri nordice în ruină, cu străzi denivelate și piețe unde se vând conserve sovietice de pe vremea bunicilor. Turiștii vin rar și pleacă repede. Cei care se opresc mai mult sunt atrași de ciudățenia contrastului: arhitectură suedeză, plăcuțe rusești, oameni care par să trăiască într-un timp suspendat.

Cei mai mulți localnici nu știu cine a construit orașul. Nu li s-a spus. Nu le-a păsat. Trăiesc din turism slab, ceva agricultură, și visuri uitate. Unii cred că orașul a fost întotdeauna rusesc. Istoria reală e doar un ecou în piatră.

4. Între melancolie și adevăr

Poate cel mai trist nu e că acest oraș a fost uitat de Occident, ci că a fost înghițit de o altă narațiune. A fost rescris cu cerneală roșie, i s-au schimbat reperele, simbolurile, chiar și amintirile. În muzee, dacă există explicații, sunt vagi. Niciun cuvânt despre identitatea suedeză sau finlandeză – doar mențiuni „neutre”, tipice propagandei care a vrut să șteargă diferențele și să creeze un popor unic, sovietic.

Și totuși… zidurile încă șoptesc. Bisericile părăsite, străzile pietruite, ruinele bastioanelor – toate spun că acolo a fost odată un vis nordic. Și că acel vis a fost furat, nu abandonat.

Povestea care rămâne

Numele orașului vine dintr-o limbă care astăzi nu se mai aude acolo. E o ironie amară: în toată Rusia nu mai există alt oraș cu un nume atât de clar străin. Ca o rană care n-a fost pansată, ca o poveste spusă pe jumătate.

Așa se întâmplă când geografia e răpită de ideologie. Rămâne un loc frumos, dar mut. Un oraș care, dacă ar fi fost lăsat în pace, ar fi fost azi unul dintre cele mai prospere colțuri ale Europei de Nord.

Dar n-a fost să fie.

Un pic de cronologie istorică

• 1293: suedezii (sub comanda lui Torkel Knutsson) cuceresc locul și construiesc o cetate – e începutul fortăreței Vyborg. Regatul Suediei voia să-și extindă stăpânirea spre est, în Karelia, împotriva triburilor fino-ugrice și a cnezatelor rusești.
• 1293–1710: orașul rămâne parte a Regatului Suediei și devine un important bastion în fața Rusiei. În această perioadă capătă caracterul său scandinav (arhitectură, administrație, cultură urbană etc).
• 1710: în timpul Marelui Război al Nordului, Petru cel Mare cucerește Vyborg și-l anexează Imperiului Rus. Se rusifică treptat.
• 1917–1940: după Revoluția Rusă, Vyborg devine parte a Finlandei independente, ca unul dintre cele mai mari orașe finlandeze (Viipuri, în finlandeză).
• 1940–1944: URSS ocupă Vyborg în urma Războiului de Iarnă și a Războiului de Continuare. Finlanda îl pierde definitiv.
• După 1944: orașul este complet rusificat – finlandezii sunt evacuați, iar noua populație vine din alte zone ale URSS.

Ce rămâne azi?

Deși Vyborg e astăzi rusesc până-n măduva administrației, arhitectura sa medievală și scandinavă încă trădează originile: cetatea Vyborg, clădiri în stil nordic, ruine gotice. Este, paradoxal, un oraș rusesc cu oase nordice.

Și azi? Din ce trăiește? Ce-i p-acolo?

Astăzi, Vyborg e un oraș confuz și nostalgic, ca un fost prinț medieval care a ajuns portar într-un combinat sovietic. Nu e nici port european, nici fortăreață strategică, nici paradis turistic – dar are câte puțin din toate.

Unde e mai exact?

Vyborg se află la doar 130 km nord-vest de Sankt Petersburg, pe malul Golfului Finic, aproape de granița cu Finlanda (orașul finlandez Lappeenranta e la 65 km). E punct de frontieră, ceea ce l-a ajutat să nu dispară complet în uitare.

Și azi, din ce trăiește?

1. Turism de nostalgie și weekend

• Rușii din Sankt Petersburg vin în vizită pentru a simți ceva occidental fără pașaport.
• Clădirile vechi, cetatea medievală, străduțele pavate, castelul suedez, catedrala luterană în ruină – toate atrag turiști pasionați de istorie.
• Pentru finlandezi, era cândva o destinație de cumpărături ieftine (până la sancțiuni). Acum… mai rar.

2. Tranzit și comerț

• Datorită poziției de graniță, e o zonă de tranzit pentru marfă, mai ales înspre Karelia și nordul Rusiei.
• Vama și infrastructura feroviară au fost importante, deși azi se simte o stagnare.

3. Industrie ușoară și rămășițe sovietice

• Câteva fabrici de prelucrare a lemnului, construcții metalice, reparații navale.
• În trecut avea și un combinat mare de celuloză, moștenire sovietică, azi în declin.

Cum arată Vyborg în 2025?

1. Un decor de film cu lacrimi în colțul ochiului

• Arhitectura medievală scandinavă e amestecată cu blocuri sovietice și dughene rusești.
• Se restaurează în slow-motion, dar lipsa fondurilor face ca multe clădiri istorice să se prăbușească tăcut.
• Străzile vechi din centru au un aer poetic de abandon.

2. Un oraș prins între lumi

• Mulți localnici visează la Finlanda (la propriu: o vreme, existau zvonuri că Finlanda va cere orașul înapoi).
• Orașul e populat majoritar de ruși, dar mulți mai vorbesc despre trecutul finlandez.
• A apărut chiar o mică comunitate de ruși pro-europeni, nostalgici după timpurile când aveau acces la IKEA-ul finlandez…

Ce merită văzut?

• Castelul din Vyborg – ridicat de suedezi în 1293, pe o insulă mică, azi muzeu.
• Turnul Runda – fortificație medievală.
• Parcul Monrepo – peisaj romantic rusesc, cu alei, stânci și sculpturi.
• Străzile din „vechiul Vyborg” – labirint urban cu aer scandinav.
• Rămășițe de tramvai – în anii ’50 Vyborg avea tramvai! Azi, liniile zac părăsite.

Și totuși… ce e Vyborg?

Vyborg e ca un roman uitat în pod: păstrează mirosul unei epoci apuse, dar și urmele celor care l-au trăit. Azi e o fantomă frumoasă pe harta Rusiei, un oraș-ecou, cu cetate suedeză, trotuare finlandeze și destin postsovietic.

Un oraș unde Suedia, Finlanda și Rusia au jucat șah pe hartă – iar piesele au rămas amestecate pe tabla vieții urbane.

Fotografie de final

Vyborg e unul din acele locuri care spun povestea Europei de Est – un spațiu unde imperii s-au înfruntat, limbi s-au schimbat, granițe s-au mutat, dar numele a rămas ca o amintire sonoră a stăpânilor de altădată. Suedez? Da. Rus? Da. Finlandez? Da. Un oraș ca o palimpsest istoric.