Ce ascund creierele psihopaților? Trăsături comune șocante și câteva exemple românești

O cercetare recentă realizată în Germania aduce dovezi clare privind modificările structurale din creierul psihopaților – descoperiri care pot schimba radical înțelegerea tulburării și abordările de tratament.

Dincolo de mască: o dezordine tăcută în arhitectura cerebrală

Psihopatia rămâne una dintre cele mai tulburătoare și greu de clasificat condiții din spectrul comportamental uman. Lipsa empatiei, manipularea, impulsivitatea, asumarea riscurilor extreme – toate sunt expresii ale unei structuri interioare aparent inabordabile. Dar dacă această „răceală” emoțională nu este doar o trăsătură de caracter, ci un defect structural? O echipă de cercetători germani a venit cu un răspuns parțial, dar crucial.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Research Center Jülich și RWTH Aachen University din Germania a comparat scanările cerebrale a 39 de bărbați diagnosticați cu psihopatie cu cele ale unui grup de control format din bărbați neurotipici. Rezultatul? O serie de diferențe notabile în volumele unor regiuni ale creierului, în special la cei cu comportamente antisociale și impulsive.

„Psihopatia este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru violența gravă și persistentă”, scriu autorii în lucrarea publicată. De aceea, „pentru a detecta substratul ei neurobiologic, am analizat 39 de subiecți psihopați și un grup de control potrivit, folosind imagistica prin rezonanță magnetică structurală (MRI) și scala PCL-R”.

Instrumentul-cheie: scala Hare (PCL-R)

Pentru evaluarea nivelului de psihopatie, cercetătorii au utilizat Psychopathy Check-List Revised (PCL-R), un instrument standardizat ce combină interviuri clinice, observații comportamentale și informații din dosarele oficiale ale pacienților. Această scală produce trei scoruri:

• Scor general de psihopatie
• Factorul 1: măsoară trăsăturile interpersonale și emoționale (ex. lipsa empatiei, farmec superficial)
• Factorul 2: măsoară comportamentele impulsive și antisociale (ex. violență, iresponsabilitate, infracționalitate)

Diferențele structurale notabile în creier au fost observate în special la persoanele cu scoruri ridicate la factorul 2, adică exact acolo unde comportamentele antisociale sunt cele mai pregnante.

Zonele afectate: pons, talamus, ganglioni bazali și cortexul insular

Scanările au evidențiat reduceri de volum în patru regiuni-cheie ale creierului:

• Ponsul (trunchi cerebral) – implicat în reglarea automată a funcțiilor vitale și a răspunsurilor reflexe
• Talamusul – filtrul informațiilor senzoriale
• Ganglionii bazali – legați de motivație și controlul comportamental
• Cortexul insular – zonă crucială pentru empatie, procesarea durerii și conștientizarea emoțională

Aceste regiuni mediatizează acțiuni involuntare, procese emoționale și luarea deciziilor. În alte cuvinte, ele modelează reacțiile noastre față de mediu și față de ceilalți. Iar în cazul psihopaților, aceste regiuni sunt vizibil reduse ca volum.

Cercetătorii notează: „Rezultatele sugerează că tulburările comportamentale captate de factorul 2 din PCL-R sunt asociate cu deficite de volum în regiuni care fac parte din circuitele fronto-subcorticale implicate în controlul comportamental.”

Creiere mai mici, comportamente mai ”mari”

Un alt aspect interesant descoperit de studiu: creierele psihopaților sunt în medie cu 1,45% mai mici decât cele ale grupului de control. Deși procentul pare mic, el poate indica probleme de dezvoltare cerebrală timpurie, cu efecte de durată.

Această diferență globală de volum poate semnala o structură neuronală mai puțin complexă sau o densitate sinaptică scăzută – ambele corelate cu controlul slab al impulsurilor, empatia redusă și dificultatea în a evalua corect consecințele acțiunilor.

Limitele studiului și direcții viitoare

Cercetarea este, totuși, de dimensiuni reduse și s-a bazat exclusiv pe bărbați, ceea ce impune prudență în generalizare. De asemenea, autorii atrag atenția că este posibil ca unele dintre diferențele structurale observate să fie influențate de factori externi, precum:

• Traume psihologice din copilărie
• Consumul de droguri sau alcool
• Condiții socio-economice extreme

Viitoarele cercetări ar trebui să izoleze acești factori pentru a distinge mai clar între cauze și efecte. Însă direcția e clară: psihopatia nu mai e doar o etichetă clinică, ci și o hartă a creierului.

Definiții în mișcare: ce înseamnă să fii psihopat?

Încă nu există un consens absolut privind definirea psihopatiei. De regulă, ea se manifestă prin:

• Lipsa cronică de empatie
• Comportament manipulator și mincinos
• Asumarea riscurilor fără remușcări
• Tendințe spre agresivitate și cruzime

Gradul de psihopatie poate varia considerabil de la o persoană la alta. Unii trăiesc în marginea criminalității, alții se integrează perfect în medii sociale, politice sau economice – unde lipsa de scrupule e uneori un „avantaj”. Dar cercetătorii germani avertizează: „Psihopatia este una dintre cele mai periculoase condiții atunci când vine vorba de violență gravă și recidivă”.

Spre o înțelegere mai profundă

Studiul concluzionează clar: „Aceste descoperiri sunt compatibile cu natura dimensională a modelului PCL-R și sugerează o asociere puternică între comportamentul antisocial și volumele cerebrale reduse în regiuni subcorticale și corticale larg distribuite.”

Asta înseamnă că, dincolo de trăsăturile de personalitate, există o realitate fizică, măsurabilă, care influențează tendința spre impulsivitate, agresivitate și lipsa de empatie.

Iar dacă psihopatia nu este doar o alegere greșită, ci o configurație cerebrală deviată, atunci înseamnă că tratamentele, prevenția și înțelegerea socială a acestor indivizi trebuie radical regândite.

Când răul are formă cerebrală

Acest studiu nu demonizează, dar nici nu absolvă. El ne obligă să privim psihopatia cu luciditate: nu ca pe o „maladie a răului”, ci ca pe o condiție neurologică reală, ce trebuie tratată cu știință, nu cu mituri. Pentru că a înțelege ce e în mintea unui psihopat nu e doar o curiozitate medicală – e o necesitate socială.

Fie că e vorba de criminali în serie, dictatori fără remușcare sau doar indivizi reci și lipsiți de empatie în relațiile lor cotidiene, înțelegerea creierului psihopat poate salva vieți. Nu pentru a-i scuza, ci pentru a-i opri.

Anatomia răului autohton: figuri publice cu profil psihopatic

Psihopatia nu mai e doar domeniul criminalilor din filme sau al studiilor de laborator. În România reală, trăim zilnic cu figuri publice care întruchipează trăsături psihopatice evidente – de la megalomanie la violență, de la manipulare rece la un dispreț profund față de consecințele propriilor acțiuni. Iată portretele celor care au dus patologia în discursul public.

Ce este psihopatia și de ce e periculoasă când urcă la microfon

Psihopatia nu înseamnă neapărat sânge rece și cuțitul în buzunar. În psihologie, e definită ca o tulburare severă de personalitate, marcată de lipsa cronică de empatie, Minciună compulsivă, manipulare, narcisism extrem, comportament impulsiv și antisocial. Nu întâmplător, scala de evaluare PCL-R (Hare) e împărțită în două dimensiuni: trăsături afective și comportamente distructive.

Psihopatia nu e o excepție rară sau un accident întunecat al istoriei.

Se strecoară firesc printre oameni, îmbracă haine diverse și urcă nestingherită toate treptele sociale – de la criminalul de ocazie la politicianul aplaudat. În România, ca peste tot, există figuri care întruchipează această disfuncție morală cu o claritate tulburătoare. Ce urmează nu este o listă definitivă, ci doar câteva dintre fețele recognoscibile ale unei patologii care sapă în tăcere la temelia umanului.

Ion Rîmaru – criminal în serie cu structură psihopatică pură

Profil:
Student la Medicină Veterinară în București, cu un comportament aparent retras și timid în spațiul public.
Între 1970 și 1971 a violat și ucis mai multe femei, în atacuri nocturne, înfiorătoare prin sadismul și repetiția lor.
Victimele erau agresate cu cruzime, înțepate, mușcate, strangulate, unele având semne de necrofilie.
Păstra o aparență de normalitate în timpul zilei, fără nicio remușcare sau manifestare emoțională față de crime.

Trăsături psihopate:
Sadism, disociere afectivă, lipsă totală de empatie, ritualizare violentă, impulsivitate, minciună cronică, fascinație pentru control absolut.
A fost executat în 1971, după ce medicii legiști au concluzionat că avea discernământul intact. Rămâne unul dintre cele mai clare cazuri de psihopatie pură documentată în România.

Romulus Vereș – „măcelarul din Cluj”, un caz-limită între schizofrenie și psihopatie

Profil:
Responsabil pentru mai multe crime sângeroase în anii ’70, comise pe fondul unei tulburări psihiatrice cronice.
Victimele – femei necunoscute – erau atacate cu brutalitate în spațiul public, fără vreun motiv aparent.
A prezentat episoade de comportament psihotic, dar și luciditate în acțiuni și în perioada premergătoare crimelor.
Instinctele agresive nu erau justificate de vreo trăire emoțională sau de traumă evidentă.

Trăsături psihopate:
Impulsivitate extremă, comportament antisocial repetitiv, cruzime inexplicabilă, lipsă de empatie.
Internat pe termen nelimitat într-o instituție de psihiatrie, fiind declarat iresponsabil penal. Cazul său continuă să fie dezbătut între schizofrenie paranoidă și psihopatie disociativă.

Gheorghe Dincă – criminalul de Caracal cu profil psihopat antisocial

Profil:
Bărbat aparent banal, pensionar, retras, dar cu un trecut presărat de violențe domestice și abuzuri.
Răpirea, sechestrarea, tortura și uciderea presupusă a două adolescente (Luiza Melencu și Alexandra Măceșanu) au șocat România în 2019.
A manifestat o calmă indiferență în timpul anchetei, mințind repetat, eschivându-se și livrând narațiuni aberante.
Refuza confruntarea cu adevărul, menținând o atitudine rece, fără empatie față de victime sau familii.

Trăsături psihopate:
Control manipulator, cruzime fizică extremă, lipsă de empatie, comportament sadic, detașare emoțională profundă.
În ciuda caracterului său disociat, nu a fost diagnosticat cu vreo boală psihică severă – profilul indică o personalitate antisocială cu trăsături psihopatice de tip 2 (impulsivitate + agresiune).

Călin Georgescu – pseudo-mesianic cu trăsături psihopate de tip narcisic-paranoic

Profil:
Fost expert ONU, devenit port-stindard al unei ideologii conspiraționiste românești cu accente mistic-naționaliste.
Se consideră un „ales”, singurul capabil să redea țării „sufletul furat de globalism”.
Folosește discursuri încărcate de metafore salvatoare, simbolism ocult și apel la o purificare spirituală radicală.
Se poziționează ca victimă a „sistemului ocult” și lider neînțeles al unei elite morale care nu există.

Trăsături psihopate:
Delir de grandoare, manipulare ideologică, disociere de realitate, construirea unui cult al personalității.
Refuzul realității obiective și apelul obsesiv la noțiuni esoterice îl transformă într-un profil psihopat funcțional cu putere de seducție asupra celor vulnerabili sau deziluzionați.

Diana Iovanovici-Șoșoacă – agitator politic cu profil borderline-psihopatizat

Profil:
Avocată transformată în lider populist, cu comportament public hiper-agresiv, dezordonat și conflictual.
A fost implicată în multiple incidente violente, inclusiv fizice, cu jurnaliști, funcționari publici și chiar oficiali străini.
Refuză permanent orice dialog rațional, cultivă conspirații și se auto-descrie ca „singura voce adevărată a poporului”.
A manifestat adesea accese de furie necontrolată, dramatism excesiv și tendință de a-și construi un narcisism de martir politic.

Trăsături psihopate:
Impulsivitate extremă, manipulare emoțională, comportament antisocial sistematic, lipsă de empatie, narcisism toxic.
Spectacolul public constant și nevoia compulsivă de validare o apropie de o formă funcțională de psihopatie asociată cu tulburări de personalitate de tip borderline + antisocial.

Liviu Dragnea – lider autoritar cu trăsături de psihopatie rece și funcțională

Profil:
Om politic cu o carieră construită pe rețele de obediență, control absolut al aparatului de partid și cultivarea unui dispreț profund față de lege.
A coordonat modificări ale legislației penale în favoarea sa, a subminat statul de drept și a încurajat o cultură a impunității.
A menținut o imagine publică „de băiat simplu din Teleorman”, în timp ce trăgea sforile în culise cu sânge rece.
A fost condamnat penal și încarcerat, dar și după eliberare și-a menținut atitudinea de nevinovat batjocorit.

Trăsături psihopate:
Minciună strategică, lipsă de remușcare, manipulare a maselor, cinism politic, abilitate de a menține dublul discurs.
Un exemplu clar de psihopatie funcțională, „cu cravată”, capabilă să distrugă instituții printr-o combinație de carismă și dispreț calculat pentru consecințe.

De ce contează aceste profiluri?

Pentru că în România, psihopatia nu mai e izolată în spitale de boli mintale sau în celule de maximă siguranță. Ea se exprimă la TV, în Parlament, pe rețelele sociale, în sondaje. Psihopatul de azi nu e musai criminal – dar e capabil să conducă partide, să inventeze religii, să distrugă societăți.

Nu toți sunt diagnosticați. Dar aproape toți sunt periculoși.

Cine râde, cine urlă, cine conduce?

Într-o lume sănătoasă, psihopatul ar fi marginalizat, evaluat și tratat. În România, el e invitat la talk-show-uri, primește microfonul, este votat, uneori aplaudat. Ne fascinează, ne sperie, ne conduce. Poate pentru că, în adânc, România încă nu face diferența între un lider carismatic și un manipulator psihotic.

Și până nu ne vom uita, ca societate, în oglinda acestor profiluri, vom continua să confundăm fascinația cu salvarea. Iar psihopatul, cu un zâmbet larg și o mână pe inimă, ne va promite din nou că el e soluția.