Curent de stat, dar nu pentru toți: SRI, noul băiat deștept din energie

 Serviciul Român de Informații (SRI) beneficiază, începând cu finele anului trecut, de energie electrică de la Hidroelectrica, într-un contract în valoare de peste 34,6 milioane de lei.

Acordul a fost atribuit printr-o procedură netransparentă, fără licitație publică, ridicând semne de întrebare cu privire la mecanismele prin care unele instituții publice au acces la energie sub prețul pieței, în timp ce altele – inclusiv spitale și școli – se confruntă cu facturi uriașe.

34,6 milioane lei pentru un an de curent. Un singur ofertant: Hidroelectrica

Potrivit anunțului publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) și transmis în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sub codul CAN1140796 / 13.06.2025, unitatea militară UM 0929 București, identificată prin codul fiscal 13624359, a semnat cu SPEEH Hidroelectrica SA un contract de 34.661.002 lei, fără TVA, pentru „furnizare de energie electrică” în perioada decembrie 2024 – decembrie 2025.

Procedura utilizată: negociere fără publicare prealabilă.

În mod concret, asta înseamnă că:

• contractul nu a fost scos la licitație deschisă;
• nu a existat publicitate prealabilă în SEAP sau în Jurnalul UE;
• a existat o singură ofertă depusă, de către Hidroelectrica;
• nu a existat competiție între furnizori.

Conform anunțului de atribuire, motivul invocat a fost că achiziția a fost derulată „în cadrul unui mecanism reglementat de lege, respectiv Bursa Română de Mărfuri (BRM)”, fiind considerată „procedură competitivă”.

Ce este UM 0929 București? O unitate SRI

Deși denumirea oficială este criptică, potrivit surselor publice și bazelor de date fiscale, UM 0929 București este o unitate militară aflată în subordinea Serviciului Român de Informații. Această informație este confirmată și de înregistrările ANAF, precum și de documente oficiale din SEAP unde apar alte achiziții atribuite aceleiași unități, în domenii sensibile precum comunicații criptate, echipamente IT sau infrastructură de securitate.

Prețuri preferențiale, fără competiție. Hidroelectrica produce cel mai ieftin curent din România

Hidroelectrica este, de departe, cel mai rentabil și mai eficient producător de energie electrică din România. Cu o producție anuală de peste 17 TWh și un cost mediu de producție de aproximativ 150 lei/MWh, compania de stat are un avantaj competitiv net în raport cu ceilalți furnizori – în special în perioadele de secetă energetică sau instabilitate pe piețele internaționale.

Conform rapoartelor financiare din 2024, Hidroelectrica a încheiat anul cu un profit net de peste 7,5 miliarde de lei, în mare parte datorită vânzării energiei la prețuri competitive pe piața angro și prin contracte directe cu marii consumatori industriali sau instituționali.

Faptul că SRI a accesat această energie prin mecanism direct, fără licitație, ridică întrebarea firească: au acces toate instituțiile statului la acest „privilegiu”?

O excepție periculoasă: de ce nu și spitalele sau școlile?

În ultimii ani, numeroase autorități publice – de la primării, la spitale sau unități de învățământ – s-au plâns de explozia prețurilor la energie, mai ales după liberalizarea pieței în 2021. Multe dintre aceste instituții au fost nevoite să semneze contracte pe piața liberă, la prețuri cuprinse între 600 și 1.000 lei/MWh, de aproape 5–6 ori mai mari decât prețul real de producție al Hidroelectrica.

De ce o instituție precum SRI poate accesa energie la preț competitiv direct de la producător, printr-un mecanism închis, iar alte instituții nu?

Legea nu interzice, dar nici nu clarifică în ce condiții o autoritate publică poate accesa piața la disponibil de pe Bursa Română de Mărfuri, iar lipsa transparenței în procesul de selecție a furnizorilor creează suspiciuni de tratament preferențial.

O amintire incomodă: „băieții deștepți” din energie

În perioada 2001–2012, Hidroelectrica a fost în centrul unui scandal major privind contractele preferențiale de furnizare a energiei către firmele așa-numiților „băieți deștepți”. Printre beneficiari s-au aflat companii precum Energy Holding  sau Alpiq, care cumpărau curent hidro la prețuri sub costul pieței și îl revindeau cu profituri enorme.

Statul român a pierdut, conform estimărilor oficiale, peste 1,1 miliarde de euro, iar Hidroelectrica a intrat în insolvență în 2012 tocmai pentru a rezilia aceste contracte păguboase.

Acum, fără intermediar privat și fără pierderi declarate, modelul se reactivează, însă în altă formă: contracte directe, netransparente, cu instituții ale statului, fără competiție.

Cadru legal, dar lipsit de transparență

Contractul este legal din punctul de vedere al legislației achizițiilor publice – Legea 98/2016, art. 104, permite procedura de negociere fără publicare prealabilă în cazuri limitate. Cu toate acestea, nu este transparent și nici replicabil.

O întrebare rămâne deschisă: care sunt criteriile prin care o instituție publică poate beneficia de acest tip de contract? De ce SRI poate accesa direct energia Hidroelectrica, iar alte entități nu?

Mai mult, chiar dacă securitatea națională este un argument valid, prețul energiei plătit de SRI provine tot din bugetul public, adică din banii contribuabililor. Cu alte cuvinte, statul își vinde singur energie ieftină, dar doar către o parte din sine.

O problemă sistemică

Contractul dintre UM 0929 București (SRI) și Hidroelectrica nu încalcă litera legii, dar pune în lumină o problemă sistemică: lipsa de transparență și accesul preferențial la o resursă strategică, în favoarea unor instituții privilegiate. Practica reamintește de epoca „băieților deștepți din energie”, de această dată cu altă față: nu intermediere privată, ci relații directe între două entități ale statului, în afara oricărei competiții reale.

Cine stabilește cine are acces la energia ieftină a României? Și, mai ales, cine nu?