Misecuvenism agresiv: Consiliile de Administrație își dublează indemnizațiile… Ce-i de făcut?

A început din nou Festivalul Neobrăzării Politice – acel spectacol grotesc în care se joacă, an de an, aceeași piesă: cum să-ți tragi bani nemunciți din buget, cât mai repede și cu cât mai puțin efort. În rolurile principale, eternii membri ai consiliilor de administrație, care își dublează indemnizațiile fix când țara strânge cureaua. Nu-i deranjează nici criza, nici rușinea, nici ideea de performanță. Singura lor busolă e foamea.

Nu vorbim despre elite. Nici despre profesioniști. Ci despre o specie bine adaptată la birocrația românească: indivizi care trăiesc bine, foarte bine, din nimic. Ei nu creează valoare, nu dau socoteală, nu livrează rezultate – dar încasează. Lunar. Cu decizii votate tot de ei.

Este vârful piramidei nehalelii instituționalizate – un model românesc de succes, repetat la nesfârșit, în care statul nu e o responsabilitate, ci o vacă de muls fără fund.

În timp ce România strânge cureaua, multe CA-uri din companiile de stat își dublează indemnizațiile – exact când ar trebui să dea un exemplu. Dar asta, nu-i așa, presupune un pic de obraz. Și nu e cazul, respectivii consideră că merită această răsplată, mai ales atunci când nu o merită.

România traversează un moment critic. Bugetul trebuie redresat, cheltuielile ajustate, iar Guvernul a lansat deja primul pachet de măsuri de austeritate: creșteri de taxe, reduceri de facilități, apel la echitate fiscală. În tot acest efort național, exact cei care ar fi trebuit să dea tonul decenței – membrii consiliilor de administrație din companiile de stat – aleg să facă gestul suprem al sfidării: își dublează indemnizațiile.

Cine sunt și ce au făcut

În ultimele zile, mai multe consilii de administrație ale unor companii de stat importante au aprobat, în plină criză bugetară, majorări uriașe de venituri pentru propriii membri, fără justificare, fără rușine, fără nicio urmă de solidaritate.

Iată doar câteva exemple din ultimele 48 de ore:

• TAROM – indemnizațiile membrilor CA au fost majorate de la 12.500 lei la peste 24.000 lei brut/lună, în condițiile în care compania are pierderi istorice și trăiește din subvenții.
• Compania Națională Aeroporturi București – membri de CA cu peste 14.000 euro/lună, în paralel cu planuri de „eficientizare” care vizează angajații obișnuiți.
• Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) – indemnizații de aproape 11.000 euro/lună, pentru câteva ședințe și o semnătură formală.
• Romarm, Romfilatelia, Nuclearelectrica, Oil Terminal, Electrocentrale,  – în toate aceste companii, se înregistrează indemnizații între 8.000 și 20.000 lei/lună, fără legătură directă cu performanța sau cu nevoile bugetului public.

În total, statul român are peste 850 de reprezentanți în consilii de administrație ale companiilor sale, iar cheltuiala anuală doar cu indemnizațiile lor trece de 180 de milioane de lei.

Ce justifică acest comportament?

Răspunsul e simplu: nimic. Doar o cultură a privilegiului, adânc înrădăcinată în aparatul de stat.

Sinecurile au fost mereu tratate ca răsplată politică, iar CA-urile sunt populate în proporție covârșitoare cu membri de partid, rude, foști demnitari sau personaje „loiale sistemului”.

În logica acestor oameni, nu există criză care să justifice reducerea propriilor beneficii.

Ce poate și trebuie să facă Guvernul

De data aceasta, însă, situația cere intervenție rapidă și hotărâtă. Guvernul are toate instrumentele necesare:

1. OUG pentru suspendarea temporară a majorărilor – pe perioada măsurilor de austeritate, indemnizațiile membrilor CA pot fi înghețate sau plafonate.
2. OUG cu plafon clar – nicio indemnizație nu poate depăși un multiplu rezonabil al salariului mediu pe economie (ex. 3× salariul mediu net).
3. Audit public al tuturor CA-urilor – transparență completă: cine sunt membrii, cât încasează, ce fac concret.
4. Revocări motivate de interes național – acolo unde s-a abuzat, se pot schimba rapid componențele CA, mai ales când ministerele de resort au control majoritar.
5. Asumarea unei politici de decență bugetară – un pachet legislativ care să reglementeze clar cum se stabilesc remunerațiile în instituții publice și companii de stat.

Acum e momentul

Guvernul are în față o oportunitate clară: să arate că austeritatea nu e doar pentru cetățeanul obișnuit, ci și pentru cei cocoțați în fotolii de lux, plătiți din banii publici pentru contribuții aproape simbolice.

Acești oameni sfidează, nu doar prin gest, ci prin mesajul transmis: „Nouă nu ni se aplică regulile voastre.”

Dar se înșală.

Dați-le cu legea în cap!

Consiliile de administrație care își dublează indemnizațiile în plină criză economică nu trebuie doar amendate moral, ci și stopate prin lege.

Este timpul ca Guvernul să intervină – nu din spirit revanșard, ci din nevoia de coerență și echitate.

Nu putem construi un stat funcțional cu două Românii: una care strânge cureaua și alta care își cumpără curele de aur.