ARICE și boala statului român – o instituție, o criză de sistem

În România, scandalurile administrative nu mai surprind pe nimeni. Ceea ce șochează însă este constanța cu care se repetă. Ultima revelație – făcută de ministrul de externe Oana Țoiu – a adus în prim-plan Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), o instituție bugetară care funcționează, după toate aparențele, în regim de avarie instituțională, dar cu finanțare de lux: aproape 27 de milioane de euro pe an.

Faptul că România trimite atașați economici în străinătate care nu cunosc nici limba engleză, nici limba țării gazdă, nu mai este doar o problemă de incompetență. Este o rușine națională. Eșecul ARICE în însăși filosofia sa de funcționare: o structură birocratică supradimensionată, cu 290 de angajați, continuu în expansiune, dar fără rezultate clare, măsurabile sau utile pentru mediul de afaceri românesc.

Cazul nu este singular. Curtea de Conturi a emis recent o opinie contrară privind evidențele financiare ale Ministerului Economiei pentru anul 2023, semnalând nereguli grave, inclusiv în activitatea ARICE. Doar garanțiile nedecontate pentru târguri comerciale – adică bani aruncați în gol – se ridică la peste 3,7 milioane de lei. Cu toate acestea, agenția continuă să ceară fonduri suplimentare pentru deconturi, în timp ce raportările privind eficiența sau impactul real al activității lipsesc cu desăvârșire.

Adevărata problemă, însă, nu este doar ARICE. Este sistemul care a permis și încurajat apariția unor astfel de structuri. Este cultura instituțională în care funcțiile se obțin prin influență politică, nu prin merit, iar criteriul de bază pentru ocuparea unui post în afara țării nu mai este competența, ci loialitatea față de partid sau persoană.

17:19, 24.07.2025 • POLITICĂ

Promovăm România… în tăcere? 27 de milioane de euro pentru angajați care nu vorbesc limba engleză

08:00, 11.07.2025 • OPINII

Populismul ne-a adus aici. Acum e momentul responsabilității

Fiecare guvern promite reformă, dar puține mișcă ceva concret. Când un ministru precum Oana Țoiu încearcă o igienizare, realitatea sistemului lovește brutal: contracte beton, rețele clientelare, „pile” trimise în misiuni diplomatice, rezistență opacă din partea aparatului birocratic și, poate cel mai grav, tăcerea complice a altor demnitari.

Ce este de făcut? Răspunsul simplu – desființarea ARICE – este o soluție tentantă, dar incompletă. Problema este că astfel de entități proliferează nestingherite în tot aparatul de stat. Sinecuri, structuri paralele, mega-agenții fără rost – toate împreună formează o metastază a statului român.

Este nevoie de mai mult decât o măturare simbolică. Este nevoie de un audit instituțional generalizat, de transparentizare totală a bugetelor și de responsabilizare reală a funcționarilor. Nu doar „optimizări”, ci curățenie de fond, în care numirile pe criterii politice să înceteze, iar performanța să fie singurul criteriu de avansare. Fără o astfel de reformă profundă, ARICE va fi înlocuită de o altă agenție, cu alt acronim, dar cu aceleași practici.