Lacu Sărat, Amara, Balta Albă, destinații uitate. Turismul balnear din Bărăgan, distrus de indiferența autorităților

Stațiunile balneo-climaterice din Bărăgan, Lacu Sărat, Amara și Balta Albă, erau cunoscute de la 1880 pentru calitățile tămăduitoare ale nămolului sapropelic, care peste ani au stat și la baza gamelor de produse „Gerovital” şi „Pell Amar”. În aceste stațiuni, care în perioada interbelică atrăgeau turiști din Europa, a rămas doar nostalgia vremurilor trecute, în lipsa unui program guvernamental de relansare a turismului balnear, ca o componentă a investițiilor în sănătate.

În condițiile în care turismul balnear este în ascensiune în Europa și stațiuni balneo-climaterice precum Karlovy Vary din Cehia, Baden Baden din Germania, Bagno Vignoni din Italia sau Bath din Marea Britanie, sunt destinații de lux, la noi indiferența autorităților distruge și ce a mai rămas.

Pe hârtie lucrurile stau bine. România deține o treime din potențialul balneo-climateric al Europei. Tratamentele balneare au o tradiție foarte veche, România fiind printre primele țări din lume care au creat o societate științifică de balneologie și climatologie.

Pe lângă stațiuni celebre precum Băile Herculane, Băile Felix, Borsec, Govora, Techirghiol, etc., în urmă cu o sută de ani atrăgeau turiști și stațiunile balneo-climaterice din Bărăgan, Lacu Sărat, Amara, Balta Albă, Câineni Băi. Nu sunt situate în zona montană, care reprezintă o atracție turistică în plus, dar atrăgeau turișii prin calitățile vindecătoare ale nămolului sapropelic din lacurile sărate. Se pare că și nămolul din Bărăgan a stat la baza gamelor de produse „Gerovital” şi „Pell Amar”.

Lacu Sărat, pe locul 6 în competiția „Destinația anului 2025”, la categoria „stațiuni balneare”, după Bran și Cobilița

În pofida calităților vindecătoare ale nămolului sapropelic și a diversității afecțiunilor care pot fi tratate cu acesta, după 1990 stațiunile balneo-climaterice din Bărăgan au devenit destinații uitate și de români.

În competiția „Destinația anului 2025”, la categoria stațiuni balneo-climaterice au fost finaliste 12 stațiuni. Pe locul 1 este Băile Felix, recunoscută pentru apele termale cu proprietăți curative și gama variată de servicii de wellness, pe locul 3 se află Călimănești-Căciulata, din Vâlcea, remarcate pentru izvoarele minerale și termale, iar pe locul 5​ se află Covasna, „stațiunea celor 1000 de izvoare de apă minerală” recomandate pentru tratarea afecțiunilor cardiovasculare.

Pe locul 6 este Lacu Sărat, care a fost surclasată de două stațiuni care nu oferă tratamente miraculoase, dar sunt remarcabile prin cadrul natural: Bran, din Brașov, „cunoscut pentru peisajele sale montane și aerul curat” și Colibița, din Bistrița-Năsăud, „o destinație ideală pentru cei care caută frumusețea naturii”.

Nămolul sapropelic și apa salină de la Lacu Sărat, recomandate în tratarea a zeci de afecțiuni

Plasarea Lacului Sărat pe locul 6 în clasamentul stațiunilor balneo-climaterice, după stațiuni care oferă peisaje montane și aer curat, este în dezacord cu opiniile specialiștilor în legătură cu calitățile tămăduitoare ale nămolului sapropelic.

Potrivit „desprespa.ro”, primele lucrări științifice referitoare la efectele miraculoase ale nămolului din Lacu Sărat datează din 1884. Aceste lucrări au fost realizate după câțiva ani în care turiștii luau cu asalt Lacu Sărat, atrași de tratamentele vindecătoare. În 1889, rezultatele au fost prezentate la Congresul de hidrologie şi climatologie de la Paris, la care specialiștii au confirmat că Lacu Sărat întrecea în calităţi o serie de lacuri similare din Europa: „gradul de concentraţiune a apei variază între 26-45%, întrecând pe a tuturor celor alte ape minerale din lacuri analoage din Europa”. În 1890, Laboratorul de chimie al Școlii de Mine din Paris a certificat calitatea apei din Lacul Sărat.

Potrivit specialiștilor Institutului Național de Balneologie, Recuperare și Medicină Fizică, „principalii factori naturali de cură ai stațiunii sunt: apa sulfatată, clorurosodică, magneziană a lacului cu un grad ridicat de mineralizare de peste 80g/l, nămolul sapropelic cu un grad ridicat de hidrogen sulfurat, bogat în substanțe minerale (40%) și organice (30%) și climatul excitant de stepă”.

În „Referatul de reevaluare si reatestare a factorilor terapeutici naturali” nr. 9549/2018, întocmit de Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie, se precizează că apa salină și nămolul sapropelic din Lacu Sărat sunt recomandate pentru afecţiuni reumatismale degenerative cronice, artroze ale coloanei vertebrale, afecţiuni reumatismale inflamatorii cronice stabilizate biologic, artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, afecţiuni neurologice cronice  periferice, afecţiuni post-traumatice ale aparatului locomotor și afecţiuni ginecologice cronice.

Terapiile realizate în bazele de tratament includ hidroterapie, împachetări cu nămol, electroterapie, magnetodiaflux, băi galvanice, kinetoterapie, masoterapie și tratamente medicale complementare, acupunctură, reflexoterapie și infiltrații.

Investiții blocate două decenii de războiul în instanță între Primăria Chiscani și Primăria Brăila

La Lacu Sărat, cea mai celebră dintre stațiunile balneo-climaterice din Bărăgan, asaltată de turiști dn multe țări europene în urmă cu 150 de ani, sunt și câteva spații de cazare și tratament moderne, dar imaginea generală este dovada faptului că nu s-au mai făcut investiții de mulți ani. Un complex modern din stațiune este deținut de societatea de asigurări Unita Turism Holding SA. Există și un centru wellness & spa foarte modern, la nivel european, dar principalul „client” al stațiunii Lacu Sărat este Casa de Pensii, care încheie anual contracte pentru sejururile la tratament ale pensionarilor mai puțin pretențioși, deoarece în general stațiunea arată ca o localitate uitată în timp. În urmă cu vreo zece ani, încă mai erau pe malul lacului căsuțele unui camping din anii 70!

De fapt, problema este că stațiunea are mai mulți stăpâni. Aproape două decenii, și-au disputat încasarea impozitelor Primăria Brăila şi Primăria comunei Chiscani, pe al cărui teritoriu administrativ se află stațiunea. Municipalitatea din Brăila își susținea dreptul la încasarea impozitelor prin faptul că Lacu Sărat este la marginea orașului. Există și o linie de tramvai din oraș la stațiune.​ Primăria Chiscani își susținea proprietatea cu harta administrativă a zonei.

Până la urmă, prin 2021, s-a dat la pace, a fost înființată „Asociația de Cooperare și Parteneriat Local pentru dezvoltarea stațiunii Lacu Sărat”, din care fac parte președintele CJ Brăila, Francisk Chiriac și primarul Brăilei, Marian Dragomir, dar s-a întâmplat o singură minune: în 2021, Lacu Sărat a fost reatestată ca stațiune balneo-climaterică. În rest, nicio minune. E la vedere doar lipsa investițiilor.

Ordinul Arhitecților: „Situația Amarei pare neschimbată de la articolul apărut în România Pitorească în 1989”

În ofertele agențiilor de turism apar două hoteluri din Staţiunea Amara. În staţiune există un complex hotelier care e şi centru de balneo-fizio-terapie, încă 4 hoteluri de la 2 la 4 stele, dar şi o pensiune.

Istoria stațiunii balneare Amara datează din 1847, când doctorul Desborn Stefanovici a promovat efectele benefice ale apelor din lacurile Amara și Fundata, utilizate empiric de localnici. Cercetările științifice au început în 1887, când savantul Petru Poni a confirmat calitățile terapeutice ale apei prin analiza compoziției chimice. În 1896, s-a oficializat serviciul de exploatare a băilor. Apoi activitatea a fost extinsă. În 1922, un grup de trei asociați, Bacalov, Cives și Teodorescu, a construit noi instalații de băi.

În presa interbelică se preciza că Amara „atrăgea între 3.000 și 6.000 de vizitatori anual între 1933 și 1935, cu șederi de 20-30 de zile, datorită

calităților chimice ale apei, considerate superioare lacului Techirghiol”. În 1936, recunoașterea oficială a Amarei ca stațiune balneară de către Oficiul Național de Turism a dus la crearea unei comisii locale de turism, care a continuat dezvoltarea stațiunii.

În perioada comunistă, prin directivele Conferinței Naționale a PCR din 1972 se ordona dezvoltarea stațiunii Amara, dar și dezvoltarea unor stațiuni în zonă, la Lacul Fundata și la Lacul Perieți. La Amara au fost dezvoltate câteva capacități de cazare și tratament. După 1990 a urmat indiferența autorităților față de dezvoltarea turismului în general și a turismului balneo-climateric în special și asta se vede cu ochiul liber.

Concluzia din studiul „Amara – Mărețul vis din Bărăgan”, realizat recent de Ordinul Arhitecților din România în colaborare cu Asociația Vira și Timbrul de Arhitectură, ilustrează perfect indiferența autorităților:

„În afară de câteva clădiri noi construite după anul 2000 pentru evenimente cu

utilizare sezonieră (unele dintre ele mai mult sau mai puțin funcționale), care au apărut pe malul lacului, situația Amarei pare neschimbată de la articolul apărut în România Pitorească în 1989”.

 La Balta Albă, aceeași situație: investiții locale în lipsa unui program al statului, de dezvoltare a turismului balnear

Altă „fostă” glorie a turismului balnear din Bărăgan este Staţiunea Balta Albă. Calităţile terapeutice ale nămolului de aici au fost descoperite de Carol Davilla şi autorităţile de la vremea aceea au reacţionat imediat. În 1872 era construit primul hotel, iar la scurt timp au fost puse în funcţiune băile calde şi reci.

Calităţile nămolului aduceau anual la Balta Albă mii de turişti. La Balta Albă a fost reamenajată plaja, care arată bine, cu umbrele de stuf, şezlonguri, o piscină, locuri de joacă pentru copii, un teren de fotbal pe nisip, duşuri şi cu apă caldă, nămol terapeutic cu sare şi iod. Au fost construite noi capacităţi de cazare. Există şi un hotel, dar şi variante mai ieftine. Dar se simte, ca și la Lacu Sărat și la Amara lipsa unui program al statului, care ar atrage și turiști străini, mai ales dintre cei care vor să se trateze de anumite afecțiuni.

La Câineni Băi, stațiune balneară pe hârtie, în realitate încă un dezastru „marca FPS”

Pe hărţile turistice, locaţia Câineni Băi, de pe teritoriul comunei Vişani, încă mai figurează ca Staţiune Balneoclimaterică în judeţul Brăila. Proprietăţile terapeutice ale nămolului lacului sărat au fost descoperite în urmă cu un secol, iar Staţiunea Câineni Băi a fost construită în anii 30-40.

Înainte de 1990, staţiunea a aparţinut Oficiului Judetean de Turism Brăila, iar după ’90, a intrat în patrimoniul FPS, care a scos la vânzare activele. Consiliul Local Visani ar fi vrut să cumpere clădirile, dar nu a avut cele 18 milioane de lei, preţul cerut de FPS în 1994. Licitația a fost câștigată de Cony Sat SRL Galaţi, firma fostului miliardar Cătălin Chelu, care a devenit proprietarul spaţiilor de cazare şi bazei de tratament, dar după ce a câștigat licitația le-a abadonat în ruină. Nu știm ce s-a întâmplat, dar oricum nu contează, pentru că e vorba de aceeași indiferență a autorităților statului în dezvoltarea turismului balnear.