Confesiune la vârf: cum a detonat Dragoș Anastasiu credibilitatea Statului Român

Un moment fără precedent a zguduit scena politică și economică din România. Dragoș Anastasiu, vicepremier demisionar în guvernul condus de Ilie Bolojan, a lansat un atac direct asupra propriului stat, acuzând în mod public instituții fundamentale ale administrației de practici de șantaj, corupție mascată și intimidare sistematică a antreprenorilor. Fost om de afaceri de succes, Anastasiu a ales o conferință oficială, ținută chiar în sediul Guvernului, pentru a-și face mărturisirea, transformând-o într-un act de acuzare cu potențial exploziv.

Ceea ce trebuia să fie din parte lui Dragoș Anastasiu o simplă explicație privind trecutul său profesional s-a transformat rapid într-o lovitură de imagine pentru România, un autodenunț instituțional care zdruncină încrederea în statul român și pune sub semnul întrebării credibilitatea actualului executiv.

„Stat mafiot” spus de la Guvern: când instituțiile devin inamicul

În fața jurnaliștilor, vicepremierul a vorbit despre anchete fiscale interminabile, blocaje abuzive ale rambursărilor de TVA, presiuni exercitate asupra angajaților și chiar despre metode subtile de mituire, mascate în contracte de consultanță „recomandate”. Termeni precum teroare, șantaj, frică și corupție sistemică au fost folosiți fără rețineri. Dar poate cel mai grav aspect al acestei mărturisiri este că ea vine din partea unui oficial guvernamental, ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva întregul sistem administrativ a fost compromis la cel mai înalt nivel.

Dacă astfel de acuzații veneau din partea unui jurnalist sau a unui ONG, puteau fi contestate. Venind însă din interiorul Guvernului, ele capătă o greutate devastatoare și creează o imagine publică extrem de toxică pentru România.

12:29 • POLITICĂ

Nicușor Dan, ironizat în scandalul Anastasiu: „Ce analiză! Ce concluzie!”

09:02 • POLITICĂ

Cristian Popescu Piedone dă de pământ cu Dragoș Anastasiu: „Nu vă prinde rolul de fecioară. Fetele mari nu se mai poartă”

Semnal de alarmă pentru investitori: România pe marginea prăpastiei

Mesajul transmis, voit sau nu, este unul de o gravitate extremă pentru climatul investițional: România ar fi un stat unde trebuie să „plătești tribut” ca să faci afaceri. În orice altă țară, un astfel de discurs ar fi urmat de o reacție politică imediată – demisii, anchete, clarificări. În România, tăcerea oficială a fost asurzitoare.

Anastasiu a desenat un portret sumbru al mediului economic: investitorii sunt hărțuiți de instituții care cer mită, autoritățile fiscale folosesc rambursările de TVA ca instrument de presiune, iar anchetele sunt doar o formă de intimidare. Efectele acestor declarații sunt greu de estimat pe termen scurt, dar pe termen mediu și lung ele riscă să pună România într-o zonă gri pe harta investițională a Europei.

Autodenunț cu implicații penale și morale

Vicepremierul nu s-a limitat la a acuza instituții, ci a recunoscut că a fost parte – chiar dacă pasivă – a unui sistem de corupție. A vorbit despre o „șpagă de supraviețuire”, acceptată pentru a menține afacerile în viață. Gravitatea acestei afirmații constă în faptul că descrie o faptă penală. Mai mult, nu a existat nicio asumare personală, nicio remușcare, ci doar o justificare: „Am fost obligat.”

Acest tip de retorică poate crea un precedent periculos – cel al normalizării corupției ca act de adaptare. Dincolo de dimensiunea morală, este și o problemă de responsabilitate publică: cum poate un demnitar care recunoaște că a fost parte dintr-un mecanism corupt să rămână în funcție?

Guvernul Bolojan, prins între reformă și auto-demontare

În timp ce premierul Bolojan cere sprijin pentru reforme dure, propriul său vicepremier demontează credibilitatea instituțiilor-cheie ale statului. ANAF, Poliția Economică, Ministerul Finanțelor, ANPC – toate sunt puse sub semnul întrebării.

Se conturează un paradox greu de gestionat: Guvernul promovează reforma, dar acceptă în același timp existența unor structuri profund corupte și ostile cetățeanului.

Această fractură internă între discursul premierului și confesiunea vicepremierului naște confuzie și scade drastic încrederea publică. Mai mult, riscă să blocheze orice efort autentic de reformă, deoarece pune în discuție însăși legitimitatea celor care o propun.

Tăcerea care condamnă: statul nu are reacție

Poate cel mai alarmant detaliu rămâne lipsa unei reacții oficiale. Nicio anchetă anunțată, nicio evaluare internă, niciun pas politic clar. Statul român pare să ignore acuzațiile grave venite chiar din inima Executivului. Această indiferență alimentează percepția că nu doar corupția este o problemă, ci și ipocrizia sistemică – instituțiile tac pentru că știu că totul e adevărat.

Este o spirală periculoasă care riscă să compromită nu doar imaginea Guvernului Bolojan, ci și eforturile României de a se repoziționa pe scena europeană ca stat predictibil și funcțional.

Vicepremierul acuză statul. Statul tace. Iar tăcerea aceasta e, poate, cel mai grav verdict.