Se schimbă Codul de procedură fiscală: risc major pentru IMM-uri, avantaj pentru marii contribuabili

Ministerul Finanțelor a elaborat un proiect de act normativ care aduce modificări importante la Codul de procedură fiscală, menite să întărească disciplina fiscală și să optimizeze colectarea obligațiilor fiscale. Măsurile propuse includ completarea criteriilor pentru stabilirea clasei de risc fiscal, extinderea situațiilor în care un contribuabil poate fi declarat inactiv și introducerea unor garanții suplimentare în procedura de eșalonare la plată. Impactul acestora diferă semnificativ în funcție de tipul de contribuabil.

IMM-uri: flexibilitate redusă și costuri suplimentare

Noile modificări fiscale introduc reguli mai stricte pentru IMM-uri, reducând flexibilitatea acestora în gestionarea obligațiilor fiscale. Firmele care nu dețin un cont bancar sau care nu depun situațiile financiare anuale în termenul legal stabilit riscă să fie declarate inactive de către organul fiscal. Această declarare poate avea consecințe semnificative, incluzând proceduri de insolvență sau lichidare forțată, mai ales pentru IMM-urile cu resurse financiare limitate sau cu activitate sezonieră.

În practică, perioada de inactivitate este limitată la maxim 1 an pentru firmele care intră în inactivitate după intrarea în vigoare a legii. În cazul celor cu vechime mai mare de 3 ani în inactivitate, organul fiscal poate solicita deschiderea procedurilor de insolvență, dizolvarea sau lichidarea societății. Această abordare creează presiune suplimentară asupra IMM-urilor, care trebuie să mențină evidența și raportarea financiară impecabilă pentru a evita consecințele legale.

Pe de altă parte, modificările introduc și cerințe suplimentare în cadrul procedurii de eșalonare la plată. Debitorii trebuie să prezinte contracte de fidejusiune în anumite situații, ceea ce presupune angajarea unor garanții financiare adiționale. Pentru IMM-uri, aceasta poate reprezenta un cost semnificativ și poate afecta lichiditatea, întrucât fondurile care ar fi fost utilizate pentru investiții sau dezvoltare trebuie alocate garantării obligațiilor fiscale. În plus, complexitatea procedurii poate solicita resurse administrative suplimentare, generând nevoia de consultanță fiscală sau contabilă specializată.

Mari contribuabili: administrare mai riguroasă, impact financiar moderat

Noile modificări fiscale impun companiilor mari un cadru de administrare mai strict și o monitorizare mai atentă a riscurilor fiscale. Criteriile suplimentare pentru determinarea clasei de risc permit autorităților fiscale să identifice mai rapid potențialele neconformități și să intervină preventiv, reducând riscul acumulării de obligații fiscale restante sau de sancțiuni.

20:58, 10.07.2025 • ECONOMIE

Program pentru digitalizarea IMM-urilor din România, lansat de Visa

Deși măsurile implică noi responsabilități administrative, cum ar fi raportarea mai detaliată și respectarea unor termene stricte, impactul financiar direct asupra marilor contribuabili este relativ moderat. Aceste companii dispun, în general, de resurse suficiente și structuri interne dedicate conformării fiscale, ceea ce le permite să facă față cerințelor suplimentare fără perturbări majore ale fluxului de numerar.

Obligația de a prezenta garanții fidejusiune în cadrul eșalonărilor la plată adaugă un nivel suplimentar de complexitate administrativă. Marile companii trebuie să gestioneze documentația corespunzătoare și să se asigure că garanțiile acoperă valoarea obligațiilor respective. În practică, însă, aceste proceduri sunt mai ușor de integrat în procesele interne ale firmelor mari, iar costurile asociate sunt de obicei minore în raport cu capacitatea financiară a companiei.

În esență, pentru marii contribuabili, modificările aduc o structură de control mai strictă și un grad mai mare de responsabilitate, dar nu generează presiuni financiare semnificative, diferențiindu-se clar de impactul resimțit de IMM-uri sau de alte firme cu resurse mai limitate.

Persoane fizice autorizate (PFA): risc ridicat de declarare ca inactive

Noile modificări fiscale cresc semnificativ riscul ca persoanele fizice autorizate să fie declarate inactive, în special pentru cei care operează activități sezoniere sau care nu au cont bancar. În aceste cazuri, nerespectarea termenelor legale pentru depunerea situațiilor financiare anuale poate conduce rapid la declararea inactivității, cu efecte imediate asupra dreptului de a desfășura activitatea economică și a accesului la beneficii fiscale sau facilități administrative.

Eliminarea eșalonării simplificate reprezintă un alt factor de presiune pentru PFA-uri. În trecut, această procedură permitea plata obligațiilor restante în mod flexibil, fără garanții suplimentare, oferind un tampon pentru perioadele cu dificultăți temporare de cash-flow. Noua reglementare, care impune garanții fidejusiune și condiții mai stricte pentru eșalonare, reduce opțiunile pentru PFA-uri de a gestiona întârzierile de plată, crescând riscul ca neplățile temporare să conducă la penalități, dobânzi sau chiar proceduri de inactivare și recuperare a creanțelor de către organul fiscal.

Impactul este resimțit mai ales de PFA-urile cu resurse financiare limitate sau cu activitate fluctuantă. Continuarea activității poate fi compromisă dacă nu sunt îndeplinite noile cerințe administrative, iar costurile asociate cu garanțiile fidejusiune sau procedurile de regularizare pot reprezenta o povară semnificativă pentru acest segment de contribuabili. În consecință, noile reglementări accentuează importanța conformării stricte și planificării financiare prudente pentru PFA-uri, chiar și pentru perioade scurte de dificultate economică.

Modificări fiscale: accent pe risc, control și garanții suplimentare

Autoritățile fiscale propun modificări ale Codului de procedură fiscală, vizând creșterea eficienței administrării și prevenirea rostogolirii datoriilor. Principalele schimbări includ:

• Clasificarea riscului fiscal: Contribuabilii vor fi evaluați și în funcție de utilizarea plăților fără numerar, capacitatea financiară de plată și istoricul în cazierul fiscal. Scopul este identificarea timpurie a riscurilor de neconformare și utilizarea eficientă a resurselor ANAF.

• Declararea ca inactiv: Persoanele juridice fără cont bancar sau care nu depun situațiile financiare anuale în termen de 5 luni pot fi declarate inactive. Perioada maximă de inactivitate este de 1 an pentru cazurile noi și de 3 ani pentru inactivitatea voluntară. Nerealizarea reactivării poate conduce la insolvență, lichidare sau radiere, iar cheltuielile sunt recuperate de la asociații solidari.

• Eșalonarea la plată: Debitorii trebuie să prezinte garanții suplimentare (contract de fideiusiune) în anumite situații, inclusiv când obligațiile fiscale nu sunt acoperite de eșalonarea inițială sau când apar dificultăți temporare de plată.

• Eliminarea eșalonării simplificate: Forma simplificată, acordată fără garanții și verificări, se desființează, pentru a preveni utilizarea ei excesivă în scopul rostogolirii datoriilor. Eșalonările existente continuă până la finalizare, însă nu mai pot fi modificate sau prelungite în formă simplificată.

• Reducerea termenelor de plată: Obligațiile fiscale restante care nu fac obiectul eșalonării trebuie achitate în 60 de zile, față de 180 de zile anterior.

Eficiență fiscală versus presiune asupra IMM-urilor și PFA-urilor

Modificările urmăresc eficientizarea activității organelor fiscale și reducerea practicilor de rostogolire a datoriilor, însă pentru IMM-uri și PFA-uri ele aduc provocări suplimentare legate de cash-flow și costuri administrative. Pentru marile companii, impactul este mai degrabă procedural, permițând o mai bună gestionare a riscului fiscal.