Ce mai înseamnă NATO? România și Polonia, lovite de incursiuni cu drone rusești într-o săptămână

În decurs de o săptămână, atât România, cât și Polonia – două state aflate la granița de est a NATO – au raportat incursiuni ale dronelor rusești. Aceste incidente readuc în prim-plan întrebarea: cât de vulnerabilă este regiunea și ce rol joacă NATO în descurajarea Moscovei?

Ce s-a întâmplat în România?

Sâmbătă, o dronă rusească a pătruns circa 10 kilometri în spațiul aerian românesc, în județul Tulcea, lângă frontiera cu Ucraina. Avioane de luptă F-16 au fost ridicate de urgență, iar piloții au fost aproape de a doborî aparatul, care a zburat foarte jos înainte de a reveni pe direcția ucraineană.

Autoritățile au emis alerte pentru populație, cerându-le cetățenilor să se adăpostească. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a reacționat imediat: „Este o extindere evidentă a războiului de către Rusia. Sunt necesare sancțiuni, tarife și apărare colectivă.”

Parlamentul român a adoptat recent o lege care permite armatei să doboare drone ce pătrund ilegal în spațiul aerian, chiar și pe timp de pace. Totuși, normele de aplicare nu sunt încă în vigoare.

21:36, 12.09.2025 • Internațional

NATO lansează operațiunea „Eastern Sentry” după incursiunile de drone rusești în Polonia

21:08, 11.09.2025 • Internațional

Polonia mobilizează 40.000 de soldați la granița cu Belarus și Rusia, în contextul tensiunilor crescute

Ce s-a întâmplat în Polonia?

Cu câteva zile mai devreme, Polonia a raportat 19 incursiuni de drone rusești, majoritatea venite dinspre Belarus. Armata poloneză a confirmat că trei drone au fost doborâte, iar o a patra a fost „probabil neutralizată”.

Premierul Donald Tusk a avertizat în parlament că țara se află „cel mai aproape de un conflict armat de la Al Doilea Război Mondial”. În plus, atacurile au provocat distrugeri materiale, inclusiv asupra unor clădiri rezidențiale.

Este România membră NATO?

Da. România este membră atât a NATO, cât și a Uniunii Europene. Țara are o frontieră de 650 km cu Ucraina, ceea ce o plasează direct pe linia de contact cu războiul declanșat de Rusia în 2022, scrie Independent.

România a aderat la NATO în martie 2004, în cadrul celei mai ample extinderi a alianței de până acum, care a inclus și Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Decizia a reprezentat un pas esențial pentru consolidarea securității naționale după decenii de apartenență la sfera de influență sovietică.

Astăzi, România găzduiește pe teritoriul său trupe și echipamente aliate, inclusiv unități americane, franceze și poloneze. La Deveselu se află o bază de apărare antirachetă Aegis Ashore, parte a scutului NATO, considerată un punct strategic în arhitectura de securitate a alianței.

În plus, avioane de luptă ale NATO sunt dislocate periodic în România pentru misiuni de poliție aeriană, în special după intensificarea amenințărilor venite dinspre Rusia și Belarus.

Este Polonia membră NATO?

Da. Polonia a devenit membră NATO în 1999, alături de Cehia și Ungaria, în cadrul primei extinderi majore spre est după prăbușirea comunismului. Pentru Varșovia, aderarea a reprezentat o garanție de securitate esențială, într-o regiune aflată între Germania și Rusia, două puteri care i-au influențat dramatic istoria.

Astăzi, Polonia este considerată unul dintre pilonii apărării NATO pe flancul estic. Cu un buget de apărare de peste 4% din PIB – cel mai ridicat procent din alianță – Varșovia investește masiv în modernizarea armatei, achiziționând tancuri Abrams din SUA, avioane F-35 și drone turcești Bayraktar.

De asemenea, Polonia găzduiește mii de soldați americani și un comandament regional al NATO, ceea ce o transformă într-un hub militar esențial pentru apărarea Europei de Est. Poziția sa geografică, între Belarus și Ucraina, o face una dintre țările cele mai expuse la provocările Moscovei.

Cum funcționează NATO?

NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) este o alianță politico-militară înființată la 4 aprilie 1949, prin semnarea Tratatului de la Washington. Scopurile fondatoare au fost:

• Descurajarea expansiunii sovietice: în contextul începutului Războiului Rece, NATO a fost concepută ca o barieră împotriva ambițiilor URSS.

• Prevenirea renașterii naționalismului militarist în Europa: prin integrarea militară și politică a statelor europene, riscul unui nou conflict devastator era redus.

• Promovarea integrării politice și cooperării transatlantice: NATO a devenit liantul dintre Statele Unite, Canada și Europa Occidentală.

În prezent, alianța are 31 de state membre, cu sediul central la Bruxelles, Belgia. Actualul secretar general este olandezul Mark Rutte, succesorul lui Jens Stoltenberg.

Articolul 5 – „inima” NATO

Cea mai importantă clauză a tratatului este Articolul 5, care stipulează că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor. Acest principiu a fost invocat o singură dată în istorie: după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite.

De atunci, NATO și-a adaptat misiunile la noile amenințări – de la terorism la atacuri cibernetice și drone –, dar a rămas fidelă obiectivului principal: apărarea colectivă a membrilor săi.

Cum a evoluat NATO?

• Creată inițial de SUA, Canada și zece state europene, alianța s-a extins constant după Războiul Rece.

• În 1999 au aderat Cehia, Ungaria și Polonia.

• În 2004 au urmat România, Bulgaria și statele baltice.

• Cele mai recente extinderi au inclus Macedonia de Nord (2020) și Finlanda (2023).

Poate adera Ucraina la NATO?

Oficial, NATO are „ușa deschisă” pentru orice stat european care sprijină principiile tratatului și contribuie la securitatea zonei euro-atlantice.

Ucraina își dorește aderarea, însă statele membre ezită, temându-se că includerea sa ar însemna o escaladare directă a conflictului cu Rusia. Între timp, Ucraina primește ajutor militar, financiar și logistic din partea aliaților, dar fără garanțiile Articolului 5.

Ce înseamnă aceste incidente pentru securitatea Europei?

Incidentele din România și Polonia confirmă că statele de la frontiera estică a NATO sunt cele mai expuse la provocări rusești. În același timp, ele testează capacitatea alianței de a răspunde unitar și rapid la amenințări.

Pentru Moscova, astfel de acțiuni par a fi o strategie de intimidare și presiune. Pentru NATO, însă, ele reprezintă un semnal de alarmă asupra nevoii de consolidare a apărării colective pe flancul estic.