Schimbare radicală în fiscalitate: ce înseamnă revenirea la impozitul de 16% pentru persoanele fizice

Guvernul a introdus, prin cel de-al doilea pachet legislativ pentru care și-a asumat răspunderea, o serie de modificări cu impact semnificativ asupra regimului fiscal aplicabil persoanelor fizice. Cele mai importante schimbări vizează impozitarea veniturilor din investiții și introducerea unor cote mai ridicate pentru bunurile de valoare mare.

Revenirea la cota de 16% pentru veniturile din investiții

Decizia de a readuce impozitul pe veniturile din investiții la nivelul de 16% reprezintă una dintre cele mai vizibile modificări din pachetul fiscal asumat recent de guvern. Dacă în 2018 România a redus cota la 10% pentru a stimula investițiile și a menține competitivitatea în regiune, acum autoritățile justifică revenirea la pragul anterior prin nevoia de a crește veniturile bugetare.

Noua cotă se va aplica începând cu ianuarie 2026 pentru o gamă variată de venituri: dividende distribuite persoanelor fizice, câștiguri obținute din transferul de titluri de valoare și din tranzacții cu instrumente financiare derivate, transferul aurului de investiții, dar și pentru veniturile din transferul de monedă virtuală, încadrate fiscal la categoria „venituri din alte surse”, se arată într-o analiză făcută de Bogdan Cârpăveche, director PwC România.

Singura excepție o reprezintă dobânzile, care vor continua să fie impozitate cu 10%. Această menținere a cotei mai reduse urmărește să evite descurajarea economisirii bancare, un sector care influențează stabilitatea financiară și lichiditatea pieței interne.

Prin aplicarea acestei cote unice de 16%, sarcina fiscală pentru investitori va crește semnificativ, în special pentru cei care dețin portofolii diversificate sau care obțin venituri din mai multe surse de investiții, interne și externe.

Impozitare diferențiată pentru tranzacțiile prin brokeri rezidenți

Legislația nouă introduce un regim special pentru tranzacțiile realizate prin intermediari rezidenți. Deși la prima vedere cotele par mai favorabile decât impozitul standard de 16%, diferențele de tratament fiscal ridică aspecte complexe pentru investitori.

Astfel, pentru vânzarea de titluri de valoare sau instrumente financiare derivate deținute mai mult de 365 de zile, impozitul reținut la sursă va fi majorat de la 1% la 3%. În cazul operațiunilor realizate într-o perioadă mai scurtă de 365 de zile, impozitul va crește de la 3% la 6%.

Aceste cote reduse urmăresc să încurajeze utilizarea brokerilor rezidenți și să asigure o colectare mai facilă a impozitelor prin reținere la sursă. Totuși, există o limitare semnificativă: pierderile generate din astfel de tranzacții nu pot fi compensate fiscal, ceea ce reduce atractivitatea acestei opțiuni pentru investitorii activi pe piață. În consecință, decizia de a tranzacționa prin intermediari locali sau prin brokeri internaționali va trebui evaluată nu doar în funcție de nivelul impozitului, ci și de posibilitatea de a gestiona pierderile.

Moneda virtuală intră sub incidența cotei majorate

Un alt punct sensibil al noilor reglementări îl reprezintă tratamentul aplicat monedei virtuale. Începând cu 2026, câștigurile obținute din transferul de active digitale vor fi impozitate cu 16%.

Particularitatea în acest caz este că pierderile înregistrate din astfel de tranzacții nu pot fi compensate cu alte câștiguri de natură similară sau cu venituri din transferul titlurilor de valoare. Această rigiditate fiscală expune investitorii în criptomonede la un risc suplimentar, în condițiile în care piața este caracterizată printr-o volatilitate ridicată.

Astfel, chiar dacă un contribuabil înregistrează pierderi semnificative din anumite tranzacții, acestea nu vor reduce obligațiile fiscale aferente altor câștiguri, ceea ce poate conduce la o sarcină disproporționată raportată la rezultatul economic real.

Comparativ cu regiunea

Într-un context regional, noua cotă de 16% poziționează România într-o zonă intermediară din perspectiva competitivității fiscale. Țări precum Polonia (19%), Estonia (22%) sau Letonia (25,5%) aplică impozite mai mari pe câștigurile de capital și pe dividende, ceea ce sugerează că România rămâne relativ atractivă pentru investitori în raport cu aceste jurisdicții.

Pe de altă parte, nivelul este mai ridicat decât cel practicat în Ungaria și Lituania (15%), dar mai ales în Bulgaria, unde impozitul pe dividende este de doar 5%, iar pe câștigurile de capital de 10%. Aceste diferențe pot influența deciziile investitorilor care își plasează capitalul în funcție de avantajele fiscale din diverse țări.

De asemenea, România rămâne cu mult sub nivelul din Austria (27,5%) și Elveția (35%), două state preferate de mulți români pentru plasamente financiare. În aceste cazuri, sarcina fiscală efectivă poate fi totuși diminuată prin aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România, ceea ce oferă o anumită protecție contribuabililor cu investiții internaționale.

Creșterea impozitului pe bunurile de valoare mare

Pe lângă modificările privind veniturile din investiții, guvernul introduce și o ajustare substanțială a impozitului special pe bunurile de valoare mare, aplicabil tot din 2026. Sunt vizate:

• clădirile rezidențiale cu valoare impozabilă mai mare de 2,5 milioane lei,

• autoturismele cu o valoare de achiziție mai mare de 375.000 lei.

Cota de impozit va crește de la 0,3% la 0,9%, aplicată asupra diferenței dintre valoarea impozabilă și plafonul neimpozabil. În plus, valoarea impozabilă a clădirilor rezidențiale va fi majorată cu aproximativ 170%, ceea ce va determina extinderea numărului contribuabililor obligați să achite această taxă. Termenul de plată rămâne sfârșitul lunii septembrie al fiecărui an.

O schimbare de paradigmă

Noile reglementări fiscale reprezintă o schimbare de paradigmă pentru persoanele fizice, în special pentru investitori și pentru proprietarii de active de mare valoare. Majorarea cotei de impozitare de la 10% la 16% și triplarea impozitului pe bunurile de lux vor conduce la o creștere semnificativă a sarcinii fiscale. În acest context, specialiștii recomandă o reevaluare atentă a portofoliilor de investiții și a structurii deținerilor, astfel încât contribuabilii să își poată optimiza obligațiile și să anticipeze efectele acestor schimbări pe termen mediu și lung.