Prezenți cu numele, absenți cu zilele: cine chiulește în Camera Deputaților și cât ne costă scaunele goale

România are un Parlament cu ambiții mari și cu un catalog care i-ar rușina pe mulți liceeni. În iunie, nouă deputați au acumulat 26 de absențe nemotivate, iar în fruntea listei se află fostul premier Victor Ponta, cu 11 chiuluri într-o singură lună. În primele șase luni ale anului, 76 de deputați au lipsit cel puțin o dată, strângând 216 absențe. Între timp, regulile s-au înăsprit: 5% din indemnizația brută se reține pentru fiecare zi de absență nemotivată.

Mai jos: cifrele, numele, regulile și ce ar trebui schimbat ca să nu confundăm mandatul cu abonamentul la bufet.

„Catalogul” pe iunie și fotografia de ansamblu

• Luna iunie: nouă deputați – 26 absențe nemotivate. Vârful clasamentului: Victor Ponta – 11. Urmează Andreea Firuța Neacșu (ex-AUR) cu 5, Ionuț Vulpescu (PSD) cu 3, Alexandru Popa (PNL) cu 2. Cu câte 1 absență apar Adrian Cozma (PNL), Daniel Gheorghe (PNL), Călin Groza, Monica Ionescu, Aurora Tașica Simu (ultimele trei – foști POT, neafiliați).
• Ianuarie–iunie: 76 de deputați au chiulit cel puțin o dată, total 216 absențe. Doar în primele cinci luni (ian–mai) erau deja 190 de absențe la 67 de deputați, cu Victor Ponta – 29 în frunte.
• Participarea online a rămas posibilă pentru o parte din lucrări, ceea ce face și mai greu de scuzat lipsa de la vot și de la comisii.

Nu discutăm despre accidente izolate, ci despre un obicei. Iar obiceiurile, dacă nu dor, se repetă.

Cine plătește chiulul? Teoretic deputatul, practic și contribuabilul

Din primăvara lui 2025, Statutul și Regulamentul au urcat sancțiunea de la 1% la 5%/zi de absență nemotivată. Este un pas înainte, dar nu rezolvă tot. Indemnizația se taie, însă restul costurilor – deplasări, cazări, personal de cabinet, infrastructură – rămân pe nota de plată a contribuabilului, indiferent dacă scaunul din comisie e ocupat sau nu.

Ce intră la „motivabil” și ce nu?
Sunt recunoscute: concediile plătite (maxim 8 zile pe sesiune pentru urgențe personale, cu aprobarea președintelui Camerei), absențele medicale și misiunile externe. Tot ce rămâne în afara acestor situații intră la „nemotivat”.

Concluzia scurtă: sancțiunea financiară e necesară, dar nu suficientă. Fără automatizare și transparență, totul se negociază, iar regulile devin literă moartă.

De ce contează (dincolo de fotografia cu scaune goale)

1. Puterea de a legifera. Fără cvorum în comisii, legi importante rămân blocate: energie, educație, fiscalitate, sănătate. Chiulul produce întârzieri cu efect direct în viața publică.
2. Costurile reale. Reținerea de 5%/zi nu compensează pierderile din timp, calitate și predictibilitate. O comisie amânată de trei ori costă mai mult decât tăietura din fluturașul unui deputat absent.
3. Răspunderea politică. Există circumscripții reprezentate de oameni vizibili în live-uri, dar invizibili în procese-verbale de vot. Când modelul devine acceptat, scade încrederea și se diluează presiunea publică pentru lucru pe fond.

Cum ar arăta o disciplină reală (fără să reinventăm roata)

a) Check-in clar și dashboard public, la zi

• Prezență biometrizată sau validare digitală pe fiecare ședință (comisii + plen).
• Afișare publică pe site-ul Camerei: câte ședințe convocate, câte ședințe la care ai fost, câte luări de cuvânt, câte voturi, defalcat pe luni și sesiuni.
• Filtre comparative: „prezență partid vs. medie”, „prezență individuală lună/semestru”, plus detaliu pe motiv/medical/misiuni. Datele există, doar că trebuie puse la vedere în timp util.

b) Banii urmează munca măsurată

• Introducere de tranșe: sub 80% prezență totală (comisie + plen) într-o lună → plafon variabil al indemnizației, cu rețineri graduale (nu doar pe zile „nemotivate”).
• Bonus de transparență (non-financiar): punctaj public pentru rapoarte trimestriale de activitate în circumscripție, verificabile – ca să nu mai rămână doar povești pe Facebook.

c) Hibrid, dar cu reguli

• Participare online permisă, dar cu camera deschisă, conexiune stabilă și vot nominal înregistrat. „Am intrat două minute pe apel și-am plecat” nu mai trebuie să țină loc de prezență.

d) Cartonașe politice, nu doar contabile

• După n absențe nemotivate într-o lună (pragul se decide transparent), pierzi funcția de conducere în comisie sau locul în birourile permanente. Titlurile vin la pachet cu responsabilitate, nu cu scutire.

„Dar eu muncesc în teritoriu!” – argumentul clasic, pus în ordine

Corect: mandatul are două fețe – legiferare (în comisii și plen) și reprezentare (în circumscripție). Problema apare când „munca în teritoriu” devine alibi pentru dezertarea de la vot. Soluția e simplă și onestă: calendar public integrat, cu zile alocate pe circumscripție (audiențe, întâlniri, rapoarte publice) și prezența la București. Doar așa „terenul” nu mai ține loc de catalog.

Ce spun numele grele despre cultura organizațională

Faptul că un fost premier conduce constant topul absențelor în lunile analizate nu e doar picanterie. Este un semnal despre cum înțeleg o parte dintre „greii” politicii statutul de deputat: funcție de decor, nu meserie. Iar când vârful normalizează chiulul, efectul de demonstrație coboară pe toată linia partidului. Nu e o problemă de siglă; e una de regim intern și de aplicare a regulilor.

Ce s-a schimbat în 2025 și de ce încă nu ajunge

• Amenda de cinci ori mai mare (de la 1% la 5% pe zi) e o decizie sănătoasă, votată și introdusă în Regulament.
• Aplicarea e cheia: la începutul anului s-au văzut puține rețineri raportat la numărul mare de absențe; abia ulterior sistemul a început să funcționeze vizibil.
• Fără automatizare completă (sistemul calculează → reține → publică) și fără publicarea lunară a prezenței nominale, sancțiunea riscă să rămână negociabilă. Or, disciplina nu se negociază; se aplică.

Ce poți face tu, alegător, în mod concret

• Verifică lunar prezența și voturile deputatului tău (când apar rapoartele oficiale). Dacă lipsesc, cere-le.
• Solicită audiență la cabinetul parlamentar din circumscripție; cere un raport de activitate pe ultimele trei luni și întreabă în ce comisie muncește efectiv.
• Ține un jurnal simplu: trei luni consecutive cu prezență slabă = întrebare publică în următoarea campanie. Recompensa electorală pentru chiul trebuie să fie zero.

De ce chiulul e o defecțiune de sistem, nu doar o glumă pe Facebook

„Lista chiulangiilor” prinde bine în social media, dar problema e structurală: fără prezență, calitatea legiferării scade, tempii de adoptare cresc și se instalează ideea că „merge și așa”. În paralel, se produce o eroziune a încrederii – oamenii văd că se plătește la fel, indiferent dacă se muncește sau nu.

Rețeta de reparat:

1. Date la zi, publice, într-un singur loc – să nu vânezi PDF-uri în submeniuri.
2. Automatizare la sancțiuni – fără „excepții” de grup.
3. Corelarea banilor cu munca – tranșe de indemnizație în funcție de prezență, nu doar amenzi pe zile.
4. Responsabilitate politică – funcțiile se pierd atunci când lipsești sistematic.

Chiulul parlamentar nu e o joacă.

E o slăbire reală a capacității de a face legi, de a controla Guvernul și de a reprezenta circumscripțiile. Cifrele din 2025 arată două lucruri simultan: (1) fenomenul e larg – zeci de deputați au lipsit, cu vârfuri care fac „recorduri”; (2) există instrumente – sancțiunea de 5%/zi, participarea online, potențialul unui dashboard public – care, dacă sunt aplicate consecvent, pot schimba cultura internă.

Până atunci, „prezenți cu numele, absenți cu zilele” rămâne o fotografie familiară. Iar fotografia se schimbă doar când catalogul devine automat și transparent, banii urmează munca, iar funcțiile merg la cei care sunt acolo. Cine vrea respect, să vină cu prezența. Restul e zgomot și ședințe suspendate.