Planul de pace Trump–Netanyahu: pas spre Gaza sau simplu joc politic?

Preşedintele SUA, Donald Trump, şi premierul israelian Benjamin Netanyahu au susţinut luni, la Casa Albă, că sunt „foarte aproape” de un acord care ar putea pune capăt războiului din Fâşia Gaza şi ar asigura eliberarea captivilor israelieni. Trump a prezentat un plan în 20 de puncte pe care l-a descris drept o viziune amplă pentru „pacea în Orientul Mijlociu”, însă elementele-cheie ale propunerii şi divergenţele dintre cele două părţi ridică întrebări semnificative privind implementarea.

Pe scurt — ce propune planul

Trump a spus că planul prevede demilitarizarea rapidă a Gazei, dezarmarea infrastructurii militare a Hamas şi a altor grupări, distrugerea tunelurilor şi a facilităţilor de producţie a armamentelor, precum şi formarea şi instruirea unor forţe de poliţie locale. Conform documentului, guvernarea civilă a Gazei ar urma să fie asigurată, pe termen scurt, de o conducere „tehnocrată” palestiniană desemnată de o nouă entitate internaţională — denumită de Trump „board of peace” — care, a spus el, ar urma să fie prezidată personal de Donald Trump.

Ce spun Israelul şi Netanyahu

Netanyahu a declarat că sprijină planul, dar a subliniat că Israelul va păstra responsabilitatea pentru securitate, inclusiv un „perimetru de securitate” pentru viitorul apropiat şi pentru o perioadă previzibilă. El a descris un proces fazat: o retragere modestă iniţială, urmată de eliberarea ostaticilor în 72 de ore dacă Hamas acceptă planul, apoi înfiinţarea organismului internaţional care să demilitarizeze Gaza. Netanyahu a avertizat, de asemenea, că, în cazul în care Hamas respinge sau subminează acordul, Israelul „va termina treaba singur”.

Puncte de tensiune şi inconsistenţe

Există diferenţe notabile între ceea ce a prezentat Trump şi ceea ce a spus Netanyahu. Trump a insistat că organismul internaţional ar supraveghea selecţia conducerii palestiniene şi ar putea, în timp, permite Autorităţii Palestiniene să preia guvernarea dacă sunt implementate reforme. Netanyahu, în schimb, a afirmat că Gaza „va avea o administraţie civilă paşnică” care nu va fi condusă nici de Hamas, nici de Autoritatea Palestiniană. Totodată, Trump a anunţat că state arabe şi musulmane s-ar fi angajat, „în scris, în multe cazuri”, să se implice în demilitarizare şi în gestionarea Hamas — afirmaţie care, dacă este reală, necesită confirmări publice şi acceptarea oficială a părţilor implicate.

22:24 • Internațional

Trump: Suntem mai aproape ca niciodată de a încheia războiul din Gaza

19:37, 27.09.2025 • Internațional

FT: Gaza postbelică ar putea avea un lider neașteptat

Reacţii şi semne de întrebare

Analiști citați de Al Jazeera au apreciat că planul este perceput de Hamas – sau de observatori – ca un ultimatum ce implică, în esenţă, distrugerea capacităţii grupării de a guverna. Critici şi alţi comentatori au ridicat probleme legate de legitimitatea unei conduceri tehnocrate desemnate de un organism internaţional, lipsa unei consultări directe a palestinienilor şi riscul ca garanţiile privind drepturile şi interesele populaţiei civile să nu fie respectate. În plus, Hamas nu a acceptat planul, iar Trump însuşi a avertizat că, în caz de refuz, SUA vor sprijini Israelul în acţiunile sale.

Ce urmează

Implementarea acestui plan implică mai mulţi paşi sensibili: reacţia şi decizia Hamas, clarificarea şi asumarea de către statele arabe şi musulmane invocate de Trump, detalierea mandatului şi componenţei „boardului de pace” şi acordul — sau cel puţin cooperarea — Israelului privind retragerile legate de gradul de demilitarizare. În lipsa unui consens între actorii cheie şi a unui mecanism credibil de supraveghere, rămâne incert dacă declaraţiile de la Casa Albă marchează începutul unui proces real de pace sau doar un cadru politic cu aplicare limitată.

Anunţul descrie o propunere amplă şi o poziţie comună, cel puţin declarativă, între Trump şi Netanyahu. Totuşi, acordul efectiv rămâne neconfirmat: planul nu a fost acceptat de Hamas, există divergenţe între poziţia americană şi cea israeliană privind securitatea şi guvernarea Gazei, iar punerea în practică depinde de multiple condiţii regionale şi de voinţa politică a actorilor implicaţi. În acest context, declaraţiile de la Casa Albă reprezintă un pas diplomatic important, dar insuficient pentru a garanta un acord durabil.