Ce scrie în raportul prezentat de Nicușor Dan liderilor europeni: atacuri cibernetice, dezinformare și destabilizare ale Rusiei

Țara noastră a fost vizată de una dintre cele mai sofisticate campanii hibride din Europa, coordonată de Federația Rusă și cu un vârf de intensitate în timpul alegerilor prezidențiale din 2024, se arată în raportul prezentat liderilor europeni de președintele Nicușor Dan. Documentul detaliază amploarea atacurilor: de la operațiuni cibernetice și sabotaje fizice, la infiltrarea scenei politice și manipularea societății prin rețelele sociale.

„Scopul campaniei a fost dublu: influențarea opiniei publice și erodarea stabilității instituționale”, se spune în raport. În logica Kremlinului, „România reprezintă un stat-cheie pe flancul estic al NATO, iar slăbirea coeziunii sale interne ar avea efecte directe asupra securității regionale”.

Țintele campaniei hibride

Raportul detaliază trei direcții majore ale acțiunilor ostile, care s-au completat reciproc și au urmărit să submineze stabilitatea României atât la nivel instituțional, cât și social:

1. Modelarea percepțiilor colective
   Documentul precizează că Kremlinul a folosit dezinformarea, microtargetarea și propaganda online pentru a manipula opiniile publice. Aceasta a inclus:

18:12 • Justitie

Nicușor Dan schimbă Codul Rutier. Șoferii cu permis B primesc un „drept în plus”

17:03, 02.10.2025 • POLITICĂ

Nicușor Dan, primele discuții externe ca președinte al României. NATO și relațiile economice, pe agenda întâlnirii cu premierul Suediei

• Crearea de conturi false și rețele automatizate („botnet-uri”) care au amplificat mesaje politice și anti-occidentale;
• Distribuirea de știri false sau distorsionate, menite să erodeze încrederea cetățenilor în instituțiile statului și în mass-media tradițională;
• Exploatarea platformelor sociale precum Facebook, TikTok și Instagram, pentru a viza segmente demografice specifice – tineri, diaspora sau comunități vulnerabile la narative extremiste.

Raportul notează că aceste acțiuni „au fost adaptate momentelor cheie: crize sociale, campanii electorale și proteste post-vot”, ceea ce arată o strategie dinamică, care urmărește să amplifice tensiunile în momente de vulnerabilitate socială.

2. Destabilizarea autorităților
   Raportul identifică o serie de atacuri directe împotriva infrastructurii critice și a instituțiilor publice:

• Atacuri cibernetice sofisticate vizând ministere, instituții de transport, bănci și chiar sistemul electoral;
• Tentative de sabotaj fizic asupra depozitelor energetice și infrastructurii sensibile, desfășurate prin agenți recrutați transnațional;
• Coordonarea atacurilor în momente care ar putea amplifica impactul lor asupra funcționării instituțiilor și încrederii publice.

Aceste operațiuni au făcut parte dintr-un plan integrat care combină atacurile digitale cu acțiuni fizice și propagandă, pentru a maximiza efectul destabilizator.

3. Slăbirea coeziunii sociale
   Raportul subliniază că un obiectiv strategic a fost crearea de tensiuni interne și fragmentarea societății:

• Amplificarea curentelor extremiste și a mesajelor anti-occidentale;
• Încurajarea protestelor violente sau polarizante, prin intermediul rețelelor sociale și a agenților infiltrați;
• Exploatarea simbolurilor identitare, religioase sau istorice pentru a genera conflicte culturale și sociale.

Analiza arată că aceste direcții se intersectează, generând efecte cumulative: atacurile cibernetice și sabotajele sporesc vizibilitatea dezinformării, iar tensiunile sociale cresc impactul perceput al crizelor.

Atacuri cibernetice fără precedent

Raportul precizează că România a fost ținta unor atacuri informatice continue și tot mai sofisticate. În 2022, de exemplu, gruparea Killnet a revendicat atacuri de tip DDoS asupra site-urilor aeroporturilor românești, afectând temporar comunicațiile și procesele operaționale. În 2024, atacurile s-au diversificat, vizând simultan 13 instituții publice, 12 companii de transport și 17 instituții bancare prin ransomware. DNSC a raportat „peste 27 de milioane de evenimente cibernetice doar în acel an”, ceea ce indică un volum fără precedent de atacuri.

În perioada alegerilor prezidențiale, infrastructura electorală a fost ținta a „peste 85.000 de atacuri, provenite din 33 de state diferite”. Credențiale ale angajaților AEP și BEC au fost furate și publicate pe forumuri criminale, punând în pericol integritatea procesului electoral;

În 2025, serviciile occidentale au descoperit că gruparea APT28, subordonată GRU (agenția de informații militare a Rusiei), „a încercat să preia controlul a 10.000 de camere de supraveghere din România și alte state, pentru a monitoriza transporturile de ajutor militar către Ucraina”.

Raportul precizează că toate aceste atacuri „au vizat nu doar blocarea unor servicii, ci și compromiterea încrederii în procesul democratic”. Ele au fost desfășurate simultan în mai multe state europene, demonstrând caracterul coordonat, transnațional și strategic al campaniei hibride.

Sabotaj și operațiuni pe teren

Acțiunile ostile au inclus și operațiuni fizice care vizau destabilizarea infrastructurii critice și crearea de panică în rândul populației, se mai spuen în raport.

Un caz emblematic este cel al cetățeanului columbian Luis Alfonso Murillo Dios, arestat în 2024 în România pentru încercarea de a sabota depozite și infrastructuri energetice. Documentul precizează că Murillo acționa „la instrucțiuni primite prin canale criptate”, demonstrând utilizarea unor rețele transnaționale pentru a derula acțiuni clandestine. Condamnat la șase ani de închisoare, el a fost doar unul dintre agenții folosiți de Moscova pentru operațiuni de tip „deniability” – acțiuni cu grad ridicat de negare.

Raportul relevă că tipare similare au fost observate și în Polonia și Cehia, unde alți cetățeni columbieni au incendiat depozite și vehicule. Aceste incidente sugerează, conform documentului, că Rusia a recurs la recrutarea de agenți din alte regiuni ale lumii pentru a desfășura acțiuni directe, evitând expunerea propriei infrastructuri operative.

Analiza notează că astfel de operațiuni sunt sincronizate cu atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare, creând o strategie multi-fațetată: perturbarea serviciilor esențiale, panică în rândul populației și presiune asupra autorităților, toate acestea contribuind la erodarea încrederii în stat.

Radicalizare și subversiune politică

Un alt palier al campaniei hibride a vizat scena politică și mobilizarea socială prin propagandă și infiltrare în proteste. Raportul precizează că în campania prezidențială din 2024, narativele pro-ruse au fost amplificate artificial pentru a sprijini candidatul independent Călin Georgescu. Hashtag-ul #revoluție a ajuns la 1,8 milioane de vizualizări într-o singură zi, alimentat de conturi automate și coordonate, arată documentul.

În decembrie 2024, fostul legionar francez Horațiu Potra, cu legături directe la Moscova, ar fi încercat deturnarea protestelor post-electorale. Planul său a inclus acțiuni violente și ocuparea unor instituții, evidențiind intenția de a folosi nemulțumirea socială ca vector pentru destabilizare. Recent, Potra, Georgescu și alți 20 de inculpați au fost trimiși în judecată pentru tentativă de acțiuni împotriva ordinii constituționale.

Raportul subliniază, totodată, că aceste episoade reprezintă încercări deliberate de a construi nuclee de radicalizare. Aceste structuri sunt concepute pentru a fi reactive în momente de criză, sporind riscul unor tulburări sociale coordonate.

Pe lângă proteste, propaganda digitală a fost folosită pentru a cultiva ostilitatea față de Occident și a promova curente extremiste. Exemple includ:

• Doppelgänger-ul digital, prin clonarea site-urilor oficiale și de presă, pentru a răspândi informații false;
• Rețele sociale cu zeci de mii de conturi care au promovat mesaje anti-sistem și anti-occidentale, vizând în special comunitățile românești din diaspora;
• Exploatarea temelor sensibile precum identitatea națională, religia sau medicina alternativă pentru a crea diviziuni sociale.

Acest mecanism combină manipularea percepțiilor colective, atacurile cibernetice și operațiunile fizice, rezultând într-o campanie hibridă complexă, coordonată și capabilă să submineze stabilitatea democratică a României pe termen lung.

Dezinformare și „propaganda dublului”

Raportul arată că Federația Rusă a utilizat tactica Doppelgänger, clonând site-uri de presă și instituții oficiale românești pentru a răspândi informații false și pentru a manipula percepțiile publice. Documentul precizează că peste 2.000 de pagini de Facebook au fost identificate ca vehiculând linkuri malițioase care redirecționau către aceste site-uri clonă.

Printre țintele falsificate se numără Ministerul Sănătății, Digi24, Adevărul, dar și alte instituții publice, iar distribuția reclamelor a fost gestionată de companii cu legături documentate în Rusia, precum ADSKEEPER, MGID, ADNOW și GEOZO.

Raportul evidențiază că narativele exploatate erau atent selectate pentru a influența emoțional publicul: nostalgie identitară, conspirații globale, religie și spiritualitate, dar și medicină alternativă. Aceste teme au fost folosite pentru a crea diviziuni sociale și pentru a amplifica nemulțumirea publică.

Pe platforma TikTok, două rețele cu 27.000 de conturi au promovat intens candidatul Călin Georgescu, iar hashtag-uri pro-revoltă au intrat în top 10 mondial, vizibile mai ales în comunitățile românești din diaspora. Raportul subliniază că diaspora a devenit astfel un vector central de amplificare a mesajelor extremiste, demonstrând caracterul global al campaniei. Aceasta arată că rețeaua de influență rusească a fost concepută să opereze nu doar în România, ci la scară internațională, exploatând legăturile transnaționale ale comunităților românești.

Rețeaua Pravda

Un alt instrument major a fost rețeaua Pravda, o platformă de propagandă extinsă în 19 țări. În România, aceasta a publicat constant articole cu mesaje anti-NATO, anti-UE și naționalist-extremiste, justificând agresiunea Rusiei în Ucraina și cultivând ostilitate față de Occident. Raportul evidențiază că aceste mesaje urmăresc normalizarea ideilor pro-ruse în spațiul public românesc și construirea unei percepții favorabile Moscovei în momente de tensiune politică sau socială.

O infrastructură încă activă

Raportul avertizează că România se confruntă cu una dintre cele mai sofisticate campanii hibride din Europa. Atacurile sunt coordiate, transnaționale și sincronizate cu momente de vulnerabilitate internă, de la crize sociale la campanii electorale.

Infrastructura creată încă din 2022 rămâne funcțională și poate fi reactivată oricând, ceea ce implică un risc persistent pentru securitatea națională. Vulnerabilitățile exploatate țin de polarizarea socială, neîncrederea în instituții și lipsa unei reziliențe consolidate împotriva manipulării online.

Concluzia centrală a raportului este fermă: „Federația Rusă nu vizează doar destabilizarea punctuală, ci cultivă pe termen lung sentimente anti-sistem în România. În absența unor măsuri concertate la nivel național și european, aceste acțiuni riscă să submineze stabilitatea democratică a țării și securitatea întregului flanc estic al NATO.”

Raportul sugerează, implicit, că România nu se confruntă doar cu atacuri punctuale, ci cu o strategie sistematică de erodare internă, care combină tehnologia, propaganda și infiltrarea socială. Această realitate ridică o întrebare esențială: cât de pregătită este România să răspundă integrat, alături de NATO și UE, pentru a-și proteja democrația în fața unui adversar care joacă pe termen lung?