Heidi și băieții care au plecat din AUR: curajul bate disciplina de partid

Publicat: 15 oct. 2025, 18:34, de Radu Caranfil, în POLITICĂ , ? cititori
Heidi și băieții care au plecat din AUR: curajul bate disciplina de partid
Heidi Schrom nu mai rezistă cu Georgică_sursa foto Newsweek

Partidele nu mor dintr-o lovitură. Se destramă încet, în tăcere, când oamenii din interior încep să-și simtă sufletul murdărit. Într-o vreme în care loialitatea e măsurată în postări, iar obediența e singura formă de carieră, un partid care se voia „vocea poporului” s-a transformat într-o caricatură condusă după regulile unui mic clan de cartier. Disciplina s-a schimbat în teroare, idealurile în lozinci, iar credința într-o cauză — în frică de lider.

Ce-a început ca o ”revoltă a conștiinței” s-a sfârșit ca o gălăgie fără morală: o formațiune care și-a pierdut sensul în clipa în care a început să-și calce oamenii în picioare.

Demisia lui Sebastian Suciu (șeful AUR Sibiu) și retragerea, la scurt timp, a liderei de tineret Heidi Schromm conturează același reproș: „compromisuri impuse”, centralism de partid și decizii comandate de la vârf. În ultimele luni, alte plecări au invocat motivări similare.

Ce s-a întâmplat la Sibiu, în ordine

  • Luni, 13 octombrie 2025. Sebastian Suciu, președintele AUR Sibiu, anunță că demisionează din funcție și din partid. Vorbește despre „compromisuri politice impuse” și refuzul „blaturilor”, după patru ani în care susține că a construit filiala „de la zero”. Mesajul e public, pe Facebook, preluat de presă națională.
  • Miercuri, 15 octombrie 2025. Heidi Schromm, președinta Organizației de Tineret AUR Sibiu, își dă demisia din funcție și din partid, invocând solidaritatea cu Suciu și îndemnându-i pe foștii colegi „să nu se lase călcați în picioare”. Plecarea este confirmată în presă; motivele invocate trimit, din nou, la presiuni interne și la decizii „de sus”.

Mesajul comun al celor două demisii: nemulțumirea față de modul de luare a deciziilor, acuzația de „compromisuri impuse” și percepția unui centru care nu negociază, ci comunică hotărâri.

Alte plecări din ultimele luni: un tipar recognoscibil

  • Sergiu Mihalcea (septembrie 2025) – fost candidat AUR în Ilfov: demisie și retragere din viața politică, cu acuzații publice la adresa lui George Simion („a transformat partidul într-o panaramă politică”). Tonul, deși mai colțos, atinge aceeași idee: derapaj de la regulile interne și nemulțumire față de „linia” stabilită la centru.
  • Valuri locale, 2024–2025 – Piatra Neamț (demisii în bloc pe tema candidaturilor impuse), alte filiale cu contestări legate de liste și proceduri. Nu toate plecările sunt egale ca anvergură, însă motivul recurent este același: nominalizări sau direcții decise „de sus”, cu consultare minimă.
  • Episodul parlamentar, toamna 2024 – demisii/excluderi și acuzații privind modul de alcătuire a listelor și disciplina de partid (cazul deputatului Ringo Dămureanu, între altele). Contextul e mai vechi, dar relevant ca precedent: tensiuni când candidaturile se negociază netransparent.

Pe scurt, „centralismul decizional” este firul roșu în narațiunile celor care pleacă.

Cum arată „dosarul cauzelor”: trei niveluri

  1. Procedural: plângerile vizează impunerea candidaților, schimbări de ultim moment pe liste, decizii luate în afara forurilor locale. În logica partidelor tinere, tensiunea centru–filiale este clasică; diferența o face cât și cum se negociază.
  2. Organizațional: plecările din filiale consolidate (precum Sibiu) sugerează nu doar supărări punctuale, ci fricțiuni în mecanismul de creștere. Când o echipă locală care declară „top 3 la tineret” pleacă, problema nu mai e doar „de imagine”.
  3. Politic: cu AUR ridicat în sondaje, presiunea internă pentru „mesaj unitar” e mare. Orice dezacord local devine cost politic. Răspunsul – „strângere de rânduri” – poate amplifica senzația de autoritarism intern exact în rândul activului tânăr.

De ce momentul Sibiu contează mai mult decât pare

Sibiu nu e un județ marginal; are vizibilitate națională și un public atent la nuanțe. Demisia liderului de filială urmată, în 48 de ore, de demisia șefei de tineret produce un efect de rezonanță: arată o falie care nu se rezumă la o singură persoană. Dacă astfel de episoade se repetă în teritorii comparabile, partidul intră într-un joc de echilibru: scoruri bune la nivel național, dar pierderi de infrastructură locală exact când se negociază primari, consilii, comisii.

Ce spun plecările despre „stilul AUR”

Fără epitete, faptele publice duc în aceeași direcție:

  • Leadership concentrat: deciziile trec printr-un nucleu restrâns;
  • Toleranță scăzută la disidență: contestările se termină adesea prin plecări și declarații aspre;
  • Prioritate pentru linia națională: în conflictele centru–filială, câștigă invariabil „mesajul general”.

Pentru un partid în creștere, această verticală creează coerență, dar are și un cost: pierzi oameni bine ancorați local dacă nu negociezi la timp.

Portret scurt: cine e Heidi Schromm și de ce a contat rolul ei

Heidi Schromm a condus organizația de tineret AUR Sibiu, revendicând o creștere de la un nucleu mic la ~270 de membri și o prezență constantă în acțiunile filialei. În mesajul de adio, subliniază „spiritul de echipă” și solidaritatea cu Suciu. Chiar dacă nu e o figură națională, plecarea ei transmite semnalul că activul tânăr – motorul campaniilor de teren – poate ieși din priză când percepe desconsiderare dinspre centru.

La ce ne așteptăm, realist

  • Pentru AUR: dacă partidul recuperează rapid filiala Sibiu (nume nou, calendar, criterii transparente), episodul rămâne local. Dacă apar demisii similare în alte județe, intrăm în pattern – iar pattern-urile se văd în alegerile locale (candidați slabi, echipe demobilizate).
  • Pentru foștii lideri: capitalul lor local – mai ales când vorbim de echipe crescute organic – poate migra spre platforme civice sau spre alte partide. În 2024–2025, exact aceste tranșe de activ s-au dovedit decisive la strâns semnături și mobilizat votul.

Observații de final

Plecările de la Sibiu – Sebastian Suciu, apoi Heidi Schromm – nu sunt un „cutremur național”, dar nici o notă de subsol. Ele pun pe masă o temă veche în partidele noi: cine decide și cum. Când răspunsul e „doar centrul”, filiala se simte înlocuibilă și reacționează. Când apar și rezultate (filiale crescute, tineret activ), sentimentul de nedreptate explodează.

În limbaj simplu:

AUR merge sus în sondaje, însă testul adevărat vine la organizare. Iar organizarea înseamnă oameni care rămân nu doar pentru că ard de entuziasm, ci pentru că sunt respectați când au ceva de spus.

Dacă în lunile care vin vom vedea încă două-trei episoade „ca la Sibiu”, partidul intră într-o fază de uzură invizibilă – aceea pe care cifrele din barometre nu o prind, dar urnele o sancționează.

BONUS: Cazul Claudiu Târziu – despărțirea de ”marele” fondator

Dacă tot vorbim de plecări cu greutate, niciuna nu se compară cu cea a lui Claudiu Târziu – ideologul, tribunul, cel care promitea un „partid al adevăratului suveranism” și a sfârșit prin a se retrage discret, lăsând în urmă o panglică de discursuri și o promisiune neatinsă. Fost cofondator al AUR, Târziu a fost ani de zile vocea doctrinară a formațiunii, singurul care părea capabil să pună ordine în sloganuri. Când a plecat, în aprilie 2025, a spus că „AUR a devenit Partidul George Simion” – o frază care spune totul.

Demisia lui nu a fost o simplă neînțelegere între lideri, ci ruptura finală dintre două viziuni:

Cea a unui suveranism conservator articulat și cea a unui populism de stradă, care trăiește din live-uri și reacții pe Facebook. După plecarea lui Târziu, s-a prăbușit și iluzia că AUR ar mai putea evolua spre o dreaptă intelectualizată, cu o doctrină clară și o bază solidă.

Într-un fel, Târziu a fost ultimul mohican al ideii că AUR ar putea fi „mai mult decât o flamă de protest”.

Când a plecat, a luat cu el ceea ce mai rămăsese din coerența ideologică a partidului. Iar acel „partid al adevăratului suveranism”, anunțat cu entuziasm după despărțire, a rămas la stadiul de proiect fantomă – dovada că nici măcar promotorii conceptului nu mai cred că se poate construi ceva solid în jurul acelui cuvânt tocat mărunt de prea multă propagandă.

Plecarea lui Târziu a fost, în fond, un diagnostic scris cu calm: AUR nu s-a pierdut din cauza trădărilor, ci din cauza propriului succes prost gestionat.