Cum se calculează stagiul de cotizare. Ce perioade contează la pensie, chiar dacă nu ai lucrat

Modul în care se stabilește stagiul de cotizare – elementul central al oricărei pensii din România – este reglementat de Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, care aduce clarificări importante, dar nu schimbă principiile de bază. Documentul explică în detaliu cum se calculează vechimea în muncă luată în considerare la pensionare, ce perioade sunt recunoscute și care sunt diferențele între stagiul minim, complet și potențial.

Ce înseamnă „stagiul de cotizare”

Stagiul de cotizare reprezintă perioada totală în care o persoană a contribuit la sistemul public de pensii, plus intervalele recunoscute de lege ca fiind asimilate. Cu alte cuvinte, statul consideră că în anumite momente din viață — chiar dacă nu s-au plătit contribuții — cetățeanul trebuie totuși creditat pentru acea perioadă, pentru că a desfășurat activități de interes social sau s-a aflat într-o situație protejată.

Legea face distincția între trei tipuri de stagii:

• stagiul contributiv – perioadele în care s-au plătit efectiv contribuții;
• perioadele asimilate – intervale în care nu s-au plătit contribuții, dar legea le recunoaște ca vechime;
• perioadele necontributive recunoscute, în care există o justificare socială pentru includerea lor la calculul pensiei.

11:26, 28.10.2025 • SOCIAL

Câtă pensie vei avea, în funcție de salariu și vechime

Perioadele care se iau în considerare chiar fără contribuții

Noile prevederi confirmă că mai multe etape din viața unei persoane pot fi considerate vechime în muncă, chiar dacă nu s-a lucrat propriu-zis. Printre acestea se află:

• studiile universitare, dar numai o singură perioadă de studii de același nivel;
• concediul pentru creșterea copilului, până la 2 ani (sau 3 ani dacă este vorba despre un copil cu handicap, ori 7 ani în situații speciale);
• serviciul militar obligatoriu;
• concediul medical pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale.
• Aceste intervale sunt considerate de stat perioade asimilate de cotizare, ceea ce înseamnă că ele pot fi adăugate la totalul vechimii necesare pentru obținerea pensiei.

Stagiul minim, complet și potențial

Legea pensiilor detaliază și tipurile de stagii de cotizare care contează la stabilirea dreptului la pensie.

Stagiul contributiv: reprezintă totalul anilor pentru care s-au plătit contribuții la sistemul public.

Stagiul complet de cotizare contributiv: durata maximă necesară pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă sau a celei anticipate. În prezent, acesta este de 35 de ani pentru bărbați și 33 de ani și 2 luni pentru femei, urmând ca durata pentru femei să crească treptat până la egalizarea cu cea a bărbaților.

Stagiul minim de cotizare contributiv: perioada minimă obligatorie pentru acordarea pensiei, stabilită la 15 ani pentru ambele sexe.

Stagiul potențial: se aplică în cazul pensiei de invaliditate și reprezintă o formă de creditare pentru persoanele care nu au putut realiza stagiul complet din cauza unei boli sau a unui accident.

Concrect, un bărbat care a muncit și a plătit contribuții timp de 35 de ani își poate solicita pensionarea anticipată, chiar dacă nu a ajuns încă la vârsta standard. Totuși, legea prevede că pensionarea anticipată nu se poate face mai devreme de 5 ani față de vârsta legală de pensionare, care este în prezent de 65 de ani pentru bărbați și 62 de ani și 5 luni pentru femei.

Durata pentru femei va crește progresiv, până când se va ajunge la egalitatea completă între sexe în ceea ce privește vârsta de pensionare și stagiul complet de cotizare.