Nepotism la Cotroceni? Pe cine „fidelizează” Nicușor?

Președintele Nicușor Dan a numit-o pe Mădălina-Gabriela Fătu în funcția de consilier de stat la Secretariatul General al Administrației Prezidențiale, printr-un decret publicat marți. Numirea ridică deja semne de întrebare, deoarece noua consilieră este asociată – potrivit informațiilor circulate „pe surse” – cu cercuri foarte apropiate șefului statului, inclusiv printr-o veche legătură biografică: ar fi fost colegă de școală cu el în Făgăraș.

Până în prezent nu au fost comunicate explicit atribuțiile concrete ale funcției, ceea ce amplifică suspiciunile legate de transparența procesului de selecție și potențialul iz de nepotism într-o instituție care și-a asumat public standarde etice ridicate.

O numire mică, un reflex mare

Nimeni nu se naște vinovat pentru că îl cunoaște pe președinte. Dar România are o rană deschisă: reflexul de a recompensa proximitatea.
De fiecare dată când un nume apropiat devine „consilier”, aerul public se umple de suspiciune. Nu pentru că omul n-ar fi competent, ci pentru că statul n-a învățat să explice de ce el, și nu altul.

Aici nu mai vorbim despre o anchetă, ci despre o problemă morală: într-un stat care promite schimbarea regulilor jocului, simbolurile contează.
Cotroceniul trebuia să arate că în România anului 2025 nu se mai numesc „ai noștri”, ci cei mai buni.

Între merit și relație

Mădălina-Gabriela Fătu poate fi un profesionist impecabil. Dar coincidența biografică – prietenie veche, legătură de familie cu un cleric influent – transformă orice merit într-o bănuială.
Și atunci, întrebarea nu e dacă e vinovată, ci de ce Președinția acceptă să se pună singură în postura de suspect.

Un stat serios nu fuge de competențele oamenilor apropiați, dar le verifică dublu și le explică public.
Asta se numește igienă morală. România n-o practică încă.

Fidelizarea în sens invers

Dacă magistrații vor fidelizare prin salarii, Cotroceniul pare că a ales fidelizarea prin loialitate personală.
Ambele sunt fațete ale aceleiași boale cronice: încrederea se cumpără, nu se câștigă.
Dar fidelitatea nu se construiește din prietenii, ci din instituții curate.

Un consilier numit din rândul „cunoscuților” ar trebui să fie primul care iese public și spune:
„Da, îl știu pe președinte, dar vă voi demonstra că merit locul ăsta.”
Asta ar fi revoluția adevărată: nu să nu ai relații, ci să le învingi prin fapte.

Simbolul care ne trădează

România e plină de funcționari care nu fură, dar nici nu inspiră încredere.
Pentru că, în ochii oamenilor, numirile pe criterii de apropiere au devenit norma, nu excepția.
De aceea, fiecare astfel de episod – oricât de minor – dărâmă puțin din ce s-a construit în jurul ideii de președinte independent.

Poți să ai o echipă competentă și totuși să pierzi moralul public.
Pentru că într-o țară exasperată de aranjamente, percepția devine realitate.

În loc de concluzie

Poate că Mădălina Fătu va fi un consilier excelent.
Dar până la dovadă contrarie, această numire e încă un test ratat de eleganță instituțională.
Și fiecare astfel de pas greșit ne reamintește cât de greu e să construiești o Românie în care oamenii nu se mai întreabă „pe cine știe” – ci doar „ce știe”.