Ilie Ilașcu, simbol al luptei pentru libertate în Republica Moldova, a încetat din viață la 73 de ani

Ilie Ilașcu, fost deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol și unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, a murit la vârsta de 73 de ani. Anunțul a fost făcut de familie printr-un mesaj publicat pe Facebook, în care este evocată „verticalitatea” și „curajul” celui dispărut.

„Cu profundă durere în suflet, anunțăm stingerea din viață a celui care a fost pentru noi pilon de demnitate, curaj și iubire (…) un patriot adevărat. Moștenirea lui rămâne în inimile noastre, ca o lecție de curaj și demnitate rar întâlnită”, a transmis familia.

Un pilon al Mișcării de Eliberare Națională

Născut la 30 iulie 1952 în localitatea Taxobeni, astăzi în raionul Fălești, Republica Moldova, Ilie Ilașcu a fost una dintre figurile centrale ale renașterii naționale din Basarabia la finalul anilor ’80. A participat la înființarea Mișcării de Eliberare Națională, într-un context în care comunitatea românească din Tiraspol nu beneficia de nicio instituție de educație în limba maternă, potrivit Radio Chișinău.

În 1989 devine președinte al filialei Tiraspol a Frontului Popular din Moldova, organizație care a ajuns la peste 5.000 de membri, dar care a fost suprimată în 1992 de autoritățile separatiste transnistrene.

Participant la războiul de pe Nistru și victimă a represiunii separatiste

În 1992, Ilașcu a luptat în războiul de pe Nistru ca lider al unei unități speciale din cadrul Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova. Formațiunea sa a acționat în spatele liniilor de front, provocând pierderi semnificative Armatei a 14-a a Federației Ruse și grupurilor paramilitare cazace implicate în conflict.

Între 2 și 4 iunie 1992, el și alți membri ai „grupului Ilașcu” – Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov-Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz – au fost arestați la Tiraspol de persoane în uniformă cu însemnele Armatei a 14-a. Procesul ulterior a fost catalogat drept un „simulacru”, lipsit de prezumția de nevinovăție și bazat pe probe fabricate. În 1993, așa-numita „Judecătorie Supremă a Republicii Moldovenești Nistrene” l-a condamnat pe Ilașcu la moarte, iar pe ceilalți la pedepse cuprinse între 2 și 15 ani de închisoare.

Presiune internațională și eliberarea treptată a lotului Ilașcu

Cazul a generat reacții internaționale ample, iar organizații europene au cerut în repetate rânduri eliberarea deținuților. În România au avut loc proteste și manifestații de solidaritate, la care a participat inclusiv Corneliu Coposu.

Deși ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în timpul detenției, Ilașcu a fost transferat abia în 2001 la Chișinău, primind și cetățenie română. Ceilalți membri ai grupului au fost eliberați între 1994 și 2007.

Curtea Europeană a Dreptului Omului a stabilit ulterior responsabilitatea Federației Ruse în arestarea și condamnarea grupului, obligând-o să-i plătească lui Ilie Ilașcu despăgubiri de 187.000 de euro.

Parcurs politic în România și Republica Moldova

După eliberare, Ilașcu a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național „Steaua României”. A fost senator al Partidului România Mare în două mandate consecutive (2000–2008) și membru al delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În 2016, după implicarea într-un proiect politic unionist, a devenit vicepreședinte al Partidului Unității Naționale din Republica Moldova, formațiune care promovează reunificarea cu România.

O viață dedicată luptei pentru identitatea românească

Ilie Ilașcu a fost căsătorit cu Nina Ilașcu din 1976 și are două fiice, Tatiana și Olga. Viața sa, marcată de detenție, persecuție și luptă politică, rămâne un reper al rezistenței românești din stânga Nistrului.