„Digitalizare” e prea mult spus. România nu e încă în alfabetul digital – zice ministrul Miruță

Ministrul Economiei a spus-o franc: „Să vorbești de digitalizare în statul român e o jignire adusă acestui substantiv.” Un adevăr crud care descrie perfect realitatea birocratică a unei administrații captive în epoca dosarului cu șină.

Un cuvânt prea mare pentru un sistem prea mic

În România anului 2025, „digitalizare” e un termen decorativ. Apare în strategii, pe slide-uri la conferințe, în PowerPoint-uri frumos colorate. Dar în instituțiile publice reale, acolo unde oamenii stau la cozi și completează formulare în trei exemplare, digitalizarea e o glumă amară.

Ministrul Radu Miruță a aruncat mănușa: „Să vorbești de digitalizare, astăzi, în statul român, este o jignire a acestui substantiv.” Pentru el, România a pierdut 9 ani în care „digitalizarea a fost o pâlnie prin care politicienii au circulat banii publici”. E o afirmație dură, dar cât se poate de exactă.

Când „digitalizare” înseamnă doar licitații pentru calculatoare

Miruță denunță „haosul tehnologic” care alimentează contractele umflate pentru software. „Dacă auziți că un soft a costat 10 milioane sau 100.000 de euro, probabil că aveți un nod în gât. Nu știți ce să scrieți ca să informați populația. Dacă auziți de un spital, de o autostradă, aveți o unitate de măsură. La un soft, nu știți ce face algoritmul din spate.”

Pe scurt, lipsa de transparență face ca digitalizarea să fie o zonă ideală pentru sifonat bani publici, fără control real.

Ce-ar trebui să însemne digitalizare, de fapt

Potrivit ministrului, digitalizarea nu înseamnă „să schimbi calculatoare cu unele mai noi”. Nu înseamnă nici să ai câte un program software per județ, plătit de 42 de ori în paralel. „Cheia în digitalizare este comunicația între instituții și eliminarea duplicatelor inutile.”

Altfel spus, digitalizarea fără un plan național de interconectare între sisteme e doar o fațadă. Iar statul român a fost doar un client generos pentru contracte copy-paste.

Tehnologie în clădiri unde plouă prin tavan

Subsecretarul de stat Andrei Miftode a completat tabloul halucinant: „Când am ajuns la minister, ploua prin tavan. Apa se scurgea prin pereți și se ardeau echipamentele de rețea.” Direcția responsabilă cu politicile digitale are patru oameni, din care doar doi tehnici. Proiectele sunt, cităm, „în comă”.

Pe acest fundal, orice ambiție digitală devine ridicolă. Nu poți vorbi despre viitor digital când te chinui să-ți menții serverele uscate.

Până nu reformăm mental, orice „digitalizare” e insultă

Ministrul Economiei nu a făcut o gafă. A pus în cuvinte o realitate pe care cetățenii o simt zilnic: România nu e „digitalizată”, e digitalizabilă. Cu potențial, cu bani europeni, cu promisiuni. Dar fără viziune, fără comunicare între instituții și fără voință reală.

Până una-alta, „digitalizarea” rămâne, în administrația publică, un substantiv abuzat. Și o scuză bună pentru achiziții scumpe care nu rezolvă nimic