Avram Gal: Cum se naște neîncrederea și cui folosește slăbirea statului român

Publicat: 12 dec. 2025, 07:43, de Andrei Ceausescu, în POLITICĂ

România traversează o perioadă de percepție externă delicată, mai ales în marile capitale occidentale și la Washington. Neîncrederea s-a consolidat treptat, începând cu anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, eveniment care a ridicat semne de întrebare privind funcționarea și maturitatea instituțiilor democratice, susține Avram Gal, vicepreședintele PSD Cluj, într-un comentariu făcut pe pagina sa de Facebook.

Ulterior, gafele diplomatice, reacțiile întârziate sau contradictorii la evenimente internaționale și dificultățile de coordonare cu partenerii europeni au accentuat imaginea unui stat vulnerabil. Documentarul Recorder „Justiție capturată” a amplificat această percepție, prezentând o justiție influențată de rețele interne și dosare majore întârziate sau compromise, ceea ce experții occidentali interpretează drept un semnal al fragilității statului de drept, a spus Gal.

Vulnerabilitățile României nu se limitează la justiție și politică. Dezechilibrele economice, dificultățile în implementarea reformelor, scăderea încrederii investitorilor și starea armatei — considerată insuficient pregătită și modernizată — completează tabloul unui stat perceput ca aliat strategic valoros, dar fragil. Instabilitatea instituțională repetată afectează credibilitatea externă și capacitatea României de a influența deciziile care o privesc.

Textul integral:

ROMÂNIA ÎN OGLINDA OCCIDENTULUI: CUM SE NAȘTE NEÎNCREDEREA ȘI CUI FOLOSEȘTE SLĂBIREA STATULUI ROMÂN

În marile capitale occidentale, iar mai ales la Washington, România traversează una dintre cele mai delicate etape de percepție externă din ultimii treizeci de ani. Firele acestei neîncrederi nu au apărut brusc, ci s-au țesut treptat, începând cu anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 — un eveniment care, indiferent de justificările interne, a ridicat semne de întrebare privind funcționarea și maturitatea instituțiilor democratice românești. Pentru partenerii occidentali, acel moment a reprezentat o deviere periculoasă de la normele previzibile ale unui stat european și a rămas în memoria diplomațiilor ca primul indicator că România intră într-o zonă de instabilitate politică.

13:12, 27.11.2025 • POLITICĂ

Atac devastator la adresa ministrului Apărării pe tema studiilor false: „De la popice la soldați, impostura a ajuns comandant”

14:32, 02.10.2025 • ACTUALITATE

Avram Gal cere schimbări la Palatul Cotroceni: „Nu ne mai putem permite asemenea erori. Președintele este imaginea României și a tuturor românilor peste hotare”

În lunile care au urmat, această percepție fragilă a fost amplificată de o succesiune de episoade ce au pus sub semnul întrebării coerența Bucureștiului pe plan extern. Gafele diplomatice, reacțiile întârziate sau contradictorii la evenimente internaționale, dificultățile de coordonare în relația cu partenerii europeni și lipsa unei direcții strategice clare au contribuit la conturarea unei imagini de stat care nu își găsește vocea într-un moment global tensionat. Pentru occidentali, diplomația este reflexia inteligenței instituționale a unui stat; când aceasta e incoerentă, suspiciunea se extinde automat asupra întregului aparat politic.

Pe acest fundal, apariția documentarului Recorder „Justiție capturată” a funcționat ca un catalizator, nu ca o revelație. Chiar dacă materialul nu a fost încă preluat masiv de presa internațională mainstream și nici nu există dovezi că ar fi fost discutat la nivel oficial în Casa Albă, el s-a propagat rapid în canalele care contează cu adevărat: mediile de analiză, grupurile de experți, instituțiile care monitorizează evoluția democrației în statele partenere. Filmul prezintă o justiție blocată, influențată de rețele interne, cu dosare majore lăsate să se prăbușească sub propriul lor timp, și cu magistrați constrânși în moduri subtile sau evidente. În ochii analiștilor occidentali, astfel de informații nu sunt privite ca simple acuzații interne, ci ca indicatori ai fragilității statului de drept, un criteriu fundamental în evaluarea oricărui aliat.

Această percepție se suprapune peste un alt set de vulnerabilități evidente: economia românească afectată de dezechilibre structurale, dificultatea statului de a finaliza reforme, degradarea încrederii investitorilor, incapacitatea administrației de a deveni eficientă. La aceasta se adaugă starea armatei române, care, în ciuda investițiilor asumate, continuă să fie percepută drept insuficient pregătită, insuficient înzestrată și mult prea lent modernizată pentru a face față provocărilor actuale ale securității europene. În lumea occidentală, mai ales în Statele Unite, instituțiile unui stat sunt evaluate ca un întreg; slăbiciunea uneia afectează credibilitatea tuturor.

Astfel se formează, în cancelariile occidentale, o imagine care nu este formulată public, dar este deja prezentă în analizele interne: România este un aliat valoros, dar vulnerabil; o națiune amplasată strategic, dar afectată de propriile defecțiuni interne; o țară care ar putea juca un rol major, dar care rămâne blocată într-o spirală a instabilității instituționale. Iar ceea ce îngrijorează cel mai mult nu este criza politică punctuală, ci continuitatea ei. În măsura în care documentarul Recorder este perceput ca parte a unei narațiuni mai largi despre disfuncționalitățile statului român, el întărește un diagnostic mult mai grav: faptul că România riscă să fie văzută ca o țară incapabilă să își gestioneze propriile structuri fundamentale.

Această fragilizare a credibilității externe nu trebuie ignorată sau minimalizată. În geopolitică, imaginea unui stat nu este un detaliu cosmetic, ci o resursă strategică. O țară percepută ca instabilă atrage mai puțin capital, primește mai puțină încredere, este consultată mai rar, își pierde influența în procesele de decizie care o privesc. Iar într-un moment în care România se află la intersecția unor interese economice, energetice și militare majore, o asemenea pierdere de credibilitate are consecințe directe asupra viitorului ei.

Și totuși, în tot acest tablou îngrijorător, persistă o întrebare care nu poate fi evitată: cui folosește, în mod real, slăbirea statului român? Cui servește decredibilizarea instituțiilor fundamentale, de la justiție la diplomație și până la capacitatea militară? Cine are de câștigat din perpetuarea unei imagini externe precare a unei țări care, altfel, ar putea fi una dintre cele mai influente națiuni din Europa de Est?

Istoria ne arată că, în politica internațională, vidurile de putere și crizele de încredere nu rămân niciodată neexploatate. România ar trebui să își ridice privirea și să observe că, uneori, pericolul nu vine dintr-o singură direcție, ci din propria incapacitate de a-și întări structurile fundamentale. Iar atunci când un stat nu își apără imaginea, cineva — întotdeauna — va fi dispus să o folosească în locul său.

Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmărește Puterea.ro și pe canalul de WhatsApp