Bugetul din spatele cifrelor. Ce nu se vede din discursul despre „scăderea deficitului”

La finalul lunii noiembrie 2025, execuția bugetului general consolidat indică un deficit de 121,8 miliarde lei, echivalentul a 6,4% din PIB. Comparativ cu aceeași perioadă din 2024, deficitul este mai mic cu aproximativ 0,75 puncte procentuale din PIB. Aceasta este cifra care domină declarațiile publice. Dincolo de ea, datele de execuție arată cum funcționează bugetul în ansamblu, cum sunt colectați banii și unde sunt direcționați.

Citită pe capitole, execuția bugetară nu descrie doar un nivel al deficitului, ci un mecanism în care creșterea veniturilor, structura cheltuielilor și costul finanțării se influențează reciproc.

Un buget mai mare, un deficit apropiat

Execuția bugetului general consolidat la 30 noiembrie 2025 arată un stat care operează cu volume financiare mai mari decât în anul precedent. Veniturile totale au ajuns la 591,9 miliarde lei, în timp ce cheltuielile totale se ridică la 713,7 miliarde lei. Diferența dintre cele două sume reprezintă deficitul bugetar, care se situează la 121,8 miliarde lei.

Raportarea acestor valori la produsul intern brut oferă o imagine mai clară asupra dimensiunii bugetului în economie:

• veniturile reprezintă 31,1% din PIB,
• cheltuielile ajung la 37,5% din PIB,
• deficitul se situează la 6,4% din PIB.

Comparativ cu aceeași perioadă din 2024, atât veniturile, cât și cheltuielile sunt mai mari în termeni nominali și ca pondere în PIB. Bugetul este, practic, mai extins pe ambele părți ale balanței. Reducerea deficitului față de anul anterior, de aproximativ 0,75 puncte procentuale din PIB, apare din diferența de ritm dintre creșterea veniturilor și cea a cheltuielilor.

Datele arată că veniturile au crescut într-un ritm ușor superior cheltuielilor, ceea ce explică ajustarea deficitului. Structura bugetului, însă, rămâne apropiată de cea din anul anterior: cheltuielile curente domină, iar investițiile își mențin o pondere redusă în total. Corecția deficitului nu este rezultatul unei modificări semnificative a arhitecturii bugetare, ci al unei dinamici diferențiate între încasări și plăți.

Această imagine de ansamblu arată un buget care funcționează la un nivel mai ridicat de volum, cu un deficit ușor mai mic, dar cu mecanisme interne similare celor din anul precedent.

Unde se vede creșterea și unde nu

Creșterea de 13% a veniturilor bugetare la 11 luni reprezintă una dintre cele mai consistente majorări anuale din ultimii ani. În termeni nominali, statul încasează cu peste 68 de miliarde lei mai mult decât în aceeași perioadă din 2024.

Această creștere nu este distribuită uniform între toate categoriile de venituri. Ea este concentrată în câteva surse majore, în timp ce alte componente fiscale înregistrează scăderi sau stagnări. Structura veniturilor arată astfel nu doar cât s-a colectat în plus, ci și de unde provin aceste sume.

Contribuțiile sociale: cea mai mare componentă

Contribuțiile de asigurări sociale reprezintă cel mai important pilon al veniturilor bugetului general consolidat. La 30 noiembrie 2025, acestea însumează 189,7 miliarde lei, în creștere cu 10,1% față de anul anterior. Raportate la PIB, contribuțiile ajung la 10%, un nivel care reflectă rolul central al acestui tip de venit în finanțarea bugetului.

Creșterea contribuțiilor sociale este rezultatul cumulativ al mai multor factori: majorarea salariilor brute în economie, creșterea numărului de salariați și a masei salariale, modificări legislative care au redus sau eliminat unele excepții de la plata contribuțiilor.

În structura veniturilor totale, contribuțiile sociale furnizează aproape o treime din încasările bugetului general consolidat. Ele reprezintă principala sursă de finanțare a sistemului public de pensii și a altor componente ale protecției sociale, dar și unul dintre cele mai stabile fluxuri de venit pentru buget.

Impozitul pe salarii și venit devine astfel una dintre principalele surse de creștere a veniturilor bugetare în 2025

Impozitul pe salarii și venit înregistrează una dintre cele mai rapide creșteri din execuția bugetară pe 2025. La final de noiembrie, acest capitol ajunge la 53,4 miliarde lei, cu 19,4% mai mult decât în aceeași perioadă din 2024.

Ritmul de creștere este superior atât evoluției PIB nominal, cât și ratei inflației, ceea ce indică o extindere a bazei impozabile și o colectare mai ridicată per contribuabil.

Această dinamică este asociată cu: eliminarea sau restrângerea unor facilități fiscale aplicate anterior, creșterea salariilor și a veniturilor declarate, o colectare mai mare din activități independente și alte forme de venit impozabil.

Impozitul pe salarii și venit devine astfel una dintre principalele surse de creștere a veniturilor bugetare în 2025, consolidând ponderea taxării muncii în structura fiscală.

Pilonul consumului

Taxa pe valoarea adăugată continuă să fie unul dintre cei mai importanți contributori la buget. La 11 luni, TVA a generat 120,6 miliarde lei, în creștere cu 11,1% față de anul precedent.

TVA rămâne al doilea mare capitol de venituri bugetare, după contribuțiile sociale. Evoluția sa este influențată de mai mulți factori: modificări ale cotelor aplicabile unor bunuri și servicii, extinderea bazei de impozitare, dinamica consumului intern, nivelul rambursărilor efectuate către companii.

Creșterea TVA indică o colectare mai mare din consumul final, dar și o intensificare a fluxurilor de numerar prin buget, având în vedere rolul acestui impozit ca sursă rapidă de venit.

Veniturile care scad

În contrast cu aceste creșteri, unele categorii de venituri fiscale înregistrează scăderi semnificative:

• alte impozite pe venit se reduc cu 10,8%,
• alte taxe pe bunuri și servicii scad cu 12,5%.

Aceste evoluții indică o restrângere a unor baze fiscale care nu sunt direct legate de salarii sau de consumul curent. Scăderile sugerează fie modificări legislative care au redus aceste venituri, fie o dinamică mai slabă a activităților economice din care provin aceste taxe.

Privite în ansamblu, datele arată o structură a veniturilor în care creșterea este susținută aproape integral de muncă și consum, în timp ce alte surse fiscale au o contribuție mai redusă la dinamica pozitivă a bugetului.

Un buget dominat de plăți recurente

Cheltuielile bugetului general consolidat ajung la 713,7 miliarde lei la 30 noiembrie 2025. Ritmul de creștere al cheltuielilor este apropiat de cel al veniturilor, ceea ce explică menținerea deficitului la un nivel similar celui din anul precedent, în pofida creșterii încasărilor.

Cheltuielile arată că bugetul funcționează preponderent prin plăți recurente. Analiza structurii lor este esențială pentru a înțelege modul în care statul utilizează resursele disponibile.

93% cheltuieli curente

Din totalul de 713,7 miliarde lei, cheltuielile curente reprezintă 93,2%. Acest raport înseamnă că aproape întregul buget este alocat unor plăți care se repetă de la o lună la alta și de la un an la altul.

În această categorie intră: cheltuielile de personal, cheltuielile cu asistența socială, dobânzile aferente datoriei publice, subvențiile, transferurile către autorități locale, companii și alte entități.

Ponderea ridicată a cheltuielilor curente indică un buget în care angajamentele sunt deja stabilite prin legislație sau contracte. Într-un asemenea cadru, ajustările rapide ale cheltuielilor sunt dificil de realizat, întrucât cele mai mari componente nu pot fi modificate fără intervenții legislative sau decizii administrative complexe.

Această structură explică de ce variațiile deficitului sunt influențate mai ales de dinamica veniturilor și mai puțin de modificări substanțiale pe partea de cheltuieli.

Cel mai mare capitol bugetar

Cheltuielile cu asistența socială ating 229,4 miliarde lei, în creștere cu 24,1 miliarde lei față de aceeași perioadă din 2024. Acest capitol devine, la 11 luni, cel mai mare din bugetul general consolidat.

Raportarea la indicatorii principali arată dimensiunea sa:

• 12,1% din PIB
• 32,1% din totalul cheltuielilor bugetare

Cu alte cuvinte, aproape unul din trei lei cheltuiți de stat este direcționat către pensii, alocații, indemnizații, ajutoare sociale și scheme de compensare.

Creșterea cheltuielilor de asistență socială este corelată cu mai multe decizii și evoluții: recalcularea pensiilor, care a dus la majorarea punctajelor pentru o parte semnificativă a beneficiarilor, creșterea valorii punctului de pensie, continuarea măsurilor de sprijin pentru plata energiei și a altor cheltuieli de utilitate.

Volumul acestor cheltuieli arată rolul central al transferurilor sociale în structura bugetului, precum și impactul direct al deciziilor privind pensiile și sprijinul social asupra execuției bugetare.

Dobânzile: un capitol în expansiune rapidă

Cheltuielile cu dobânzile ajung la 48,8 miliarde lei, cu 38,2% mai mult decât în 2024. Este una dintre cele mai rapide creșteri procentuale dintre toate capitolele de cheltuieli.

Ca pondere dobânzile reprezintă 2,6% din PIB și depășesc 6% din totalul cheltuielilor bugetare.

Această evoluție reflectă mai multe procese care se suprapun: acumularea datoriei publice în anii anteriori, refinanțarea împrumuturilor ajunse la scadență, contractarea de noi împrumuturi pentru acoperirea deficitului, costuri mai ridicate ale finanțării pe piețele interne și externe.

Cheltuielile cu dobânzile sunt plăți obligatorii, stabilite prin contractele de împrumut. Ele nu pot fi ajustate prin decizii bugetare pe termen scurt, ceea ce le transformă într-un capitol rigid al bugetului.

Cheltuielile de personal s-au mai temperat, dacă ne raportăm la ponderea în PIB

Cheltuielile de personal se ridică la 154,1 miliarde lei, în creștere cu 4,1% față de 2024. Raportate la PIB, acestea scad de la 8,4% la 8,1%.

Evoluția este explicată de: plafonarea unor sporuri, limitarea unor majorări salariale, amânarea unor angajări în sectorul public.

Scăderea ponderii în PIB nu indică o reducere a numărului de angajați sau o modificare a structurii aparatului bugetar. Cheltuielile de personal rămân unul dintre cele mai mari capitole ale bugetului general consolidat, iar structura administrației publice se menține similară celei din anul anterior.

În ansamblu, aceste date arată un buget în care cheltuielile sunt dominate de angajamente recurente, cu o pondere ridicată a asistenței sociale, a salariilor și a dobânzilor, ceea ce limitează flexibilitatea bugetară și influențează direct evoluția deficitului.

Investițiile și rolul decisiv al fondurilor externe

Cheltuielile de capital, adică resursele alocate pentru investiții în infrastructură, utilaje, echipamente și proiecte de dezvoltare, ajung la 51,1 miliarde lei la 30 noiembrie 2025. Comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, acestea scad cu 6,1%, ceea ce reflectă o reducere a investițiilor strict finanțate din bugetul de stat. Ponderea cheltuielilor de capital în PIB se reduce de la 3,1% la 2,7%, ceea ce indică un efort mai mic din resursele proprii pentru dezvoltare.

În schimb, cheltuielile finanțate din fonduri externe au o evoluție ascendentă. În total, fondurile UE și PNRR pentru investiții se ridică la 67 miliarde lei, în creștere cu 37% față de anul precedent. Din această sumă:

• componenta PNRR se dublează față de 2024 și depășește 34 miliarde lei,
• fondurile aferente cadrului financiar 2014–2020 se reduc, ca urmare a încheierii etapelor de rambursare și a finalizării proiectelor mai vechi,
• investițiile finanțate exclusiv din bugetul național scad, ceea ce arată o dependență tot mai mare de sursele externe pentru menținerea nivelului de dezvoltare.

Această structură sugerează că ritmul investițiilor interne este limitat, iar finanțarea externă devine esențială pentru continuarea proiectelor strategice.

Fondurile europene reprezintă motorul investițiilor publice

Sumele primite de la Uniunea Europeană cresc cu 54% față de 2024, ajungând la valori care susțin majoritatea proiectelor publice de investiții. În practică, aceste resurse contribuie la: investiții în infrastructură de transport, energie și apă-canal, proiecte din sectorul energetic, inclusiv eficiență și tranziție verde, digitalizarea administrației publice și a serviciilor, programe sociale, educaționale și culturale.

Această evoluție arată că, fără fondurile europene, nivelul investițiilor publice ar fi mai redus, ceea ce ar limita implementarea proiectelor strategice pentru dezvoltarea regională și națională.

O flexibilitate  bugetară încă limitată

Deficitul bugetar de 121,8 miliarde lei, adică 6,4% din PIB, este mai mic decât cel înregistrat în 2024. Analiza cifrelor arată că această scădere este rezultatul mai multor factori simultani: creșterea rapidă a veniturilor, în special din contribuții sociale, impozitul pe salarii și TVA, menținerea cheltuielilor într-un ritm apropiat de creștere, fără majorări masive pe capitolele de personal sau asistență socială, finanțarea investițiilor prin fonduri externe, care reduce presiunea asupra bugetului național, amânarea unor presiuni bugetare legate de investiții interne și proiecte noi.

Totodată, execuția bugetară la 11 luni arată caracteristicile structurale ale bugetului: cheltuieli curente dominante (peste 93% din total), pondere în creștere a dobânzilor (peste 6% din cheltuieli totale), investiții interne mai reduse, sub 3% din PIB, o bază de venituri concentrată pe muncă și consum, cu contribuții sociale și TVA ca principale surse.

Aceasta sugerează că, dincolo de scăderea nominală a deficitului, flexibilitatea bugetară rămâne limitată și depinde de evoluția veniturilor și de fondurile externe.

Ce arată cifrele puse cap la cap

Analiza globală a execuției bugetare la 30 noiembrie 2025 oferă o imagine detaliată a modului în care statul colectează și cheltuiește resursele:

• colectarea mai mare a veniturilor, cu o creștere de 13% față de anul anterior, concentrată pe contribuțiile sociale, impozitul pe salarii și TVA,
• cheltuieli recurente care domină bugetul, în special transferurile sociale, pensiile și alocațiile, care consumă o treime din totalul cheltuielilor,
• costuri ale datoriei publice în creștere, cu dobânzi de aproape 49 miliarde lei, care afectează deficitul,
• investiții susținute preponderent din fonduri externe, PNRR și fonduri europene, cu investițiile din bugetul de stat în scădere și pondere redusă în PIB.

Dincolo de simpla observație a deficitului, structura bugetului reflectă un stat care gestionează creșteri de venituri și cheltuieli recurente, depinde de fondurile externe pentru investiții și suportă costuri crescute ale datoriei publice. Această configurare arată prioritățile și constrângerile execuției bugetare și evidențiază că scăderea deficitului nu înseamnă neapărat mai mult spațiu de manevră financiară.